Iulius Caesar

Proiect realizat de Dumitru Zaharia

Iulius Cezar
Gaius Iulius Caesar (limba latină n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr. – d. 15 martie, 44 î.Hr., în
română cunoscut și ca Iulius Cezar) a fost un lider politic și general roman și una dintre
cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial
în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea
Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acordul senatului roman.
Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la
Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea
Britanie.
Cezar a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al lumii romane, și a inițiat o vastă
acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia. El s-a proclamat dictator pe viață și a
centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului civil pornit tot de Cezar. Prietenul
lui Cezar, Marcus Brutus, complotează pentru a îl asasina, în speranța de a salva republica. Dramatica
asasinare din Idele lui Marte a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavian,
Marc Antoniu, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a încheiat cu
victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat, în care
Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei. Tensiunile iscate între
Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu înfrângerea lui Antoniu în Bătălia
de la Actium. Octavian a ajuns liderul absolut al lumii romane.

Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman, cu nepotul de bunic,
în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca Cezar August, instalându-
se ca primul împărat.

Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale consemnări:
Comentarii de Bello Gallico. Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai târziu de istorici, precum
Suetonius, Plutarh și Cassius Dio
Literatul Caesar
Cezar era considerat unul dintre cei mai mari oratori și prozatori din Roma al epocii sale. Însuși Cicero elogia
retorica și stilul lui Cezar. Printre cele mai cunoscute opere se numără discursul funerar pentru mătușa sa pe
linie paternă, Iulia (văduva lui Marius), și Anticato, un document menit să distrugă reputația lui Cato din Utica
și să fie replică la memorialul Cato al lui Cicero. Majoritatea operelor și discursurilor lui Cezar s-au pierdut.
Cele mai celebre dintre care s-au păstrat:

Commentarii de bello gallico (Comentarii despre războiul galic), relatări despre campaniile din Galia și
Britania în timpul mandatului său de proconsul și
Commentarii de bello civile (Comentarii despre războiul civil) 2, evenimentele din timpul Războiului civil,
până după moartea lui Pompei.
Alte scrieri atribuite lui Cezar, dar a căror paternitate literară este pusă la îndoiala, sunt:

De bello hispaniensis (Despre războiul hispanic) [1], campaniile din Hispania;

De bello africo (Despre războiul african) [2], campaniile din Africa de Nord, și
De bello alexandrino (Despre războiul alexandrin) [3], campaniile din Alexandria.
Aceste narațiuni, redactate într-un stil direct și simplu, sunt de fapt mijloace sofisticate de propagandă pentru
agenda sa politică, destinate în special clasei de mijloc sau micii aristocrații a Romei, Italiei și din provincii.
Vă mulțumesc de atenție!