Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Baia Mare
Pop Iulia
Chertița Georgia
Cls.a X-a B
Scurt istoric ...Culinar de Centenar
Hrana românilor acum o sută de ani era diferită faţă de cea de acum. În primul
rând, verdeţurile erau aproape nelipsite şi aceasta nu pentru că românii ar fi
descoperit vreun secret miraculos despre acestea, ci pur şi simplu din cauza
sărăciei. Mămăliga era şi ea produs de bază în alimentaţia românului, iar carne se
mânca ocazional, doar duminica sau numai de sărbători.
Se mânca mămăligă aproape în fiecare seară când oameni veneau de la muncă
sau de la câmp, eventual mămăligă cu lapte şi bulz. Aceasta era mâncarea de
seară “standard”.În zilele de post se mânca tot mămăligă, dar cu zeamă de urzici,
ştevie, măcriş sau tocană de ciuperci, fasole-iarna. Merindele la munca de la câmp
consta în mămăligă rece – mai rar pâine, cu slănină, foarte des ceapă, ouă fierte-
tari şi, ocazional, brânză. Fructele erau foarte “căutate” deoarece erau la
îndemână şi permiteau păstrarea alimentelor pentru mesele mai serioase. Brânza
cu smântână era o mâncare prea scumpă pentru a fi mâncată în zile obişnuite.
Primăvara, cam de când ieşeau urzicile, loboda, ştirul, păstăile, de
atunci nu se mai mânca carne decât duminica;în rest, românii,
indiferent de zonă, mâncau doar legume, lactate-brânză, cam o dată
pe săptămână-unt cu mămăligă. Bulzul la grătar era foarte des
consumat şi apreciat totodată, la care se adăuga tocăniţa de ciuperci,
cartofi, fasole iahnie sau “făcăluită”, zacuscă de vinete sau ciuperci.