Privire generală asupra sistemului

endocrin
 Al doilea sistem de control homeostatic
 Substanţele de control se numesc hormoni
 Mesageri chimici
 Secretaţi de glandele endocrine
 Endocrinologia:ia studiul ştiinţific al
hormonilor şi organelor endocrine
 Hormonii Reglează:
 Volumul şi compoziţia chimică a lichidul
extracelular (ECF)
 Echilibrul metabolic şi energetic
 Homeostazia în normală şi de stress
 Unele activităţi din sistemul imunitar
 Creşterea coordonată, secvenţială, dezvoltarea şi
maturarea organismului
 Reproducerea prin reglarea:
 producţia de gameţi
 fertilizării
 nutriţia embrionului şi fătului
 travaliul
 alăptarea
 Sistemul Nervos vs. Endocrin
 rapid
 Are ca mesageri
potenţialele de acţiune
 Neurotransmiţători eliberaţi
la nivelul efectorilor
specifici
 Controlul este susţinut pe
durate scurte –
milisecunde-secunde
 Răspunsul este de scurtă
durată – minute-ore
 lent
 Mesageri – hormoni
eliberaţi în plasmă
 Toate celulele sunt expuse
– numai celulele-ţintă
răspund
 Nivelule plasmatic al
hormonilor poate persista
ore-zile
 Răspunsurile pot dura zile-
luni-ani
Glande endocrine vs.
exocrine
 Toate glandele
 Au irigaţie capilară bogată
 Sunt organe discrete
 Glandele endocrine
 Secretă hormoni în lichidul interstiţial
prin exocitoză, iar sângele îi
transportă la celulele ţintă
 Glandele exocrine
 Secretă diverşi compuşi prin
exocitoză într-un sistem de ducturi
 Glandele mixte
 Au funcţie atât exocrină cât şi
endocrină
 Şase glande
endocrine adevărate
 pineală
 hipofiză
 tiroidă
 paratiroide
 Suprarenală
 corticală/medulară
 timus
Alţi componenţi ai sistemului
endocrin

 Glande mixte:
 pancreas
 gonade: ovare & testicule

 Alte ţesuturi endocrine:

 Stomac şi intestine
 Pielea şi ţesutul adipos
 Inima
 Rinichii
 Placenta

 “Organe”
neuroendocrine:
 Hipotalamus/hipofiză
Tipurile de semnalizare
Secreţia celulară:
- Autocrină
- Paracrină
- Endocrină
- Exocrină
- neuromediatori
 Hormoni locali vs circulanţi
 Moleculele de hormoni locali au de obicei viaţă scurtă şi
se inactivează rapid
 Molecule circulante persista în sânge, şi au efecte de
minute sau ore
 Sunt inactivate de către enzimele din ţesuturile ţintă sau în
sânge sau în ficat; unii hormoni sunt, de asemenea, eliminaţi
prin rinichi
 O afecţiune hepatică sau renală - pot cauza probleme din cauza
nivelurilor crescute de hormoni
 Chimia Hormonilor
 Două clase principale:
I. Cu origine peptidică:
amine – din aminoacizi unici
peptide – secvenţe scurte
proteine – lanţuri lungi

II. Steroizi: sintetizaţi pornind de la colesterol

 Dacă se include şi o a treia categorie - hormoni

locali:
eicosanoizi:
zi sintetizaţi din acizii graşi membranari
Mecanismele acţiunilor hormonale
 Hormonii pot modifica funcţiile sau metabolismul celulelor
prin:
 Modificarea permeabilităţii membranare sau a or
potenţialului membranar prin deschiderea sau
închiderea canalelor ionice
 Sinteza de proteine, lipide sau carbohidraţi sau a
anumitor molecule reglatoare
 Activarea sau deactivarea enzimatică
 Inducerea sau supresia activităţilor secretorii
 Stimularea mitozei (sau a meiozei din celulele stem sau
gonade)
 Sisteme de mesageri secunzi
 Majoritatea hormonilor:
 Hidrosolubili / insolubili în lipide
 Nu traversează membrana celulară
 Au nevoie de un sistem de mesageri secunzi

 Mesageri secunzi:
 AMP ciclic  activează protein-kinazele
 GMP ciclic  inactivează protein-kinazele
 IP3 (inozitol-trifosfat)  eliberarea de Ca2
 Ionii de Ca2+ se cuplează cu calmodulina
 FACTORII ELIBERATORI
HIPOTALAMICI
Hormon eliberator
Corticotropin releasing hormone
(CRH)
Thyrotropin releasing hormone
(TRH)
Growth hormone releasing
hormone (GHRH)
Somatostatin
Gonadotropin releasing
hormone (GnRH) sau LHRH
Prolactin releasing hormone
(PRH)
Prolactin inhibiting hormone
(dopamine)
Efect asupra hipofizei
Stimulează secreţia de ACTH
Stimulează secreţia de TSH şi
Prolactină
Stimulează secreţia de STH
Inhibă secreţia de STH (şi a
altor hormoni)
Stimulează secreţia de LH şi
FSH
Stimulează secreţia de
prolactină
Inhibă secreţia de prolactină
 Caracteristicile hormonilor
eliberatori hipotalamici
 Secreţie în pulsuri
 Acţionează pe receptori membranari specifici
 Transducţia semnalului se face prin mesageri II
 Stimulează eliberarea de hormoni hipofizari
stocaţi
 Stimulează sinteza de hormoni hipofizari
 Stimulează hiperplazia şi hipertrofia celulelor
ţintă
 Îşi reglează propriul receptor
 Hormonii hipofizei anterioare
-6 hormoni produşi de 5 tipuri specializate de celule
-Sunt peptide sau proteine variind de la 19-211 aa
-3 familii hormonale, conform structurii

Familia somatotropinei
Hormonul de creştere - Growth hormone (GH) sau somatotropin (STH)
Tipul celular secretor: somatotrope, Dimensiune: 191 aa
Stimulează creşterea şi metabolismul
Hormon: Prolactina (PRL)
Tip celular: lactotrop , Dimensiune: 198 aa
Stimulează secreţia lactată
•Prolactina are de asemeni roluri şi într-o serie de aspecte
non-lactaţionale
•Este necesară pentru stimularea corpului galben
•Lipsa secreţiei produce infertilitate datorită
deficinţelor ovulaţiei, fertilizării, preimplantării şi
implantării.
•Prolactina pare să aibă efecte asupra comportamentului
reproductiv, nesting şi recuperarea progeniturii.
•Efecte asupra funcţiei imune
•Receptorul pentru prolactină este exprimat pe multe
celule imune,
•Unele tipuri de limfocite secretă prolactină – ceea ce
sugerează că ar putea acţiona ca modulator autocrin
sau paracrin al imunităţii.
  Controlul secreţiei de prolactină
 Spre deosebire de alţi hormoni hipofizari, hipotalamusul
are rol supresor al secreţiei de prolactină.
 Secţiunea tijei hipofizare produce hipersecreţie de
prolactină.
 Dopamina este factorul major de inhibiţie a secreţiei de
prolactină
 Secreţia de prolactină este reglată pozitiv de alţi
hormoni, ce include TRH, GnRH şi VIP (vasoactive
intestinal polypeptide).
 Stimularea mameloanelor şi a glandei mamare în timpul
lactaţiei duce la secreţia de prolactină
 Estrogenii exercită control pozitiv asupra secreţiei de
prolactină
 Hipersecreţia de prolactină duce la infertilitate prin
inhibiţia ovulaţiei – anticoncepţional natural
 Familia Glicoproteinelor
 Hormon: Thyroid-stimulating hormone (TSH) – Hormonul
stimulator al tiroidei
 Tip celular: tireotrop, dimensiune: 208 aa
 Stimulează secreţia hormonilor tiroidieni
 Hormon: Follicle stimulating hormone (FSH) - foliculina
 Tip celular: gonadotrop, dimensiune: 211 aa
 Stimulează: dezvoltarea foliculară, steroidogeneza
gonadică şi spermatogeneza
 Hormone: Luteinizing hormone (LH) - luteinizant
 Tip celular: gonadotrope, dimensiune: 211 aa
 Stimulează: ovulaţia şi steroidogeneza gonadicădal
 Disfuncţii hipotalamice şi
hipofizare
 1. Afectare
hipotalamică
 2. Tulburări
hipofizare
 hipersecreţie
 hiposecreţie
 - panhipopituitarism
 - disfuncţii izolate
 Hormonii neurohipofizari
-Neurohipofiza - ADH (antidiuretic hormone, vasopressin)
şi ocitocina.
- Peptide mici – 9 aa, sintetizate în hipotalamus (nucleul
supraoptic pentru ADH şi nucleul paraventricular pentru
ocitocină.
- Ambele sunt legate de proteine transportoare numite
neurofizine
- O neurofizină este o proteină de legare care formează un
complex dimeric fie cu ADH, fie cu ocitocina. Neurofizinele
sunt derivate din procesarea aceluiaşi precursor mare ca şi
hormonii, iar legarea se face la o secvenţă de 90 aa ce
permite legarea fie a ADH fie a ocitocinei.
- ADH are 2 tipuri de receptori:. V1 se găseşte la nivelul
muşchiului neted vascular, iar V2, la nivelul tubilor
nefronului.
 Ocitocina
• La nivele fiziologice: produce ejecţia
laptelui la femeile aflate în perioada de
lactaţie
• La doze farmacologice: induce
contracţia uterină/şi menţine travaliul
• Este un peptid cu 9-aminoacizi, disponibil
comercial
• Pentru stimularea travaliului se
administrează IV
• Pentru inducerea lactaţiei postpartum se
utilizează ca spray nazal
• Lactaţia normală necesită oxitocină
• Utilizare terapeutică:
• Inducerea travaliului,
• Inducerea travaliului disfuncţional când
este nevoie de naştere naturală precoce
(probleme de factor Rh, diabet matern,
preeclampsie)
• Inerţie uterină
• Avorturi incomplete
• Controlul sângerărilor uterine postpartum
• Stimularea ejecţiei deficitare a laptelui (cu
administrare pe cale nasală)
 Vasopresina
• Hormon peptidic, eliberat de către
hipofiza posterioară ca reacţie la:
• Creşterea presiunii osmotice a plasmei
• Scăderea presiunii arteriale
• Are proprietăţi antidiuretice
• Are proprietăţi vasopresoare
• Hiposecreţia de vasopresină: produce
diabet insipid
• Structură:
• nonapeptid
• Căi de administrare:
• IV, intramusculară, intranazală
• Tipuri de receptori:
• V1– muşchi neted vascular
(vasoconstricţie)
• V2 – celulele tubulare renale:
antidiureză
• Mecanism: (1) creşterea permeabilităţii
pentru apă şi (2) creşterea reabsorbţiei
tubulare de apă
• Receptorii V2 extrarenali – stimulează
factorii de coagulare VIIIc şi von
Willebrand.
• Forma farmacologică este:
Desmopressin acetat (DDAVP,
1-desamino-8-D-arginine
vasopressin)
• Derivat sintetic de vasopresină
• Cu acţiune lungă
• Activitate pe receptorii V1
redusă
• Efect semnificativ
antidiuretic/vasopresor faţă de
vasopresină (4000: 1)

• Utilizare clinică:
• Vasopresina şi desmopressin:
tratament alternativ pentru
diabetul insipid hipofizar
• Enurezis nocturn
(desmopressin la culcare) –
reducerea producerii de urină
în timpul nopţii
• Vasopresină IV: poate fi
eficientă în tratamentul
sângerărilor din varice
esofagiene şi diverticuloza
colică