Universul şi originea sa
Universul este întreaga lume înconjuratoare,
nemărginită spaţial sau temporal şi aflată în
permanentă mişcare şi transformare, aşadar, în
continuă evoluţie.
Originea universului este considerată “Big Bang”- ul
sau Marea Explozie ceea ce dovedeşte expansiunea
acestuia.*
*O astfel de explozie vor să creeze şi oamenii de ştiinţă
din Geneva cu ajutorul celui mai mare accelerator de
particule din lume (L.H.C. – Large Hadron Colider)
testat anul trecut.
Formarea Universului
Conform acestei teorii universul era format iniţial din
particule şi antiparticule într-un spaţiu redus, totuşi la o
temperatură extrem de mare, iar deoarece creştea
foarte repede, acest fapt a fost numit “Marea
Explozie”.
Expansiunea acestui miez a cauzat răcirea acestuia şi
astfel la o temperatură de câteva mii de grade,
nucleele şi electronii se unesc formând atomii.
Când expansiunea a încetinit datorită gravitaţiei, s-au
format galaxii.
Formarea Universului
Era “Materiei”
1 miliard de ani
100 sec.
Era “Radiaţiilor”
Big Bang
Galaxiile
Din momentul “Big Bang”- ului, universul se află într-o
continuă expansiune concomitent cu formarea unor
structuri cosmice.
Astfel prin concentrarea acestora s-au format galaxii.
Calea Lactee
Galaxia noastra
Soarele
Sistemul Solar
Formarea Sistemului Solar
Sistemul solar este o componentă a Căii Lactee ce s-a
format acum circa 4,5 mld. de ani in urma şocului unei
Supernove cu un nor protosolar.
Astfel s-au format un protosoare ce a dus la formarea
stelei mature de astăzi şi planetoizi ce aveau orbite
diferite devenind, prin evoluţie, planetele Sistemului
Solar: Mercur, Venus, Terra, Marte(planete solide),
Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun(planete gazoase) şi
Pluto(acum neconsiderată planetă a acestui Sistem).
Soarele
Soarele
Soarele a fost deseori cunoscut ca “forţa primară” care
conduce toată natura de pe Pământ.
Acesta “conduce” întreg Sistemul Solar prin uriaşa sa
gravitaţie şi masă (aproximativ 99,86% din întregul
Sistem) de circa 330.000 de ori mai mare decât a
pământului
Raza acestuia este de 696.350 km. de aproape 110
ori mai mare ca a Pământului.
99% din masă este format din două gaze(cele mai
uşoare) Hidrogen (H) şi Heliu (He), ceea ce dovedeşte
şi densitatea de 1,4g/m. cub.
Structura Soarelui
În interior, Soarele concentrează aproape toată masa
acestei stele şi este predominant Hidrogenul. Acesta
se caracterizează prin temperaturi foarte ridicate si
presiuni, de asemenea, prin temperaturi foarte ridicate
si presiuni, de asemenea, prin temperaturi foarte
ridicate si presiuni, de asemenea, foarte mari.
Coroana solară este învelişul exterior ce acoperă
atmosfera având o lungime de ordinul milioanelor de
kilometri. Este alcătuit din gaze ionizate (plasmă)
foarte rarefiate ce ajung la o temperatură extremă.
Fotosferă
Zone
radioactive
nucleu
Coroana
Solară
Mercur
Mercur
Este cea mai apropiată planetă faţă de soare.
Temparaturile variază de la 90K până la 700K.
Suprafaţa este crestată de numeroase cratere dovadă
a ciocnirii planetei cu diverse corpuri, de exemplu
comete, asteroizi.
Aceasta (suprafaţa) este asemănătoare cu cea a lunii.
Are o atmosferă extrem de rarefiată.
Structura Planetei
Mercur
1. Scoarţa
2. Mantaua
3. Nucleul
Venus
Venus
Este a doua planetă ca apropiere aţă de soare
Se învârte de la est la vest în jurul axei sale timp de
243 de zile.
Atmosfera este foarte diferită decât a pământului încât
are zilnic ploi acide cu acid sulfuric
Temperatura este foarte ridicată, de aproximativ 460
de grade C
Nu are sateliţi
Structura planetei Venus
Scoarţă
Manta
Nucleu
Pământul
Este a treia planetă e la Soare.
Este singura planetă locuită cunoscută.
Are un singur satelit natural, Luna
Atmosfera este formată predominant din Azot(N) 77%,
apoi Oxigen(O) 22%.
Suprafaţa este acoperită 70,8% apă şi 29,2% solid
(uscat)
Scoarţa
Mantaua Superioară
Mantaua Inferioară
Nucleu Extern
Lichid
Nucleu Intern
Solid
Marte
Marte
Se mai numeşte şi “Planeta Roşie” datorită oxidului de
fier care este vizibil roşu de pe pământ.
Are o atmosferă subţire.
Pe Marte se află cel mai mare munte cunoscut din
Sistemul Solar Olimpus Mons 26.000m
Se poate găsi pe această planetă apă în stare solidă
şi chiar lichidă.
Anul acolo este de aproape doi ani pământeni, iar ziua
cu o oră mai mult.
Structura planetei Marte
Nucleu
Manta
Crustă
Jupiter
Jupiter
Jupiter este a cincea planetă de la soare şi cea mai
mare din Sistemul Solar.
Are un număr de 63 de sateliţi dintre care cei mai
cunoscuţi fiind Io şi Ganymede.
Are o mişcare de revoluţie de peste 11 ani pe Pământ.
Are un diametru de 11 ori mai mare decât al
Pământului, iar volumul de 1300 de ori mai mare.
Jupiter are şi acesta inele, dar mai puţin vizibile,
diferite de ale lui Saturn
Structura lui Jupiter
Nucleu intern
Nucleu extern
Atmosferă interioară
Atmosferă exterioară
Saturn
Saturn
Saturn este cea de a şasea planetă de la Soare, fiind
o planetă gazoasă
Este a doua ca mărime din Sistemul Solar după
Jupiter.
Saturn are un sistem de inele bine conturat, format în
special din particule de gheaţă şi o mai mică cantite de
resturi şi praf.
Saturn este un sferoid aplatizat, fiind turtit la poli, iar
diferenţa dintre raza la poli şi la ecuator este de aprox.
10%
Saturn este singura dintre planetele Sistemului solar
cu densitatea mai mică decât cea a apei (0,687
g/cm³).
Structura planeteu Saturn
Atmosfera
Hidrogen lichid
şi heliu
Nucleu extern
Nucleu intern
Inelele lui Saturn
*ilustraţie
Uranus
Uranus
Uranus este a şaptea planetă de la Soare şi a treia că
mărime (după diametru).
Uranus este mai mare ca diametru însă mai mică sub
aspectul masei decât Neptun.
Polul Sud al planetei Uranus este indreptat spre Soare
ceea ce rezultă că temperatura este mai mare la Poli
decât la Ecuator.
Atmosfera lui Uranus este de aproape 83% hidrogen,
15% heliu şi 2% metan.
Inelele lui Uranus sunt foarte întunecate şi au fost
descoperite primele după cele ale lui Saturn.
Structura planetei Uranus
Atmosferă interioară
Nucleu
Atmosferă exterioară
Neptun
Neptun
Neptun este ultima planetă din sistemul solar în
ordinea distanţei faţă de soare.
Atmosfera lui Neptun este formată în principal din
Hidrogen şi Heliu şi urme de metan.
Datorită metanului planeta are aparent culoarea
albastră.
Şi neptun are o serie de inele totuşi incomplete, au o
structură erodată, lucru neînţeles.
Neptun are 13 sateliţi naturali cunoscuţi.
Structura planetei Neptun
Atmosferă interioară
Nucleu
Atmosferă exterioară
Surse:
1. Wikipedia.org
2. Google.com