 Proiectarea didactică reprezintă un demers care asigură organizarea și desfășurarea corectă și eficientă a

activității de predare-învățare-evaluare în cadrul învățământului preuniversitar. În acest context, realizarea unor

planificări eficiente, în baza programelor și planurilor-cadru în vigoare și corelate cu nivelul inițial al
beneficiarilor primari ai educației și contextul în care urmează a se desfășura activitățile de predare-învățare-
evaluare programate, este o obligație elementară a fiecărui cadru didactic.

 Proiectarea demersului didactic presupune:

3.1. lectura personalizată a programelor şcolare;
3.2. planificarea calendaristică (pentru întreg anul școlar);
3.3. proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare).

Lecturarea programei se realizează “pe orizontală” în următoarea succesiune:

Competenţe generale – Competenţe specifice - Conţinuturi – Activităţi de învăţare
 
 Planificările trebuie adaptate de fiecare cadru didactic situației concrete în care acesta își desfășoară activitatea,
respectiv nivelului inițial al elevilor (stabilit prin teste predictive la începutul anului școlar), contextului obiectiv
(socio-economic) și contextului motivațional specific unității școlare și comunității locale în ansamblu. Din acest
motiv, prezentarea acestor planificări nu are ca scop preluarea lor de către cadrele didactice în forma prezentată,
ci stimularea acestora pentru realizarea unor planificări proprii, prin prelucrarea și adaptarea de către profesor,
prin contextualizare la specificul fiecărei clase sau grupe de elevi.

 În realizarea planificărilor, cadrele didactice vor ține cont de obligativitatea respectării

programelor, nu a unui manual anume.
 Din punct de vedere formal, Planificarea anuală calendaristică are anumite elemente de
specificitate și poate fi realizată potrivit rubricaţiei de mai jos:

Unitatea de Competenţe Conţinuturi Număr Săptămâna Observaţii

învăţare specifice de ore
alocate
 O unitate de învăţare reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă, care are următoarele caracteristici:
- determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor competenţe specifice;
- este unitară din punct de vedere tematic;
- se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;
- se finalizează prin evaluare.

 Proiectarea demersului didactic pentru o unitate de învățare începe cu lectura personalizată a programei
școlare. Lectura se realizează în succesiunea următoare: de la competențe generale, la competențe specifice, la
conținuturi, de la acestea din urmă la activități de învățare.
 Din punct de vedere formal, proiectul unei unități de învățare poate fi realizat
potrivit modelului de mai jos:

Conținuturi Competențe Activități de Resurse Evaluare

(detalieri) specifice învățare

[se menționează [se precizează [vizate/recomand [se precizează [se menționează

detalieri de competențele ate de programa resurse de metodele,
conținut care specifice din școlară sau altele timp, de loc, instrumentele
explicitează programa adecvate pentru material sau modalitățile
anumite școlară] realizarea didactic, de evaluare
parcursuri] competențelor forme de utilizate]
specifice] organizare a
clasei]
 Proiectarea activităţii de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de
predare- învăţare şi în deplină concordanţă cu acesta.
 Evaluarea elevilor pe parcursul anului școlar va fi centrată pe competențele din CECRL, la
care se adaugă gramatică funcţională (acte de vorbire / funcții ale limbii, inclusiv convenții
socio-culturale). O parte a evaluării se va referi și la progresele elevului, având rol de stimulare a
implicării active a elevului în desfășurarea orelor și a stimulării autonomiei acestuia.
 Evaluarea iniţialặ se referặ la testele predictive, prin care cadrele didactice identifică starea iniţialặ, la
începutul unui an şcolar sau al unui ciclu de lucru cu elevii. Planificarea procesului de predare-învặţare se
face în cadrul curricular existent pe baza rezultatelor testelor predictive.
 Testele de tip sumativ, anunţate pentru sfârşitul unei unitặţi de învặţare sau pentru anumite momente din
anul şcolar (mijlocul sau sfârşitul semestrului sau anului şcolar, lucrặri semestriale/teze etc.) se vor situa
la nivelul de competenţe prevặzut în planificarea cadrului didactic şi vor aborda acele conţinuturi pe care
profesorul şi le-a prevặzut în planificare şi le-a abordat în fapt.
 Evaluarea formativặ (curentă) are ca principal rol asigurarea de feed-back atât pentru profesor, cât şi
pentru elev, în scopul adaptării parcursului stabilit prin planificare la rezultatele acestei evaluări. Atât
profesorul, cât şi elevul, trebuie să dea dovadă de flexibilitate şi adaptabilitate în ajustarea planificării. Ca
principiu general, este recomandabil ca elevii să conştientizeze existenţa şi conţinuturile unei planificări a
profesorului şi să fie învăţaţi să-şi asume partea lor de responsabilitate pentru succesul învăţării. Unele
forme de evaluare formativă, mai ales portofoliul şi proiectul, favorizează în mod deosebit învăţarea
autonomă şi co-responsabilizarea elevilor.
 Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a
competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă
utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
 Proiectul (ex. L1: Crearea unui afiș publicitar pentru o agenție de voiaj;
L2: Realizarea unei prezentări de modă;
L1 intensiv: Realizarea unei broșuri cu recomandări pentru
protejarea mediului înconjurător și sfaturi pentru reciclare)
Portofoliul (Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EQUALS – ALTE
)
Autoevaluarea