RĂSPUNSUL IMUN - RI

• RI este un proces complex, indus de pătrunderea unui

Ag. Are loc în organele limfoide secundare şi prevede
implicarea mai multor celule (CPA, limfocite T, B, ş.a.) şi
substanţe solubile (citokine).
• Consecinţele unui răspuns imun:
- Imunitate (umorală, celulară)
- Memorie imunologică
- Hipersensibilitate (imediată, tardivă)
- Toleranţă imunologică
- Paralizie imunologică
• Anticorpii sunt efectorii principali ai imunităţii
umorale, iar limfocitele Th1,
Tc şi macrofagele activate – ale imunităţii
celulare.
• Imunitatea umorală este eficace contra bacteriilor
non-invazive (extracelulare), virusurilor in pozitie
extracelulara şi contra toxinelor.
• Imunitatea celulară intervine în special contra
paraziţilor intracelulari (bacterii, virusuri aflate
liber in citoplasma, bacterii facultativ
intracelulare) şi celulelor proprii modificate
(tumorale)
 Etapele unui răspuns imun

1. Întâlnirea Ag cu CPA (are loc în funcţie de poarta de intrare a

microorganismelor)
2. Recunoaşterea specifică a Ag. Se produce în organele limfoide
secundare fiind asigurată de limfocitele B şi T naïve
prin receptorii pentru Ag (BCR, TCR). BL pot recunoaşte epitopi
superficiali conformationali ai moleculelor native de Ag. TL
recunosc doar epitopi lineari din Ag proteice prezentate de CPA in
asociatie cu moleculele CMH
3. Activarea, proliferarea şi diferenţierea T sau B limfocitelor în celule
efectoare şi celule B sau T-memorie. Coordonarea acestor procese
este asigurată de contacte celulare directe şi de citokine, eliberate
de diverse celule
4. Realizarea efectului (neutralizare, opsonizare, liză, etc). Se produce la
locul infecţiei
 IMUNITATEA UMORALA
(RASPUNSUL IMUN UMORAL )

Reprezintă o formă a imunităţii achiziţionate asigurată de Ac.

Are funcţia de a neutraliza şi elimina microbii extracelulari şi

toxinele microbiene.

Joaca un rol important in protectia contra microbilor ce

poseda capsule polizaharidice sau componente lipidice.

In acest proces participă Ag, CPA, limfocitele T4, B.

 Fazele răspunsului imun umoral:
I. Intalnirea Ag cu limfocitele B. Are loc in
organele limfoide secundare.
- Dacă Ag patrunde direct în sânge, intâlnirea
are loc în splină
- Dacă Ag penetrează prin tractul respirator – în
amigdale şi ţesutul limfoid asociat bronhilor şi
mucoaselor
- Dacă Ag penetrează în tractul intestinal –
plăcile Peyer, foliculii solitari
- Dacă Ag patrunde prin tegument – intâlnirea
are loc în ţesutul limfoid asociat tegumentului.
- II. Recunoaşterea epitopilor unui Ag de către receptorul specific
(BCR) de pe suprafaţa B limfocitelor naive (selecţia clonala) şi
activarea lor.
- Limf B naïve recunosc epitopii prin intermediul moleculelor de Ig M
şi Ig D (BCR) de pe suprafata lor, capabile să lege epitopi omologi cu
forma complementara.
Antigenele T-independente (polizaharide,
LPZ, lipide) la fixarea lor pe BCR activeaza
direct limfocitul B (BL se comporta ca o
celula imunocompetenta).
La interactiunea BCR/Ag T-dependent (proteine), limf B naiv se
comporta ca o CPA (inglobarea Ag, degradarea lui, selectarea
peptidelor antigenice si prezentarea pe suprafata celulara a
complexului peptid/CMH II pentru a fi recunoscute de limf T
CD4).
Primul semnal activator reprezinta interactiunea BCR cu epitopul Ag
corespunzator. Semnale secundare intervin ulterior (ex.:fixarea pe
limf B a fracţiei C3d a complementului). Astfel limf B naiv este
activat, fiind capabil sa producă cantitati mari de molecule CMH II,
molecule co-stimulatoare şi receptori pentru citokinele produse de
limf Th.
III. Proliferarea limfocitelor B activate si
diferentierea lor
După activarea limf B de un Ag T-independent
urmeaza proliferarea lui intr-o clona de
celule identice (expansiunea clonala) şi
diferenţierea în plasmocite, care vor
sintetiza si secreta Ac din clasa (izotipul) Ig
M, memoria imunologica lipseste.
• Dacă limfocitul B a fost activat de un Ag T-dependent,
stimularea proliferării se va produce numai prin
interacţiunea dintre limfocitul B activat si limfocitul Th
activat de acelaşi Ag. Limf B şi limf T au aceeaşi
specificitate antigenică, doar ca LB recunoaşte epitopi
nativi (conformationali), iar L Th recunoaşte fragmente
peptidice ale acestui Ag.
• Producerea limf Th are loc de asemenea în organele
limfoide secundare (zonele timo-dependente – cortexul
parafolicular, zona interfoliculara), unde limfocitele
TCD4 naive interacţionează cu peptidul antigenic de pe
CPA, urmând activarea, proliferarea şi diferenţierea lor
în limf efectoare (Th1, Th2), producătoare de citokine.
• Th migrează spre foliculii limfoizi, la bordura cărora are
loc întâlnirea lor cu limf B activat de Ag.
• Complexul TCR/CD4 de pe limf Th
recunoaşte complexul peptid/CMH II de pe
limf B activat.
• Ulterior se formeaza alte legaturi co-
stimulatoare (B7/CD28, CD40/CD40L).
Astfel limf Th stimulate devin capabile sa
secrete citokine, care vor actiona asupra
limfocitului B activat.
 Overview of T cell activation by antigen-presenting cells:
B cells (B)

                                                                                                                                                                       
• Aceste citokine induc proliferarea limf B
activate, stimuleaza diferentierea lor in
plasmocite secretoare de Ac Ig M cu
paratopul (centrul activ) identic cu BCR de
pe limf B (2000 Ac/sec sintetizate de un
plasmocit).
• Sub influenţa citokinelor produse de limf
Th unele LB pot să se diferenţieze în
plasmocite secretoare de Ig din alte clase
(comutaţie izotipică): IFNγ – IgG1, IgG3; IL-
4 –Ig G4, IgE; TGF β - IgA.
• Plasmocitele rămân în organele limfoide periferice,
iar Ac secretaţi pătrund în circulaţia sangvină. Unele
plasmocite migrează spre măduva osoasă,
continuând să producă Ac mult timp (luni, ani), chiar
după eliminarea Ag.
• In caz de infectie a mucoaselor, plasmocitele se vor
afla la nivelul mucoaselor (în Lamina propria),
producand Ac (sIg A) care vor fi transportati la
suprafata mucoaselor.
• O parte din LB activate se transformă în celule
memorie. Limf B memorie nu secretă Ac, ele circulă
prin sânge şi supravieţuiesc mai multe luni sau ani
fiind gata sa reacţioneze la o pătrundere repetată a
Ag.
IV. Efectul interacţiunii dintre Ag şi Ac in vivo
Depinde de natura Ag şi de tipul de Ac şi se poate
manifesta prin:

- Opsonizarea bacteriilor şi intensificarea fagocitozei

- Activarea complementului pe cale clasică determinând citoliză
(inclusiv bacterioliză) sau opsonizare
- Neutralizarea toxinelor, enzimelor
- Inhibiţia adeziunii bacteriilor, virusurilor (IgA)
- Neutralizarea virusurilor extracelulare
- Imobilizarea bacteriilor si protozoarelor
- Citotoxicitatea mediată celular anticorp-dependentă (celulele
acoperite de Ac sunt distruse de celulele K)
Răspunsul umoral primar – la primul contact cu Ag

I fază – de latenţă – durează 4-7 zile, până la apariţia primilor

Ac. In acest timp are loc recunoaşterea, procesarea Ag,
diferenţierea T,B limfocitelor
II fază – logaritmică – Titrul Ac creşte, atingând max în a 10-
15 zi. Iniţial are loc producerea Ig M, peste 4-5 zile - IgG
sau alte izotipuri de Ig (prin comutatie de clasa sub
influenta citokinelor produse de Th).
III fază – de producere maximă a Ac – Durata variază în
funcţie de Ag
IV fază – de diminuare a titrului de Ac (declin)– În cazul Ag
proteice dureaza săptămâni, Ag polizaharidice – luni, Ag
virale – ani)
Raspunsul imun primar induce formarea celulelor B memorie.
• Răspunsul umoral secundar (la un contact
repetat cu acelaşi Ag).
Este asigurat de LB-memorie
- Perioadă de latenţă scurtă (ore)
- Ascensiune rapidă a titrului Ac
- Titru maxim de Ac menţinut o durată mai
mare
- Afinitate crescută a Ac faţă de Ag
- Producerea anticorpilor Ig G.
• Serul sangvin obţinut de la un organism
imunizat cu un Ag conţine o mare varietate
de molecule de Ac, produşi de diferite clone
de LB. Aceştia sunt Ac policlonali.
• Ac monoclonali sunt absolut identici. Se
obţin prin fuzionarea LB cu o celulă
tumorală. Hibridomul obţinut se multiplică
ca o celulă tumorală şi secretă Ac omogeni,
identici cu BCR. Servesc la detectarea
receptorilor de pe suprafaţa celulelor,
tratament etc.
 IMUNITATEA CELULARĂ - IC
(RASPUNSUL IMUN CELULAR )

Rolul IC este de a elimina microbii care pot

supravieţui în vacuole fagocitare sau în
citoplasma celulelor infectate. Acest tip
de imunitate este asigurat de limfocitele
T.
• Exista 2 tipuri de reactii imune celulare,
concepute pentru eliminarea microbilor
intracelulari:
1. Limfocitele T CD4 prin intermediul
citokinelor activeaza fagocitele pentru ca ele
sa distruga microbii ce se afla in fagosome
2. Limfocitele T CD8 prin contact direct distrug
orice celula ce contine microorganisme
(bacterii, virusuri) in citoplasma, eliminand
astfel rezervorul infectiei
• Exista 2 tipuri de reactii imune celulare,
concepute pentru eliminarea microbilor
intracelulari:
1. Limfocitele T CD4 prin intermediul
citokinelor activeaza fagocitele pentru ca ele
sa distruga microbii ce se afla in fagosome
2. Limfocitele T CD8 prin contact direct distrug
orice celula ce contine microorganisme
(bacterii, virusuri) in citoplasma, eliminand
astfel rezervorul infectiei
DEZVOLTAREA RĂSPUNSULUI IMUN CELULAR
I etapa – Captarea şi procesarea Ag proteice Procesul are loc
la porţile de intrare ale Ag.
• CPA profesioniste (macrofage, celule dendritice) capteaza
Ag (ex.: celule infectate cu virus sau cu bacterii
intracelulare aflate în vezicule).
• Dupa fragmentarea şi procesarea antigenelor proteice în
fagosome sau/şi proteasome, peptidele vor fi asociate cu
moleculele CMH şi expuse pe suprafata CPA (peste
250.000 complexe per celula). Aceeaşi CPA poate prezenta
concomitent peptide antigenice provenite din citoplasma
(în complex cu CMH I) sau din vacuole (în complex cu CMH
II)
• CPA cu limfa sunt transportate in ganglionii limfatici, unde
ele vor fi capabile sa prezinte Ag limfocitelor T naïve.
II etapa – Recunoasterea epitopilor Ag de
catre TCR al LT naiv si activarea lui
TCR si coreceptorii CD4 si CD8 de pe limfocitele T naïve
recunosc complexul format din antigene peptidice si
CMH de pe suprafata CPA (ex. CPA care au captat celule
infectate cu virus). Aceasta recunoastere constituie
primul semnal de activare a limfocitelor T.
• Activarea completa a limfocitelor T depinde de
recunoasterea moleculelor de costimulare de pe CPA
“profesioniste” de catre receptorii de pe limfocitele
T(ex. B7/CD28, CD40/CD40L).
• In unele infectii virale activarea limfocitelor T CD8
necesita activarea concomitenta a limfocitelor T CD4.