CURS III.

Viata sociala
Teme:
1)Relatia individ-societate
2)Factorii vietii sociale
(socializare,umanizare,
educatie) 
1)Relaţia individ – societate
Cum nu exista societate fara
comunicare,
asa nu exista nici personalitate, individ
fara interactiune cu mediul social.
Intre individ si societate putem stabili o
relatie sistemica
Societatea formeaza, modeleaza individul si
personalitatea acestuia conform sistemului de
norme si valori acceptate intr-un moment
istoric dat,
iar personalitatea prin activitatea sa
creatoare, optimizeaza societatea,
perfectioneaza mecanismele sistemului social,
doar cand se impune, proiecteaza, creeaza
noi structuri sociale, adecvate sensului
devenirii istorice. 
2) Factorii vietii sociale(socializare,
umanizare, educatia şi rolul său în
dezvoltarea societăţii) :
a)Socializare
Proces psihosocial de transmitere, asimilare a
unor atitudini, valori, conceptii, modele de
comportare specifice unui grup sau unei
comunitãti în vederea formãrii adaptãrii si
integrãrii sociale a unei persoane.
Mecanismul fundamental al socializãrii
este învãtarea socialã.
Existã mai multe tipuri de socializare:
adaptativã si anticipativã;
asociativã si institutionalã;
pozitivã si negativã.
Procese corelate cu socializarea ,
desocializarea si resocializarea:
desocializarea este izolarea fizicã si
socialã a unei persoane, depãrtarea ei de
contextele sau persoanele care i-au
satisfãcut necesitãtile de interactiune;
resocializarea – se abandoneazã vechile
norme si se învatã altele noi (ex: imigrantii,
puscãriasii etc.).
Agentii socializãrii:
familia;
scoala;
grupurile (de apartenentã, de
referintã);
mijloacele de comunicare în masã.
 
b) Umanizarea

Personalitatea se formeaza, se
cucereste, este ansamblul de dispozitii
innascute, dobandite, formate si
dezvoltate continuu sub influenta
factorilor biologici si a experientelor
personale. 
Personalitatea si o gandire emotionala
dezvoltata il poate ajuta pe individ
 sa se integreze mai usor in societatea sa,
 sa se socializeze, dar si
 sa se descurce in orice situatie si orice
ipostaza
ceea ce duce la valorizarea , afirmarea sa.
Umanizarea individului prin valori
reprezinta o modalitate a existentei si
totodata a opozitiei dinamice dintre
indivizi si societate .

 Valoarea exprima umanizarea

progresiva a omului .

Socializarea individului uman are loc

prin intermediul valorilor .
Valorile au valoare deosebita
pentru dezvoltarea relatiilor
interumane , realizand puncte de
legatura intre membrii societatii .
c)Educaţia şi rolul său în dezvoltarea
societăţii
 Prin educatie se urmareste formarea unei
personalitati in concordanta cu cerintele
obiective ale societatii, dar si ale
individului.
Ca orice fenomen social, educatia are in mod
implicit si un caracter istoric.
In trecut, educatia se referea doar la o
etapa din viata omului.
educatia este necesar sa se exercite
asupra individului, pe tot parcursul
vietii sale.
Seneca de exemplu, considera ca si
"batranii trebuie sa invete",
 Comenius sustine ca "pentru fiecare om
viata este o scoala, de la leagan pana la
mormant",
 Nicolae lorga precizeaza ca "invatat este
omul care se invata necontenit pe
dansul si invata necontenit pe altii"
Educatia permanenta devine o necesitate a
societatii contemporane
Cel mai important criteriu care impune si justifica
educatia permanenta este factorul social schitat de:
accelerarea schimbarilor, dinamismului,
mobilitatea profesiilor,
evolutia stiintelor,
sporirea timpului liber,
criza modelelor relationale si de viata
cresterea gradului de democratizare a vietii
sociale.
o serie de factori individuali cum ar fi:
 necesitatea integrarii dinamice a
omului in societate,
 nivelul crescut al aspiratiilor
individuale,
 sentimentul demnitatii personale,
 nevoia de incredere in viitor si in
progres.
 Scopul fundamental al educatiei
permanente este de a mentine si de a
imbunatati calitatea vietii si progresul.
educatia ca proces de modelare a
personalitatii, realizat de familie,
scoala, societate are ca scop pregatirea
educatului pentru educatie.
 Autoeducatia
Educatia pregateste autoeducatia intr-un sens
dublu: ofera o "baza de lansare", prin sistemul
de cunostinte, priceperi si deprinderi se
stimuleaza nevoia continua de educatie, de
perfectionare.
Menirea scolii, a activitatii profesionale
consta in a provoca in constiinta educatului,
nevoia de educatie.
V. Pavelcu spunea ca: "nu exista o sursa
mai bogata in satisfactii decat aceea de
te simti opera propriei tale personalitati
si sculptor al propriei tale fiinte''.
 In sens social-istoric
educatia este
procesul de transmitere si asimilare a
experientei economice, politice,
religioase, filosofice, artistice, stiintifice
si tehnice – de la inaintasi la urmasi
In sens social-cultural,educatia este
procesul de ridicare a individului
din stare de natura biologica la cea
culturala.
Din punct de vedere psihologic, psihogenetic,
educatia este procesul de formare a omului ca
personalitate in plan cognitiv ,afectiv-
motivational,volitiv, aptitudinal, atitudinal.
 Pentru Platon, educatia ar fi “arta de a
forma bunele deprinderi sau de a
dezvolta atitudinile native pentru
virtute ale acelora care dispun de ele”

 Aristotel, in lucrarea sa “Politica”,

considera ca educatia “trebuie sa fie un
obiect al supravegherii publice, iar nu
particulare”. In consecinta,ea trebuie sa
pregateasca viitori cetateni.
 J.A.Comenins,in lucrarea sa “Didactica
magna”, considera ca la nastere,natura
inzestreaza copilul numai cu “semintele
stiintei, ale moralitatii si religiozitatii”.

educatia este o activitate de stimulare a

acestor “seminte” si implicit, de conducere a
procesului de umanizare, omul “nu poate
deveni om decat daca este educat”
forme ale educatiei 3 :
-educatia formala(oficiala);
-educatia non-formala(extrascolara);
-educatia informala(spontana).
 Suportul psihologic al relatiei
educationale este trebuinta de a
comunica.
 Se comunica nu numai cunostinte,
informatii, ci si atitudini, sentimente si
convingeri.
Se comunica prin cuvant, gest, mimica,
prin intreaga conduita.
educatia formală- este după Philip
Coombs:“sistemul educational structurat
ierarhic si gradat cronologic, pornind de la
scoala primara si pana la universitate, care
include, in plus fata de studii academice, o
varietate de programe de specializare si
institutii de pregatire profesionala si tehnica
cu activitate full-time”;
-educaţia nonformală –este după J.Kleis :
“orice activitate
educationala,intentionata si
sistematica, desfasurata de obicei in
afara scolii traditionale, al carui continut
este adaptat nevoilor individului si
situatiilor speciale, in scopul maximalizarii
problemelor cu care se confrunta acesta in
sistemul formal (stresul notarii in catalog,
disciplina impusa, efectuarea temelor etc.)”
-educatia informală - se refera la experientele zilnice
ce nu sunt planificate sau organizate si conduc catre o
invatare informala.
Cand aceste “experiente sunt interpretate de catre cei
mai in varsta sau de catre membrii comunitatii ele se
constituie in educatie informala”.
Educatia informala este procesul care se intinde pe
toata durata vietii,prin care individul dobandeste
informatii, isi formeaza priceperi si deprinderi, isi
structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta,
prin intermediul experientelor cotidiene.
 Functia fundamentala a educatiei este
aceea de a vehicula, selecta, actualiza si
valorifica experienta sociala in vederea
asigurarii unei integrari eficiente si
rapide a individului in societate si, prin
aceasta, in vederea crearii premiselor
autodeterminarii individului ca factor
de progres social.