Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “IONESCU DE

LA BRAD” IAȘI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
Specializarea: Controlul și expertiza produselor alimentare

DREPT COMERCIAL

Comercianții
Cuprins:
1. Introducere
2. Dovada calității de comerciant
3. Registrele obligatorii pentru comercianți
4. Încetarea calității de comerciant
5. Bibliografie
1. Introducere

Comercianţii sunt aceia care fac fapte de comerţ, având


comerţul ca o profesiune obişnuitã, şi societãţile comerciale.
Statul, Judeţul şi Comuna nu poate avea calitatea de comercianţi.
Orice persoana care într-un chip accidental face o operaţiune de
comerţ, nu poate fi consideratã ca comerciant; ea este însã supusã
legilor şi jurisdictiunei comerciale pentru toate contestaţiunile ce se
pot ridica din aceasta operaţiune (Codul Comerțului, Art. 7-9).
2. Dovada calității de comerciant
De cele mai multe ori, necesitatea dovedirii calității de
comerciant a unei persoane fizice sau persoane juridice impune
administrarea unei dovezi în acest sens (actori incumbit
probatio). O atare dovada se poate face cu orice mijloace de
proba admise de legea comercială (art. 46 C. com.).
Dovada calității de comerciant se face în condiții diferite
după cum este vorba de o persoană fizică ori o societate
comercială. În timp ce persoana fizica dobândește calitatea de
comerciant prin exercițiul profesional al comerțului, societatea
comercială se constituie "ab origine„ (de la origine) cu această
calitate, independent de săvârșirea vreunei fapte de comerț.
În cazul persoanei fizice probațiunea trebuie să
lămurească dacă aceasta a săvârșit fapte de comerț
obiective cu caracter profesional și în nume propriu.
Cu privire la acest aspect s-a precizat că: "Numai
practica efectivă a comerțului ca profesiune, acordă
calitatea de comerciant. Simpla notorietate publică
privind situația cuiva de comerciant nu este
suficientă. O eventuala "faimă de comerciant" care
nu ar fi corespunzatoare unei situații de fapt nu
conferă calitatea de comerciant.
Deci, calitatea de comerciant nu se consideră
probata cu dovezi privind existența autorizației
administrative de exercitare a comerțului,
înregistrarea în Registrul Comerțului, titulatura de
comerciant folosită în anumite înscrisuri,
dobândirea unui fond de comerț etc. Elementele
menționate constituie simple prezumții, care pot fi
combătute cu proba contrară.
În cazul societății comerciale, calitatea de
comerciant se dobândește prin însăși constituirea
societății comerciale. Pentru a face dovada dacă
societatea comercială are sau nu calitatea de
comerciant, cel interesat poate obține o copie
certificată de pe înregistrarea în Registrul Comerțului
și de pe actele prezentate, precum și certificate
constatatoare că un anumit act sau fapt nu este înscris
sau menționat în registru. (art. 4, alin. 2 din Legea nr.
26/1990).
3. Registrele obligatorii pentru comercianți
Potrivit Codului Comercial (art. 22), registrele obligatorii
pentru comerciant sunt:
Registrul jurnal – cuprinde operațiile economico-juridice
efectuate zilnic, în ordine cronologică, referitoare la patrimoniul
său. La sfârșitul lunii, în acest registru se vor înscrie și sumele de
bani cheltuite pentru ,,nevoile casei’’.
Registrul inventar – comerciantul este obligat ca la începutul
exercitării comerțului și în fiecare an să facă un inventar al averii
sale, adică al tuturor bunurilor mobile, imobile, al activului,
pasivului, încheind bilanțul contabil.
Registrul copier – cuprinde toate scrisorile expediate de
comerciant, în ordine cronologică, referitoare la activitatea sa.
4. Încetarea calităţii de comerciant
Încetarea calităţii de comerciant este strâns legată de
modul în care această calitate a fost dobândită.
În cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de comerciant
se dobândeşte prin săvârşirea unor fapte de comerţ obiective, cu
caracter profesional, încetarea calităţii de comerciant, în mod
firesc, are loc în momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de
comerţ ca profesiune obişnuită. Dar trebuie să se ţină seama că
încetarea săvârşirii faptelor de comerţ trebuie să fie efectivă şi
din ea să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant.
De exemplu, radierea din registrul comerţului sau
retragerea autorizaţiei administrative trebuie să fie însoţite de
încetarea efectuării unor fapte de comerţ cu caracter
profesional. În ceea ce priveşte efectele juridice ale calităţii
de comerciant se pot produce şi după încetarea acestei
calităţi, situaţie în care, potrivit art. 707 C. Com.,
comerciantul retras din comerţ poate fi declarat în stare de
faliment pentru datoriile contractate anterior retragerii. Se va
putea însã declara falimentul dupã moartea comerciantului,
însã numai în decursul anului de la acest eveniment.
În cazul societăţilor comerciale, întrucât dobândirea calităţii de
comerciant este legată de constituirea lor ca persoană juridică, această
calitate se pierde în momentul când societatea încetează să mai existe ca
persoană juridică. Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, societatea
comercială îşi încetează existenţa prin dizolvare, care poate avea loc:
prin trecerea termenului stabilit pentru durata societăţii;
imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia;
hotărârea adunării generale;
faliment.
Dizolvarea societăţii nu atrage, automat, pierderea
personalităţii juridice; societatea nu mai poate face operaţiuni
noi, dar poate face operaţiunile necesare lichidării.
Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie să ceară
radierea din Registrul Comerțului. De la data radierii,
încetează personalitatea juridică a societății  comerciale.
Bibliografie
http://www.monitoruljuridic.ro
http://file.ucdc.ro/cursuri/Drept_comercial-David_Bogdan.pdf
http://file.ucdc.ro/curs/Drept_comercial-Popovici_Paul.pdf