Sunteți pe pagina 1din 7

TEMA 2.

Esenta dreptului

1. Conceptul dreptului
2. Scopul şi conţinutul dreptului
3. Funcţiile dreptului
Cuvîntul drept provine de la latinescul directum-directus, adjectiv care
semnifică drept, şi de la verbul latinesc dirigere, care semnifică a
îndrepta, a conforma sau conform cu regula.

În limbajul juridic, cît şi în limbajul vorbit,


conceptul de drept este utilizat în două sensuri:
1. drept obiectiv (pozitiv)
2. drept subiectiv.
Dreptul reprezintă sistemul normelor de conduită, adoptate sau recunoscute de către
puterea de stat, ce reglementează cele mai importante relaţii din societate, stabilind
drepturi şi obligaţii juridice, reprezentînd voinţa întregului popor, a căror aplicare şi
respectare este garantată de către stat, fiind impusă, la nevoie, prin forţa coercitivă a
statului.

Elementele dreptului:
 dreptul constă dintr-un ansamblu de reguli de conduită;
 regulile de conduită din care este format dreptul sînt
generate şi garantate de către stat;
 regulile de conduită care formează dreptul sînt reguli
generale, impersonale, obligatorii;
 scopul regulilor de conduită din care este format dreptul
este de a disciplina comportarea membrilor societăţii.
Termenul scop desemnează: ţinta către care tinde cineva, ceea ce îşi propune
cineva să înfăptuiască.

 Scopul este creatorul întregului drept, iar dreptul este


forma în care statul îşi organizează, prin constrîngere,
asigurarea condiţiilor de viaţă ale societăţii.
 Scopul şi rolul dreptului îşi găsesc expresia, în modul cel
mai elocvent în garantarea juridică a afirmării
personalităţii umane, în împlinirea aspiraţiilor şi
intereselor legitime ale tuturor fiinţelor umane
Continutul dreptului, acesta constă din ansamblul elementelor, al laturilor şi al
conexiunilor care dau expresie concretă (contur) vointei si intereselor sociale ce
reclamă oficializarea şi garantarea pe cale etatică.

 Componenţa dominantă a conţinutului dreptului este ansamblul normelor


juridice, conţinutul normativ al dreptului (normativitatea dreptului).

 Conţinutul dreptului este constituit din ansamblul laturilor si conexiunilor,


care dau expresia concreta voinţei şi intereselor sociale, ce reclama
oficializarea şi garantarea pe cala statala.
Termenul funcţie vine de la latinescul fonctio care se
traduce prin muncă, deprindere, îndeplinire.

Functiile dreptului reprezintă atît


realizarea scopului social al dreptului cît si
directiile si mijloacele principale de influentă
asupra raporturilor sociale, ce reies din
necesitătile vitale în procesul dezvoltării
societătii.
La funcţiile principale ale dreptului se atribuie
următoarele:

1. Funcţia de instituţionalizare juridică a organizării


social-politice.
2. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a
valorilor fundamentale ale societăţii.
3. Funcţia de conducere a societăţii.
4. Funcţia normativă.
5. Funcţia informativă.
6. Funcţia educativă.