Parcul Natural Balta

Mică a Brăilei
 PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI (PN-BMB)
ESTE SITUAT ÎN SUD – ESTUL ROMÂNIEI ȘI OCUPĂ UN
SEGMENT DE 62 DE KM DIN CURSUL INFERIOR AL
DUNĂRII, ÎNTRE PODUL RUTIER GIURGENI-VADU OII
(KM 237, PE DUNĂRE, ÎN AMONTE) ȘI MUNICIPIUL
BRĂILA (KM 175 ÎN AVAL).

PN-BMB ESTE O ZONĂ UMEDĂ DE IMPORTANȚĂ

INTERNAȚIONALĂ DECLARATĂ ÎN IUNIE 2001 (OCUPĂ
POZITIA 1074 PE LISTA CONVENTIEI RAMSAR) ȘI DIN
ANUL 2008 A PRIMIT STATUTUL DE SIT NATURA 2000
ATÂT CA SIT DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ CÂT ȘI CA
ARIE SPECIALĂ DE PROTECȚIE AVIFAUNISTICĂ.
 PN-BmB conservă pe o suprafață de 241 km2 ultimele complexe de
ecosisteme acvatice și terestre în regim liber de inundație ce au rămas în
urma îndiguirii bălților Brăilei și Ialomiței (fosta Deltă Interioară – 2.413
km2).

 PN-BmB este format dintr-o salbă de 7 ostroave dunărene mari (cu

suprafețe între 242 ha – ostrovul Harapu si 9.727 ha – ostrovul Insula Mică a
Brăilei), separate de 7 brațe ale Dunării (hărțile 1 și 2 de la finalul broșurii)
ce totalizează o lungime de 149 km curs de apă. Cele 7 ostroave mari sunt
formate din 4.466 ha habitate acvatice (grupate în 52 de lacuri interioare cu
suprafețe ce variază între 11 ha și 322 ha) și 10.709 ha habitate terestre.
 Biodiversitatea pe 24.123 ha
 PN-BmB este alcătuit, pe lângă fluviul Dunărea si brațele acestuia, din 7 insule și ostroave mari și
52 de lacuri/iezere temporare sau permanente. Fiecare dintre cele 7 insule reprezinta o entitate geo-
morfologica distincta, cu microrelief de lunca distribuit pe o amplitudine altitudinala de 6 m, de la
varful de grind pana la fundul de lac. Aceasta variatie altitudinala determina la randul ei o diversitate
de habitate acvatice, terestre si mixte caracteristice pentru fiecare insula in parte care este inundata la
cote diferite ale Dunarii. De aceea fiecare dintre cele 7 insule reprezinta o atractie particulara.
 Habitate
 Pe teritoriul parcului au fost identificate 19 tipuri de habitate, dintre care amintim: paduri de salcii,
lacuri eutrofe naturale, zavoaie cu plopi si salcii, mlastini cu Typha, tufarisuri (zălog, rachita),
mlastini cu Phragmites, pajisti umede de lunca, pajisti stepice. Din cele 19 tipuri de habitate
identificate, in Ballta Mica a Brailei 9 sunt pe Lista Directivei Habitate Fauna si Flora. Dintre
ecosistemele identificate aici, 50% sunt naturale, 30% sunt seminaturale si 20% sunt antropizate.
 Datorita faptului ca teritoriul parcului este supus in fiecare an unor perioade de inundatie si unor
perioade de retragere a apelor, cele 2 tipuri de ecosisteme, terestre si acvatice, sunt interdependente,
creand un biom specific Dunarii. Intre aceste tipuri de ecosisteme nu exista o delimitare teritoriala si
temporala stricta, existand o succesiune si inlocuire periodica. Atunci cand viitura este foarte mare,
acolo unde era un ecosistem terestru va apare unul acvatic, iar in perioadele de seceta prelungita,
ecosistemele acvatice vor fi inlocuite de unele terestre.
 Flora
 In sistemul de insule și lacuri din Balta Mica a Brailei a fost identificat pana in prezent un numar
de 218 specii de plante superioare. Speciile lemnoase sunt cele caracteristice zonelor de luncă
inundabilă, fiind reprezentate de esențe moi, cele mai raspandite fiind: salcia (Salix alba, Salix
cinerea, Salix fragilis), plopul (Populus alba, Populus nigra), ulmul (Ulmus foliacea), catina mica
(Myricaria germanica), murul (Rubus caesius).
 In mlastinile cu stuf, speciile de plante mai des intalnite sunt: stuful (Phragmites australis), papura
(Typha latifolia, Typha angustifolia), Scirpus lacustris, Lythrum salicaria, Galium palustre,
Euphorbia palustris, Solanum dulcamara, Sium latifolium, Glyceria maxima, Stachys palustris,
Butomus umbellatus, Iris pseudacorus. Dintre plantele inferioare, cel mai bine reprezentate sunt
algele verzi, albastre și silicioase, ca organisme specifice zonelor umede, precum și fungii
(ciupercile). O vegetatie deosebita se afla pe nisipuri (Tragus racemosus, Cynodon dactylon etc.).
 Fauna
 Diversitatea faunei este determinata de diversitatea habitatelor, mai ales datorita faptului ca mai mult de jumatate din ecosistemele
identificate sunt naturale. Au fost identificate un numar mare de vertebrate – 325 de specii dintre care 68 specii sunt incluse pe Anexa I
a Directivei Păsări şi alte 26 specii care se regăsesc pe Anexele I, II, IV şi V ale Directivei Habitate, reprezentând principala atracţie a
PN-BmB.
 Pasarile sunt reprezentate de un numar de 206 de specii, care utilizeaza acest teritoriu pentru cuibarit, hrănire, ca loc de popas in timpul
migratiei sau pentru iernare.
Caracteristicile de zonă umedă în regim liber de inundație se reflectă și în structura ecologică a avifaunei întâlnite în parc, dintre cele
206 specii de păsări, 98 fiind specii acvatice și 108 terestre.
 Cea mai mare concentrare de specii acvatice, dar şi terestre, este semnalată în Insula Mică a Brăilei, în zona bălţilor Dobrele,
Sbenghiosu, Lupoiu, Curcubeu, Gâsca, Jigara, Vulpaşu şi Cucova şi în insula Fundu Mare.
 Dintre speciile cuibăritoare, migratoare şi sedentare, a căror prezenţă poate fi considerată ca deosebită, conform Directivei Păsări,
amintim: toate speciile de corcodei: corcodelul mic -Tachybaptus ruficollis, corcodelul mare – Podiceps cristatus, corcodelul cu gât
negru – Podiceps nigricollis, cormoranul mare şi cormoranul mic – Phalacrocorax carbo, Phalacrocorax pygmaeus, buhaiul de baltă –
Botaurus stellaris, stârcul pitic – Ixobrychus minutus, stârcul de noapte – Nycticorax nycticorax, stârcul galben – Ardeola ralloides,
stârcul roşu – Ardea purpurea, ţigănuşul – Plegadis falcinellus, lopătarul – Platalea leucorodia, lebăda de vară – Cygnus olor, raţa
pestriţă – Anas strepera, raţa cârâitoare – Anas querquedula, raţa roşie – Aythya nyroca, codalbul – Haliaeetus albicilla, chirighiţa cu
obraji albi – Chlidonias hybridus, chirighiţa neagră – Chlidonias niger, buha – Bubo bubo, , pescăraşul albastru – Alcedo atthis, lăstunul
de mal – Riparia riparia, dumbrăveanca – Coracias garrulus.
 Alte specii sunt prezente doar ca oaspeţi de iarnă sau în pasaj: cufundarul mic şi cufundarul polar – Gavia stellata, Gavia arctica,
corcodelul de iarnă – Podiceps auritus, pelicanul comun şi pelicanul creţ – Pelecanus onocrotalus, Pelecanus crispus, gârliţa mare şi
gârliţa mică – Anser albifrons, Anser erythropus, raţa suliţar – Anas acuta, raţa cu ciuf – Netta rufina, acvila de câmp – Aquila heliaca,
uliganul pescar – Pandion haliaetus, şoimul dunărean – Falco cherrug, prundăraşul de sărătură – Charadrius alexandrinus, fluierarul cu
picioare roşii -Tringa totanus, chira de baltă – Sterna hirundo, prigoria – Merops apiaster.
 Mamifere
 Alternanţa între perioadele de inundaţie şi perioadele de secetă şi-a pus amprenta şi asupra
reprezentativităţii mamiferelor pe teritoriul PN-BmB, acestea având o prezenţă accidentală şi
aperiodică în funcţie de nivelul Dunării. Până în prezent au fost observate şi identificate un număr
de 11 specii de mamifere: Sus scrofa-Mistreţ, Capreolus capreolus-Căprior, Felis silvestris-Pisică
sălbatică, Nyctereustes procynoides-Câine enot, Lepus europaeus-Iepure de câmp, Vulpes vulpes-
Vulpe, Mustela nivalis-Nevăstuică, Mustela putorius-Dihor, Ondatra zibethica-Bizam, Meles
meles-Bursuc/Viezure, Lutra lutra-Vidră.
 Toate cele 11 specii de mamifere sunt protejate atât prin legislaţia naţională, cât şi prin legislația
comunitară (Directiva Habitate). În afara speciilor semi-acvatice, cum sunt vidra şi bizamul, care
găsesc locuri favorabile de hrănire chiar şi atunci când cota Dunării este crescută, celelalte specii
se întâlnesc de regulă când nivelul apei este mai scăzut, ele trecând înot braţele Dunării.
 Deşi au condiţii destul de favorabile de hrănire şi reproducere şi în zonele adiacente parcului,
atunci când nivelul apei le permite, mamiferele preferă teritoriul parcului mai ales pentru
reproducere, datorită faptului că aici presiunea de orice fel exercitată asupra lor este extrem de
scăzută.
 Amfibieni şi reptile
 Amfibienii şi reptilele, consumatori de ordinul II, se întâlnesc atât în cadrul ecosistemelor terestre
cât şi acvatice, dar ca număr de specii sunt destul de slab reprezentaţi. Până în prezent au fost
identificate 3 specii de reptile și 8 specii de amfibieni, aceste specii aflându-se pe listele de
protecţie strictă atât în legislaţia naţională cât şi în cea europeană:
 Natrix natrix-Şarpe de casă,
 Natrix tesselata-Şarpe de apă,
 Emys orbicularis-Ţestoasă de apă,
 Rana esculenta-Broasca de lac mică,
 Rana ridibunda-Broasca de lac mare,
 Hyla arborea-Brotăcelul,
 Rana dalmatina-Broasca roşie de pădure,
 Pelobates fuscus-Broasca săpătoare,
 Bombina bombina-Buhaiul de baltă cu burta roşie,
 Bufo bufo-Broasca râioasă brună,
 Triturus cristatus-Triton cu creastă.
 Ihtiofauna
 Populatiile de pesti sunt reprezentate printr-un numar de 52 de specii înregistrate conform celor
mai recente studii efectuate pe cursul Dunării, dintre acestea 24 specii se regăsesc pe anexele
directivelor europene şi cele ale legislaţiei naţionale în vigoare, fiind specii strict protejate.
 În cele 52 de lacuri şi bălţi interioare, vegetaţia submersă deosebit de bogată constituie o sursă de
hrană inepuizabilă pentru speciile fitofage cum sunt crapul (Cyprinus carpio), scumbia de Dunare
(Alosa pontica).
 Totodată, o dezvoltare explozivă a vegetaţiei în perioadele când nivelul hidric este mai scăzut,
poate constitui un pericol pentru toate vieţuitoarele acvatice. Acest fapt, coroborat cu temperaturi
le mari din timpul verii, poate duce la moartea prin asfixie a organismelor acvatice. Unul dintre
factorii care contribuie la menţinerea echilibrului ecologic în cadrul populaţiilor de peşti este dat
de prezenţa speciilor de răpitori dintre care mai cunoscute sunt: somnul (Silurus glanis), stiuca
(Exos lucius), salaul (Stizostedion lucioperca).
 Turism
 Parcul Natural Balta Mică a Brăilei (PN-BmB) este situat în Sud – Estul României si ocupă un
Conform Strategiei de vizitare a PN-BmB, accesul turistilor în PN-BmB se realizează prin trei
puncte de intrare :
 Comuna Giurgeni – cea mai importantă poartă de intrare în parc, situată pe Drumul European
60, cu acces către Zona de protectie integrală „Egreta”, cu ambarcatiuni usoare (individuale –
caiace/canoe sau în grup – ambarcatiuni rapide, salupe vaporase);
 Municipiul Brăila – a II-a poartă de intrare în parc) : din Baza Nautică, în amonte, spre Zona de
protectie integrală „Fundu Mare” în 15 minute cu ambarcatiuni rapide sau în 30 minute cu
vaporasul;
 Comuna Gropeni – cea de-a III-a poartă de intrare în parc ca importantă accesul către PN-BmB
realizându-se prin drum asfaltat la trecerea cu bacul în Insula Mare a Brăilei, apoi cu
ambarcatiuni usoare în amonte pe Dunărea Navigabilă si bratul Vâlciu spre ostrovul Insula Mică
a Brăilei si în aval pe bratul Calia si Dunărea Navigabilă spre ostrovul Calia.
Vizitaţi Insula Mică a
Brăilei