Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
formulării principiilor
mecanicii clasice
Prof. Maura Harhătă
Scopul proiectului: identificarea perioadelor
istorice în care au fost descoperite și formulate
legile mecanicii, și evidențierea fizicienilor
care au făcut descoperiri în epocile respective.
Perioada greciei antice – ARISTOTEL ( 384-322 î.e.n)
filosof și om de știință născut în orașul Stagira, Halkidice, în Grecia.
Scrierile sale abordează subiecte din : metafizică, logică, estetică, retorică, psihologie, biologie, politică, muzică și fizică.
Aristotel credea că natura are un „Prim Motor” veșnic, care produce mișcarea eternă, care
este în afara universului.
Aristotel este primul savant care a recunoscut că în cunoașterea științifică se pot înregistra
progrese și se pot face revizuiri.
Deși este considerat părintele a două domenii ale științei: biologia și logica, el a studiat cu
mijloacele rudimentare p care le avea la dispoziție și mișcarea corpurilor.
Aristotel a fost profesorul împăratului Alexandru cel Mare.
James MacLachlan, a scris că „concepțiile lui Aristotel despre natură au dominat gândirea
europeană timp de aproape 2 000 de ani”.
Epoca renașterii:Galileo Galilei 1564-1642- fizician, matematician,
astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică
Galileo este primul savant care a observat că în natură nu există corpuri care să nu fie influențate de
existența altor corpuri.
El și-a pus întrebarea: cum s-ar mișca corpurile dacă ar fi libere ?
A enunțat pentru prima dată, principiul inerției
PRINCIPIUL INERȚIEI : Orice corp își menține starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie și uniformă –
în care se găsește – atâta timp cât alte corpuri nu-i schimbă acestă stare.
A studiat: viteza, gravitația și căderea liberă a corpurilor, principiul relativității ,legea compunerii
mișcărilor, mișcarea proiectilelor, planul înclinat, etc.
Ca astronom a descoperit: sateliții lui Jupiter, inelele lui Saturn, fazele lui Venus, natura stelară a Căii
lactee, rotația Pământului în jurul axei sale.
Newton a fost un fizician, înainte A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz,
de toate. Laboratorul său uriaș a la fondarea și dezvoltarea calculului diferențial și a celui
fost domeniul astronomiei, iar integral.
instrumentele sale geniale au fost Newton a demonstrat că legile naturii guvernează atât
metodele matematice, unele
mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești,
dintre ele inventate de el însuși.
intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și
hiperbolice sau parabolice.
Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din
radiații monocromatice.( cele 7 culori
fundamentale:ROGVAIV)
A inventat telescopul cu oglindă.
PRINCIPIILE MECANICII CLASICE –au fost formulate de
către Isaac Newton în lucrarea: Philosophiae Naturalis
Principia Mathematica,(1687).
PRINCIPIUL al II-lea al mecanicii : „Vectorul forţă este proporţional cu produsul dintre masă şi vectorul
acceleraţie” (formula F = m۰a , a fost enunţată iniţial vectorial în lucrarea “Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica”)
Un newton este modulul unei forțe care acționând asupra unui punct material cu masa de 1 kg, îi imprimă o
accelerație de acceași direcție și accelași sens, de modul a=
III. PRINCIPIUL ACȚIUNII ȘI REACȚIUNII
Dacă un corp A acționeează asupra altui corp B cu o forță numită acțiune, atunci și corpul B, va
acționa asupra corpului A cu o forță numită reacțiune.
Cele 2 forțe au aceeași dreaptă suport, același modul , sensuri opuse și acționează aupra unor
corpuri diferite.
In desenul următor: N( reacțiune), G( acțiune)
TIPURI DE FORȚE
unde:
m= masa corpului
g – accelerație gravitațională (constanta pentru o anumită planetă și un
loc pe acea planeta).
Normala la plan
Normala la plan este o forță de tip reacțiune care apare când corpul se află
pe un plan si este reprezentă printr-un vector, opus vectorului forței ce
acționează perpendicular pe plan.
Forța elastică apare în corpuri elastice deformate.
Este egală ca mărime cu forța deformatoare, dar are sens opus.
unde:
k este constanta elastică a corpurilor;
Δl = l – l0;
l este lungimea corpului deformat; l0 este lungimea corpului nedeformat.
Bibliografie selectivă:
http://www.vladzhr.go.ro/mecanica/forta%20elastica.html
http://www.fizica-online.go.ro/elastic.htm
Sfetcu,N. Mecanică fenomenologică, MultiMedia Publishing (2018)
Stoica V. și colaboratorii, Manual de fizică, clasa a VII-A ,Art Klett,
București,2019.