Sunteți pe pagina 1din 34

Probe de efort pentru

evaluarea cardiovasculară
A E F E C T U AT: C H I S T R U G A VA L E N T I N A , M E D I C
R E Z I D E N T, M E D I C I N Ă S P O RT I V Ă , A N U L I I
CONDUCĂTOR: BULAI MARINA
Probe de efort utilizate pentru
evaluarea cardiovasculară
1. Teste care urmăresc evoluția FC și/sau TA în efort
2. Teste care urmăresc evoluția FC și TA în perioada de revenire
3. Teste care combină cele două caracteristici
Înaintea oricărei probe se măsoară FC
și TA în clino- și ortostatism, după care
urmează efortul propriu-zis și înregistrarea
FC și TA.
Teste care urmăresc evoluția FC și/sau TA în efort
Proba Astrand
Măsoară FC intraefort – submaximal, timp de 6 minute, la
un wataj prestabilit (2,5-3 W/kgc), iar pe baza FC obținute
(obligator între 130-170 b/min) se poate citi pe normogramă
consumul maxim de oxigen (apoi raportat la kg/c).
La fel se urmărește FC și TA în perioada postefort, cca 5
min, ceea ce permite aprecierea funcțională cardiovasculară
Proba clino-ortostatică Schellong

Principiu
 Urmăreşte adaptarea cardio-vasculară la modificările de poziţie (din
clino - în ortostatism), din punct de vedere neuro-vegetativ prin
aprecierea inițială și comparativă a FC și TA.
Materiale necesare: tensiometru, stetoscop, cronometru, canapea de
consultație.
 Pacientului, în poziţie clinostatică, i se determină FC şi TA după un interval de repaus de 5 –
10 minute, în care valorile acestor variabile s-au stabilizat.
 În continuare, subiectul adoptă în mod lent, poziţia ortostatică, în care după un minut se
recoltează din nou FC şi TA.
În mod normal se produc următoarele modificări :
 FC creşte cu 12 - 18 cicli / minut (limita superioară la fete)
 TA sistolică şi TA diastolică cresc sau scad cu 5 - 10 mm Hg fără ca TA diferenţială să fie mai
mică de 30 mmHg.
Proba clino-ortostatică Schellong

În funcţie de predominanţa simpaticului sau a parasimpaticului, pot apărea dereglări de tip


hipoton, hiperton, hipodinamic.
Modificările TA şi ale FC în proba clino-ortostatică Schellong:
Reacție normală Reacție hipotonă Reacție hipodinamică Reacție hipertonă
FC ↑ 12-18 b/min TAS ↓ cu 20 mm Hg TAS ↓ cu 20-25 mm Hg TAS ↑ cu 20 mm Hg
TAS și TAD ↑/↓ cu 5 TAD ↑ cu 15 mm Hg TAD ↓ cu 10 mm Hg TAD ↑ cu 10-15 mm Hg
mm Hg
TA diferențială nu este FC ↑ cu 45 b/min FC ↑ cu 40 b/min FC ↑ cu 40 b/min
mai mică decât 30 mm
Hg

NB! Proba urmărită în dinamică, poate informa asupra stării de oboseală cât şi asupra capacităţii de
refacere a organismului.
Proba Martinet
Probă care combină proba Schellong cu un efort
standard, urmărind evoluţia frecvenţei cardiace şi a
tensiunii arteriale.
După efectuarea completă a probei Schellong,
subiectul efectuează într-un interval de timp de 40 de
secunde 20 genoflexiuni, cât mai corecte.
În perioada de revenire de după efort, timp de 5
minute, se continuă recoltarea frecvenţei cardiace şi a
tensiunii arteriale (FC în primele 10" ale fiecărui
minut, TA în ultimele 45" ale fiecărui minut).
Interpretarea valorilor recoltate după efort se face
în felul următor:
I. Reacția la efort:
Reacția normală Reacția distonă Reacția hipotonă Reacția hipertonă Reacția în trepte
FC nu crește peste Tahicardie marcată Tahicardie marcată Tahicardie TAS ↑ progresiv,
120 b/min datorită întârzierii
mecanismelor
reglatorii
TAS ↑ cu 20-30 TAS ↑ evident TAS ↑/↓ ușor TAS ↑ evident
mm Hg
TAD ↑/↓ cu 5-10 TAD ↓ până la 0 TAD ↑ evident TAD ↑ ușor
mm Hg (ton infint)
TA diferențială Tonul infinit TA diferențială
crește ușor durează peste 3 scade, se pensează,
min apoi revine la
normal
II. Revenirea după efort :
a) fiziologic
1. FC revine la valorile de repaus în primele 2 minute
TA revine la valorile de repaus în primele 3 - 4 minute
2. FC şi TA revin la normal în acelaşi timp
3. FC revine la valorile de repaus în primele 3 - 4 minute
TA revine Ia valorile de repaus în primele l - 2 minute
"Tonul infinit" nu are semnificaţie patologică dacă dispare în primele l - 2 minute după încetarea efortului.
b) patologic - după Schellong se deosebesc următoarele forme de revenire după
efort,considerate reacţii neadecvate :
1. hipotonă
- FC creşte cu 30 - 50 bătăi / minut
- TA sistolică scade mult
- TA diastolică creşte uşor
Se întâlneşte în stările de :
- supraantrenament,
- eforturi epuizante.
- convalescenţă.
Se datoreşte tonusului scăzut al sistemului venos de la nivelul membrelor inferioare.
2. hipodinamică
- FC creşte cu 20 - 30 bătăi / minut
- TA sistolică şi TA diastolică scad foarte mult - apar semne de anemie cerebrală (căscat)
Se întâlneşte în stări de:
- boală
- convalescenţă
Se datoreşte unei deficienţe centrale de reglare neuro-vegetativă, fiind caracterizată de întârzierea impulsului
vasoconstrictor de adaptare la ortostatism.
NB! Testul Martinet este mai puţin acceptat de copiii sub 10 ani şi de persoanele în vârstă.
Proba Ruffier
Principiu: se bazează pe reacția FC în repaos (poziție șezând), după
efort (30 genoflexiuni/45 sec) și în perioada de revenire (poziție
șezând)
Materiale necesare: cronometru, scaun
Pentru realizarea probei se porneşte cu recoltarea FC de repaus, pe
15 secunde, subiectul fiind în poziţie şezând pe un scaun, în
continuare, subiectul execută 30 genuflexiuni, cât mai corecte, în
decurs de 45 secunde după care reia poziţia iniţială, şezând pe scaun.
În secundele 0 - 15 şi 45 - 60 ale primului minut după efort, se
recoltează FC a subiectului. Valorile obţinute se extrapolează pe un
minut prin înmulţire cu 4 şi se notează cu P2 şi P3, P1 reprezentând
FC de repaus.
 Pentru interpretare se aplică formula :

IR=

În vederea scăderii la minimum a influenţei reacţiilor vegetative (emotive) asupra indicilor calculaţi
pe baza FC, mai ales a indicelui Ruffier, putem utiliza indicele Ruffier-Dickson :

IRD =
Valorile indicelui calculat, încadrează subiectul în una din următoarele calificative de fitness :
Calificativ Indice Ruffier Indice Ruffier-Dickson

Foarte bine <0 0-2.9

Bine 0-5 2.9-5.9

Mediu 5-10 2.9-5.9

Satisfăcător 10-15 6-8

Nesatisfăcător >15 >8

Proba Ruffier îşi găseşte aplicabilitate mai ales ca test de evaluare a condiţiei fizice la
nesportivi, cât şi la cei care doresc să practice o formă de efort fizic sportiv, cu scop de
întreţinere (jogging, walking, etc).
Efectuat la sportivi, va fi realizat săptămânal, rezultatele înscriindu-se sub formă de grafic în
jurnalul de autocontrol medical al sportivului.
Proba Letunov
Principiu:
 Exprimă reactivitatea cardiovasculară la trei eforturi cu caracteristici diferite (forță, rezistență, viteză),
eforturile constând din:
1. 20 de genoflexiuni în 30 secunde
2. Alergarea pe loc 15 sec “genunchii la piept”
3. Alergarea pe loc trei minute cu frecvența 180 pași/min
Materiale : tensiometru, stetoscop, cronometru, metronom
Pentru început, se determină la subiect atât în clino-, cât și ortostatism FC și TA.
Etapele efectuării:
1. Subiectul execută 20 genuflexiuni, cât mai corecte, în decurs de 30 secunde, după care se
aşează pe canapea în poziţie clinostatică, stare în care, timp de 3 - 4 minute, imediat după efort,
se recoltează FC şi TA, după metodologia descrisă la proba Martinet.
2. Alergare pe loc cu viteză maximă, timp de 15 secunde, după care se recoltează FC şi TA timp
de 3 -4 minute, conform metodologiei descrise la proba Martinet.
3. subiectul aleargă pe loc timp de trei minute (180 s), pentru bărbaţi şi două minute (120 s),
pentru femei şi copii sub 15 ani,cu o frecvenţă de 180 paşi / minut, cu genunchii ridicaţi, după
care se procedează ca mai sus la recoltarea FC şi TA, timp de 3 - 4 minute după efort.
Letunov descrie cinci tipuri de reacţie :
A. Reacţie normotonă:
- FC creşte mai mult sau mai puțin, în funcţie de vârstă, sex, grad de antrenament;
- TA sistolică creşte;
- TA diastolică scade;
- TA diferenţială creşte.
La sportivii bine antrenaţi :
- FC crește puţin;
- TA sistolică creşte evident;
- TA diastolică scade moderat;
- revenirea la valorile de repaus este rapidă.
La persoanele neantrenate :
- FC creşte mult;
- TA diferenţială este mai mică;
- revenirea la valorile de repaus este uşor prelungită.
B. Reacţia distonă :
- FC creşte excesiv;
- TA sistolică creşte mult;
- TA diastolică scade până la "ton infinit";
- revenirea la valorile de repaus este prelungită.
C. Reacţia hipotonă :
- FC creşte (tahicardie);
- TA sistolică creşte puţin;
- TA diferenţială este mică;
- revenirea la valorile de repaus este întârziată.
Reacţia hipotonă este expresia unei slabe mobilizări a forţei de contracţie a cordului.
D. Reacţia hipertonă :
- FC tahicardie exagerată;
- TA sistolică creşte exagerat;
- TA diastolică creşte puţin sau de loc.
Reacţia hipertonă este expresia creşterii exagerate a debitului circulator sau lipsei de
concordanţă între creşterea acestuia şi comportarea periferică, adică deschiderea insuficientă a
patului vascular cu scăderea insuficientă a rezistenţei periferice totale în cursul efortului.
E. Reacţia în trepte - se întâlneşte de obicei după alergarea de viteză a probei şi se manifestă prin creşterea
în trepte a TA sistolice după efort:

TA sistolică, imediat după efort are valori mai mici decât la l - 2 minute de la terminarea acestuia.
- FC este exagerat de mare
- volumul sistolic este mic
În acest tip de reacţie, este vorba de o lipsă de promptitudine a mecanismelor reglatoare, care nu reuşesc să
mobilizeze în efortul de viteză forţa de rezervă a cordului şi să modifice în mod adecvat tonusul vascular
periferic.
În general, după alergarea de 15 secunde, FC creşte la valori superioare celor înregistrate după genuflexiuni,
TA sistolică nu depăşeşte 200 mm Hg, TA diastolică poate să scadă până la "ton infinit", revenirea tuturor
parametrilor la valorile iniţiale depăşind 5 minute.
După alergarea de 3 minute, valorile FC şi ale TA sunt mai scăzute decât cele obţinute la
alergarea de 15 secunde, revenirea la valorile de repaus făcându-se în maximum 5 minute.
Aprecierea reactivităţii subiectului la eforturile impuse de proba Letunov se face ţinând cont de
toate etapele acesteia, cu calificativele:
- probă bună
- probă satisfăcătoare
- probă relativ satisfăcătoare
- probă nesatisfăcătoare
Calificativul "probă nesatisfacătoare" defineşte probele în care au apărut dereglări de tip
hipoton, hiperton, diston sau în trepte.
Proba Harvard
 Principiu : urmărește revenirea FC, în urma efectuării unui efort
submaximal, care constă în urcarea și coborârea unei scărițe timp de 5 min, în
ritm de 30 urcări/min.
Materiale necesare: scăriță cu înălțimea de 50,8 cm (B) și 47,0 cm (F),
metronom, cronometru
Subiectul va urca și coborî scărița timp de 5 min într-un ritm de 30 urcări /
minut ( ritm de metronom 120, având în vedere că o mişcare completă constă
din 4 timpi - urcare cu un picior, aducerea piciorului din urmă, coborâre cu un
picior şi aducerea celui din urmă).
După terminarea efortului subiectul adoptă poziţia aşezat şi se măsoară frecvenţa cardiacă pe 30
secunde, în prima jumătate a fiecărui minut după efort, timp de 3 minute.
Valorile obţinute se extrapolează pe un minut prin înmulţire cu 2 şi se notează cu P1, P2, şi P3.
Cu ajutorul acestor valori se calculează Indicele Harvard (IH) conform formulei:
IH= (timpul(s) x 100) / 2x(P1+P2+P3)
Proba Harvard
Aprecierea rezultatelor se face în felul următor :

Excelent condiţie fizică foarte bună >89

Bine comportare şi condiţie fizică bună 80-89

Mediu comportare mijlocie 65-79

Satisfăcător condiţie fizică la limită 55-64

Nesatisfăcător <55
Proba Flack
Principiu: urmărește modificările hemodinamice ce se
produc sub influența hiperpresiunii toracice (fen. Valsalva
indus), creată prin expirație forțată într-un tub de mercur
cu diam.=4 mm, pînă la nivelul de 40 mm Hg și menținând
acest nivel cât mai mult posibil.
Presiunea intratoracică creată, acționează compresiv
asupra venelor cave, stânjenind circulația de întoarcere,
mai ales pe cea pulmonară, îngreunând astfel travaliul
ventricolului drept. Ca urmare, scade volumul și presiunea
sistolică, declanșându-se reflexul cardioaccelerator.
Materiale necesare: tensiometru Riva-Rocci adaptat, pensă
nazală, cronometru, scaun
Tehnica efectuării: subiectului din poziție șezândă, i se măsoară FC din 5 în 5 secunde
(valori de referință). După 1-2 respirații ample, subiectul suflă în tub, pînă la valorile de
40 mm Hg, menținând nivelul cât mai mult posibil. În acest timp, subiectului i se aplică
pensa nazală pe perioada examinării.
În timpul perioadei de apnee (cronometrată de când subiectul a început să sufle în tub),
examinatorul evaluează FC din 5 în secunde.
Aprecierea probei se va face cu calificativele:
Foarte bine – apnee > 50 sec;
Bine – 40 sec < apnee < 50 sec;
Satisfăcător – 35 sec <apnee < 40 sec;
Nesatisfăcător – apnee < 35 sec.
După valorile FC, se descriu 5 curbe:
Tip I – sportivi antrenați, la care FC crește până la 7 b/5sec
Tip II – sportivi neatrenați – FC crește lent până la 9 b/5 sec
Tip III – nefavorabilă, FC crește rapid până la 10b/5 sec și necesită investigații suplimentare
Tip IV – reacție hipotonă – FC crește rapid la 10-15 b/5 sec, apoi scade sub valorile de repaos,
ceea ce contraindică efortul sportiv
Tip V – întîlnită la distonici neurovegetativi – FC crește la 9-10 b/5 sec și după 20 sec de apnee
revine la 7 b/ 5 sec.
Proba Burger
Principiu – variantă a probei Flack, la care se adaugă determinarea TA în repaos,
după 10 respirații ample, în efort imediat și la 20 sec după terminarea apneei.
Materiale necesare: tensiometru Riva-Roci adaptat, pensă nazală, tensiometru,
cronometru, scaun.
Tehnica efectuării: subiectul examinat se află în poziție șezândă, i se determină
FC din 5 în 5 sec și TA. După 10 respirații ample, subiectul suflă în tub până când
valorile coloanei de mercur vor indica 40 mm Hg și va încerca să o mențină la
acest nivel cât mai mult timp posibil. Pe perioada apneei se determină FC din 5 în
5 sec, și TA, până la reluarea primei respirații.
La 20 secunde după reluarea respirației se vor determina din nou FC și TA.
Proba Burger – Interpretarea rezultatelor

Cord normal Cord astenic Cord hipertrofic


TA max: TA max: TA max:
- crește până la 20 mm Hg, în - Scade până la 40 mm Hg în - crește cu 20-30 mm Hg în
perioada presoare perioada presoare perioada presoare
- Crește peste valorile de - Revine lent la valoarea de - Se menține această valoare,
repaos,până la 400 mm Hg, reapos,după terminarea dupa terminarea apneei
după terminarea apneei apneei - Revine la valorile de repaos,
- Revine rapid la valorile de dupa 20 sec.
reapos in 20 s.
Proba Grubici
Variantă a probei Flack, care individualizează intensitatea
hiperpresiunii, în funcție de forța expiratorie maximă.
Timpul minim al apneei trebuie să fie 20 sec, după care se
urmărește revenirea FC până la restabilirea valorilor de
repaos. Se ia în calcul tipul reacției și timpul necesar
revenirii, interpretarea făcându-se după următoarele criterii:
Proba Grubici
Calificativ Timp de revenire Tipul reacției Recomandări
Foarte bună Până la 40 sec I-II (Flack) Creșterea efortului
Bună 40-60 sec I-II (Flack) Creșterea medie a
efortului
Satisfăcătoare 1-2 min Indiferent de reacție Menținerea efortului
Nesatisfăcătoare 3-4 min Indiferent de reacție Reducerea efortului
Patologic Peste 4 min Indiferent de reacție Oprirea efortului