Tema 12

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

1. Conceptul de societate în nume
colectiv
2. Constituirea societăţii în nume
colectiv
3. Funcţionarea societăţii în nume
colectiv
4. Structura organizatorică, încetarea
activităţii societăţii în nume colectiv
Societatea în nume colectiv este cea mai veche formă
de societate, privind activitatea comercială.

 Într-o formă embrionară, se regăseşte in societatea civilă romană, astfel,

primele entităţi societare ce exprimă asocierea a două sau mai multe persoane
fizice, prin afectarea comună a unor resurse, în vederea desfăşurării unor
activităţi economice şi împărţirii rezultatelor economice obţinute.

 Se evidenţiază în această epocă societăţile constituite conform dreptului

roman, cum sunt:

 - societăţile de zarafi (societas argintariorum);

 - societăţile tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale asociaţilor (societas
omnium bonorum);
 - societatea avînd ca obiect un singur lucru (societas unius rei);
 - societatea pentru venituri viitoare (societas quaestus, lucri, compendi);
 - societăţile de arendă pentru încasarea impozitelor (societas publicanorum).
 Trasatura specifica acestor societati in
perioada romana:

 Indiferent de forma sa, societatea era lipsită

de personalitate juridică.
 Bunurile care formau fondul social erau
considerate că aparţin asociaţilor în
proprietate, iar nu societăţii, ca patrimoniu
distinct al acesteia
Originea nemijlocită se regăseşte în dreptul feudal al
Republicilor oraşe Italiene, în societăţile-lombard sub
denumirea de campagnia.

 Ea s-a impus la început ca o soluţie pentru continuarea comerţului unei

persoane decedate de către moştenitori. Din acest motiv, la început în acest tip
de asociere puteau fi primiţi doar numai membrii aceleiaşi familii, pentru ca
ulterior, sa fie acceptate si rude mai îndepărtate sau chiar străini.

 Ulterior, este preluată de francezi în Ordonanţa lui Colbert asupra comerţului

maritim din 1673, care o reglementează sub numele de societate generala.

 Odată cu adoptarea Codului Comercial Francez în 1807, acest tip de asociere

capătă o reglementare proprie sub denumirea de societate in nume colectiv,
denumirea respectivă a fost preluată şi de legislaţia de întreprinzător a altor
state europene, inclusiv şi de Codul civil al Republicii Moldova. Societatea are
personalitate juridică, iar asociaţii au o răspundere nelimitată şi solidară pentru
toate obligaţiile societăţii.
Această formă de societate este potrivită pentru
realizarea unor afaceri mici, în care asociaţii realizează
activitatea şi îşi asumă toate riscurile.

 Conform prevederilor Codului civil al Republicii Moldova societatea în

nume colectiv este societatea comercială ai cărei asociaţi practică, în
conformitate cu actul de constituire, activitate de întreprinzător în
numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile
acesteia, clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă
terţilor.

 Societatea în nume colectiv, poate fi definită ca o societate

constituită prin asocierea, pe baze deplinei încrederi, a două sau mai
multe persoane dar nu mai mult de douăzeci, care pun în comun
anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate de întreprinzător
(activitate de producţie, comerţ, executare de lucrări sau prestări de
serviciu), în scopul împărţirii profitului rezultat şi în care asociaţii
răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.
Din definiţiile sus nominalizate, identificăm
trăsăturile specifice ale acestei societăţi:

 1. asocierea se bazează pe deplina încredere a asociaţiilor societăţii, la o aşa formă de

societate recurg numai rudele şi prietenii apropiaţi care îşi cunosc calităţile profesionale şi
personale;

 2. numărul asociaţilor societăţii în nume colectiv nu poate fi mai mic de 2 şi mai mult de 20
de persoane;

 3. capitalul social este divizat în părţi de interese (participaţiuni sau cote-părţi), care nu sunt
reprezentate prin titluri de valoare;

 4. participaţiunea la capitalul social dă dreptul la un singur vot dacă actul de constituire nu

prevede altfel;

 5. obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social, precum şi cu răspunderea

nelimitată (inclusiv cu patrimoniul personal) şi solidară (comun) a asociaţilor pentru datoriile
societăţii;

 6. societatea este condusă de asociaţi, care practică activitate de întreprinzător în numele

societăţii, ca excepţie, în calitate de administrator poate fi numit un terţ.
Societatea în nume colectiv se înfiinţează printr-un act
de constituire, încheiat în formă autentică, adică
autentificat la notar.

 Deoarece societatea în nume colectiv se constituie din cel puţin două persoane, actul de
constituire are forma de contract.

 Calitatea de asociat o pot avea, de regulă, persoanele fizice. Ca excepţie, legiuitorul a permis
calitatea de asociat al societăţii în nume colectiv şi persoanelor juridice. Acestea, devenind
asociaţi, răspund pentru obligaţiile societăţii în nume colectiv atît cu cota de participare, cit şi cu
tot patrimoniul lor.

 Legislaţia prevede că o persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai a unei societăţi în
nume colective.

 Societatea în nume colectiv nu poate avea mai puţin de 2 şi mai mult de 20 de asociaţi.
Nerespectarea acestor condiţii poate servi drept temei de dizolvare a societăţii.

 Capitalul social, legislaţia nu prevede o limită minimă de capital social, în actul de constituire
se indică mărimea capitalului social şi cota de participare (participaţiunea) a fiecărui asociat,
cea ce înseamnă că asociaţii sînt liberi să determine mărimea acestora, în funcţie de nevoile
pe care le reclamă realizarea obiectului societăţii. Obiectul aportului nu cunoaşte nici o
restricţie, el poate fi orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea
societăţii.