TEMA 3.

Norma juridică a dreptului afacerilor

1.Noţiunea şi trăsăturile
normei juridice
2. Structura normei juridice
3.Clasificarea normei
juridice
Cuvîntul normă (regulă) provine de la termenul grecesc nomos (νόμος)
ce semnifică dispensa, aloca sau adjudeca - în sens juridic, ca formă de
justiţie, însemna Lege.

Axiomă

orice normă juridică este o normă socială, însă nu

fiecare normă socială este si juridică
Trăsături esenţiale ale normei juridice ce sînt specifice şi normelor
juridice ale dreptului afacerilor sunt:

 normele juridice sînt stabilite sau autorizate de către organele

competente de stat.
 norma juridică are un caracter general.
 norma de drept are menirea de a reglementa nu o relaţie aparte,
singulară, ci o varietate de relaţii.
 norma de drept, la fel ca şi dreptul în ansamblu, este prevăzută să
reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relaţii;
legătura dintre participanţii la ele rezidă în drepturi şi îndatoriri
reciproce.
 un indiciu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin
(constrîngere) de stat.
Pentru a putea fi receptată, înteleasă de către totţi subiecţii de drept, norma
juridică trebuie să aibă o anumită structură logică din care să rezulte cît mai
exact răspunsul la cîteva întrebări:

a) cui este adresată şi în ce împrejurări (condiţii) acţionează?

b) ce variantă de comportare prescrie statul subiectului de drept, adică ce
trebuie să facă sau ce trebuie să nu facă subiectul?
c) care vor fi consecinţele nerespectării normei juridice?

Astfel, structura unei norme juridice poate fi schematic reprezentată în

felul următor:
dacă - atunci - în caz contrar...
Analiza structurii normei juridice a dreptului afacerilor
trebuie să fie efectuată
sub două aspecte:

 a) structura logico-juridică a normei (structura

internă);

 b) structura tehnico-legislativă (structura

externă).
Referitor la structura logico-juridică a normei (structura internă), norma juridică
este compusă din trei elemente:

 1) Ipoteza (determinarea cercului de persoane cărora le

este adresată norma, precum şi împrejurările în a căror
prezenţa ea se realizează);
 2) Dispozitia (este însăşi regula de conduită
(comportare), exprimată ca determinare a îndatoririlor şi
drepturilor părţilor în raportul juridic);
 3) Sanctiunea (prevede survenirea consecinţelor în
rezultatul respectării sau nerespectării prevederilor
dispoziţiei şi ipotezei)
 Structura tehnico-legislativă
(structura externă sau redacţională)

înseamnă dispunerea normelor juridice pe articole,

alineate, subalineate şi gruparea acestora în
secţiuni, capitole, titluri, pînă la constituirea unor
Coduri, cum sînt cel penal, civil, funciar etc.
 A clasifica, în general, înseamnă a sistematiza, a aranja într-o
anumită ordine, a determina în ce grupe, în ce categorii poate fi împărţit un tot
unitar.

A clasifica normele juridice înseamnă a le

grupa pe categorii pentru a ne orienta în
multitudinea de norme juridice care ne
înconjoară, a le recunoaşte, a le deosebi mai uşor
în cazul realizării lor.
În literatura juridică, pornindu-se de la necesitatea cunoasterii mai profunde şi
aplicării corecte a normelor juridice, se fac multiple clasificări după diferite
criterii:

 1. Ramura de drept
 2. Forţa juridică
 3. Structura tehnico-legislativă
 4.Caracterul conduitei prescrise
 5. Gradul si intensificarea incidenţei.
 6. Sfera de aplicare
 7. Criteriul socio-juridic