Sunteți pe pagina 1din 11

TEMA 4.

Izvoarele dreptului afacerilor.


Interpretarea normelor juridice

1. Noţiunea de izvor de drept;


2. Caracteristica izvoarelor dreptului;
3. Acţiunea actelor normative în timp,
spaţiu şi asupra persoanelor;
4. Conceptul şi formele (felurile)
interpretării normelor juridice
Dicţionarul explicativ român, indică că izvorul reprezintă: în sens general, un
fir de apă subterană care iese sau ţîşneşte la suprafaţa pămîntului, iar în sens
special utilizabil în jurisprudenţă sursă, document pe care se întemeiază un fapt
istoric sau care serveşte pentru sprijinirea unei afirmaţii

Izvorul de drept constituie sursa dreptului, forma


de exprimare a normelor juridice, modalitatea
generală prin care regulile de drept devin
cunoscute societăţii.
Notiunea de izvor de drept este utilizată în mai multe sensuri, pe
care cele mai răspîndite le putem clasifica în:

* izvor material şi izvor formal (juridic) al


dreptului;
* izvor direct şi izvor indirect (mediat) al dreptului;
* izvor scris şi izvor nescris al dreptului;
* izvor intern şi izvor extern al dreptului;
* izvor creativ şi izvor interpretativ.
Definitia izvorului de drept

Izvoarele dreptului afacerilor reprezintă


formele de exprimare a normelor juridice în
cadrul sistemului de drept al afacerilor, adică
modalitatea de instituire sau recunoaştere de către
puterea de stat a normelor juridice în procesul atît
creării dreptului cît şi aplicării lui în societate.
Caracteristica izvoarelor formale (juridice)
ale dreptului:

 1. Obiceiul juridic (cutuma)


 2. Precedentul judiciar şi practica judiciară
(jurisprudenţa)
 3. Doctrina (ştiinţa juridică)
 4. Contractul normativ
 5. Actul normativ – principalul izvor de drept
Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de organele
autorităţii publice (Parlament, Guvern, Preşedinte, organele autorităţilor publice
locale etc.), izvor care conţine reguli generale şi obligatorii, a căror aplicare, la nevoie,
este asigurată prin forţa coercitivă a statului.

Întregul sistem de izvoare ale dreptului îl putem


diviza în două grupe mari:
 legi;
 acte normative subordonate legii.
Parlamentul Republicii Moldova, singurul deţinător al puterii de reglementare prin
lege a relaţiilor sociale, emite, în exercitarea acestei puteri, trei categorii de legi:
- legi constituţionale;
- legi organice;
- legi ordinare.

La categoria actelor normative subordonate legii sînt atribuite:


 hotărîrile Parlamentului,
 decretele prezidenţiale,
 hotărîrile Guvernului,
 actele organelor administraţiei publice centrale de specialitate,
 actele autorităţilor publice locale.
1) Acţiunea actului normativ în timp

- momentul iniţial al actului normativ (intrarea în


vigoare);
- momentul final:
* prin abrogare;
* prin îndeplinirea termenului pentru care
* legea a fost adoptată;
prin căderea legii în desuetudine.
2) Acţiunea actelor normative în spaţiu

Acţiunea legii în spaţiu se analizează sub


două aspecte:
- aspectul intern
- aspectul extern sau internaţional.
3) Acţiunea actelor normative asupra
persoanelor

Aceasta nu înseamnă că actele normative se


adresează întotdeauna tuturor subiecţilor de drept.
Destinatarul legii este omul privit individual, ca
persoană fizică, sau în colectiv ca persoană
juridică.
Sînt două principii fundamentale care guvernează aplicarea
dreptului asupra persoanelor.
- principiul personalităţii legii;
- principiul egalităţi juridice în faţa legii.
Interpretarea constituie o operatie logico-ratională care, lămurind
întelesul exact si complet al dispozitiilor normative, oferă solutiile
juridice adecvate pentru diferitele situatii cu care ne confruntăm.

Interpretarea poate fi de două feluri:


 oficială
 neoficială.