SECURITATEA

ALIMENTARĂ
Băleanu Evelina
Todean Noemi
EAM III
 CE ESTE SECURITATEA
ALIMENTARĂ?
• Conceptul de securitate alimentară a fost introdus prima dată de către
organizaţia FAO, în anul 1963 la lansarea manifestului ,,Proclamaţia
dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-şi astâmpăra foametea“.
• Conceptul de securitate alimentară a evoluat în timp şi în mod diferit
pentru fiecare stat. Evoluţia conceptului este în strânsă relaţie cu situaţia
internaţională în diferite perioade de timp, securitatea alimentară fiind un
concept internaţional dinamic.
• Astăzi, avem o definiţie mult complexă şi anume „securitatea alimentară, la
nivelele individual, casnic, naţional, regional şi global, este realizată atunci
când toţi oamenii, în toate momentele, au acces fizic şi economic, la
alimente suficiente, sigure şi nutritive, pentru a-şi satisface nevoile de
hrană şi preferinţele alimentare, pentru o viaţă activă şi sănătoasă”
 COMPONENTELE DE BAZĂ ALE SIGURANŢEI ŞI
SECURITĂŢII ALIMENTARE
• Problema alimentară are două componente de bază: politica alimentară şi politica nutriţională.
• Politica alimentară intervine pe două planuri: unul referitor la aprovizionarea şi calitatea produselor, iar
celălalt raportat direct la consumator şi capacitatea sa de consum.
• Aceste intervenţii vizează unul sau mai multe dintre următoarele obiective:
-stabilirea preţurilor alimentelor faţă de fluctuaţiile puternice ale preţurilor internaţionale;
-asigurarea unui anumit nivel nutriţional al populaţiei subnutrite;
-controlul preţurilor alimentelor;
-limitarea presiunii inflaţioniste prin controlul preţurilor alimentelor.
• Prin urmare, politicile alimentare reprezintă ansamblul de măsuri guvernamentale de ordin legislativ,
normativ, administrativ şi financiar, care au în vedere obiective definite în prealabil.
• Politica nutriţională vizează asigurarea unui echilibru între trebuinţele fiziologice de consum alimentar şi
aportul dintre nutrienţi pentru satisfacerea acestora.
• Sursa de legitimitate a unui stat este capacitatea de a oferi securitate, respectiv de a proteja şi menţine
drepturile cetăţenilor săi şi de a le asigura mediul prielnic satisfacerii tuturor nevoilor.
• În piramida trebuinţelor formulate de Abraham Maslow, nevoia de securitate este plasată pe al doilea
nivel de importanţă, imediat după nevoile fiziologice.
• Astăzi, problema securităţii alimentare este una complexă şi globală, de prioritate maximă pentru asigurarea
stabilităţii pe plan mondial. Ea este strâns legată de alimentaţia populaţiei, dezvoltarea producţiei agricole şi
utilizarea resurselor.

• Un stat are securitate naţională numai atunci când are securitate alimentară şi doar atunci când deţine
suficiente disponibilităţi de produse agricole şi alimentare în măsură să acopere necesităţile de hrană pentru
toţi locuitorii cuprinşi în graniţele sale şi să asigure, în acelaşi timp, stocurile necesare de furaje pentru animale,
dar şi apă în situaţii de calamităţi naturale, de război, de crize etc. Neasigurarea securităţii alimentare poate
genera foarte repede, pe plan intern, grave convulsii şi tensiuni sociale, poate deteriora sănătate fizică şi psihică
a populaţiei, poate crea stări de instabilitate economică şi politică, iar în plan extern poate să atragă presiuni
diplomatice, economice şi politice cu efecte nedorite şi periculoase pentru securitatea naţională.
PRIORITATILE SECURITATII ALIMENTARE
• In urma dezbaterilor, la Bonn, în cadrul simpozionului cu
tema ,,Securitatea alimentară durabilă pentru toti, până
în 2020 ,, s-a concluzionat o serie de priorităţi, în ceea
ce priveşte securitatea alimentară, cum ar fi:
 igienizarea surselor de apă
 promovarea agriculturii şi dezvoltării rurale
 dezvoltarea cercetării agricole, în scopul promovării
noilor tehnologii agricole modern
 îmbunătăţirea administrării resurselor natural
 promovarea dezvoltării durabile în zone defavorizate
 sprijinirea unui comerţ naţional şi internaţional sănătos
şi a politicilor macroeconomice
 efectuarea globalizării în sprijinul săracilor.
 CAUZELE ŞI INFLUENŢELE CARE
AMENINŢĂ SECURITATEA
Principalele cauze si influențe sunt:
• încălzirea globală,
• deşertificarea şi degradarea terenurilor;
• lipsa utilizării propriului potenţial agricol în detrimentul importurilor excesive;unei
strategii naţionale pentru securitatea alimentară;
• criza economică globală;
• lipsa de independenţă a securităţii alimentare;
• diferitele niveluri de dezvoltare între regiuni şi ţări;
• volatilitatea preţurilor;
• lipsa de acţiuni imediate lipsa de politici coerente;
• lipsa de control şi trasabilitatea pe lanţul alimentar;
• lipsa controlului şi a acţiunilor practice la nivel global;
• siguranţa alimentară este strâns legată de creşterea economică şi progresul social,
 POLITICA ALIMENTA DIN UE
• Principiile de bază ale politicii alimentare a UE sunt definite în legislația generală în domeniul alimentar, adoptată în
2002. Obiectivul său principal este să faciliteze comerțul cu produse alimentare între țările UE, garantând, în același timp,
respectarea de către toate statele membre a acelorași standarde ridicate în materie de protecție a consumatorilor.
• Principii de bază Legislația UE în domeniul alimentar se bazează pe următoarele principii comune, asupra cărora au
convenit toate statele membre ale UE:
• —protecția sănătății publice, a sănătății plantelor și a sănătății și a bunăstării animalelor;
• —analiza riscurilor și consultanță științifică independentă;
• —precauția;
• —posibilitatea de a asigura trasabilitatea produselor, până la originea acestora;
• —furnizarea de informații transparente, clare și lipsite de ambiguitate cu privire la alimente și furaje;
• —definirea clară a responsabilităților tuturor actorilor din cadrul lanțului agroalimentar, care au datoria de a scoate pe
piață alimente sigure;
• —efectuarea de controale stricte și verificări periodice;
• —educație și formare.
SITUAŢIA SECURITĂŢII ALIMENTARE A ROMÂNIEI

• Concept: Securitate alimentară = asigurarea cantităţii de alimente necesare oamenilor = lipsa convulsiilor
sociale = securitate naţională

• Chiar dacă România este recunoscută la nivel european şi mondial pentru potenţialul său agricol deosebit,
rata de absorbţie a fondurilor europene este încă foarte mică şi îngreunată, având un sistem birocratic mult
mai complicat faţă de noile, dar şi vechile, state membre ale Uniunii Europene.
• Lipsa unei strategii coerente dedicate agriculturii româneşti şi, în mod special, securităţii alimentare,
incoerenţa deciziilor, la care adăugăm schimbările rapide care au loc în structura şi autoritatea
guvernamentală, în economia noastră, în structura sectorului agricol şi a industriilor alimentare locale, în
comerţ precum şi în globalizarea şi liberalizarea comerţului conduc la schimbări rapide şi în nevoile, dar şi în
cerinţele consumatorilor privind calitatea şi siguranţa alimentelor, securitatea alimentară, nutriţie, legislaţie şi
control.
• În România,statistica indică 5 mil. t de deşeuri
alimentare anual, reprezentând o treime şi jumătate
din cantitatea totală de hrană destinată consumului
uman produsă într-un an
• Cea mai mare risipă de hrană se înregistrează în
mediul urban deoarece peste 95% din resturi ajung la
groapa de gunoi, făcând astfel imposibilă valorificarea
deșeurilor. În schimb, mediul rural valorifică mai mult
resturile de alimente în special în gospodarie prin
metode tradiționale .
• Anual, un singur român aruncă 129 de kg de alimente.
Printre care se numără mâncarea gătită, fructe,
legume,produse de panificație, produse lactate sau
carne.
• Paradoxal, o parte dintre români știu că principala
problemă este cantitatea de mâncare cumpărată. Unii
dintre respondenții unui studiu cred că ar putea
reduce risipa estimând corect alimentele de care au
nevoie, iar alții și-ar dori să poată colecta selectiv
deșeurile alimentare pentru a le putea recicla.
• InfoCons a realizat un studiu la nivel
naţional având ca subiect risipa de
alimente.
• Conform răspunsurilor celor chestionați,
principalele cauze pentru care se aruncă
alimentele sunt: degradarea rapidă (26%),
estimarea eronată a cantității de alimente
care se consumă la o masă (21%) și
cumpărăturile în exces (14%).
• Totodată, respondenţii consideră că,
posibilităţile pe care le au consumatorii
pentru prevenirea risipei de alimente sunt:
evaluarea corespunzătoare a necesarului
de alimente (19%) și efectuarea de
cumpărături conform unei liste de
alimente necesare (14%) etc.
 ROMÂNIA ȘI ALTE ȚĂRI
• În urma unei analize făcute în cadrul a 105 state, România, ţară care are potenţialul de a hrăni 80 de
milioane de oameni, ocupă poziţia 38 în clasamentul securităţii alimentare globale, la egalitate cu China.
Suntem traşi în jos de veniturile mai reduse şi investiţiile slabe în cercetarea şi dezvoltarea domeniului
agricol.
• România este recunoscută la nivel european şi mondial pentru potenţialul agricol deosebit.Deci,
potenţialul agricol al unui stat este cheia securităţii alimentare. Nimic nu poate destabiliza mai tare o
ţară decât foametea sau lipsa apei potabile.
• SUA, Danemarca, Norvegia, Franţa şi Olanda ocupă primele poziţii în topul securităţii alimentare. Asta
înseamnă că riscul de a intra într-o criză a hranei este cel mai redus în aceste ţări. Poziţia lor a fost
stabilită în funcţie de mai mulţi factori:
• -rezervele de hrană,
• -veniturile,
• -consumul,
• - investiţiile în cercetare şi dezvoltare a sectorului agricol,
• -volatilitatea producţiei agricole și procentul veniturilor unei familii alocat cheltuieliilor cu hrană etc
 RISIPA DE HRANĂ
• Risipa alimentara – se referă la toate alimentele produse pentru consumul uman care se pierd sau sunt
aruncate pe traseul parcurs, de la locul de producție până în farfurie. Risipa alimentară înseamnă și risipă de
resurse naturale.
• Risipa alimentară este unul din factorii decisivi în crearea gazelor de seră, poluând de două ori mai mult
decât tot traficul aerian.
• Topul țărilor în care se risipește mâncarea:
 Pe primul loc se află Regatul Unit, care aruncă 14 milioane tone de mâncare, anual.
 Locul al II- lea este ocupat de Germania, unde în fiecare an, 11 milioane de tone de alimente sunt aruncate.
 Pe locul 3 se află Olanda
 Franța este situată pe locul 4, unde aproximativ 10 milioane de tone de alimente sunt fie aruncate, fie
pierdute
 Acestea fiind urmate de Polonia, Italia, Spania, Belgia, România și Suedia.
• Așadar, România este pe locul 9 din 10 în clasament
• In țările în curs de dezvoltare și în cele deja dezvoltate, 1/3 din alimente se strică datorită
condițiilor de stocare și de transport, se aruncă în comerț sau de către consumatorii finali.
• În țările mai sărace, o cantitate foarte mare de alimente este pierdută chiar înainte de a fi
consumată. În funcție de tipul culturii produsele alimentare se pierd direct în câmp sau chiar
în timpul procesării, transportului și depozitării.
• În ce privește țările bogate, deșeurile s-ar datora, în principal, canalului de distribuție.
Cantități mari de alimente sunt pierdute și în procesul de procesare a alimentelor, în timpul
transportului, dar și în bucătăriile noastre:
• La Bruxelles, deșeurile alimentare se ridică la 15,2 kg / locuitor / an.
• În Marea Britanie, un raport transmis Primului Ministru în iulie 2008 estimează că o treime
din alimentele achiziționate sunt aruncate
• În Germania, 11 milioane de tone de alimente sunt aruncate sau pierdute în fiecare an. Pe
gospodărie, aceste deșeuri reprezintă 82 de kilograme de alimente pe an.
 PRACTICI EUROPENE PE CARE ROMANIA LE-
AR PUTEA URMA

• România ar putea urma un Ghid care se practică în Belgia, privind interpretarea durabilităţii minime a
produselor alimentare sau un ghid pentru evaluarea conservării produselor alimentare după ce acestea
au atins sau au depăşit termenul de durabilitate minimă;
• Interpretarea trasabilității produselor alimentare în Belgia –conform căreia lista producătorilor care au
donat produse alimentare poate servi drept dovadă la etapa de intrare a produselor, iar lista băncilor
de alimente şi organizaţiilor de caritate poate servi drept dovadă pentru etapa de ieşire a produselor
din circuitul alimentar.
• Stimulente fiscale în Franţa –Donatorii de alimente se califică pentru un credit fiscal egal cu 60% din
valoarea produselor alimentare donate, până la o limită de 0,5% din veniturile companiilor supuse
impozitului pe profit;
 CONCLUZIE

• Este evident faptul că situaţia României este una dintre cele mai ”stranii” şi asta
deoarece:
-suntem unul din cele mai puternice state ale lumii din punct de vedere al potenţialului agricol şi,
evident, putem fi consideraţi ”exportatori de securitate alimentară”;
– suntem poziţionaţi pe locul 12 la nivel mondial, ca vulnerabilitate. în cazul declanşării unei crize
alimentare , suntem foarte vulnerabili datorită neexploatării propriului potenţial agricol.
• Ţinând cont de aceste trei aspecte putem trage singuri următoarele concluzii:
-securitatea alimentară a României trebuie să fie “oficial” o componentă a securităţii naţionale;
-România nu are o strategie pentru “securitate alimentară”;
-asigurarea accesului populaţiei la resursele agricole disponibile asigurându-se alimente fundamentale
necesare pentru sănătatea oamenilor;
-Creşterea gradului de valorificare a potenţialului agricol poate transforma România într-un stat
independent în ceea ce priveşte asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, dar şi de furnizor de o astfel
de securitate către alte ţări, printr-un export net de produse agricole, materii prime şi alimente.
 BIBLIOGRAFIE
• https
://intelligence.sri.ro/securitatea-alimentara-potentialul-agricol-componenta-securitatii-nationale-roman
iei
/
• http://www.dspdambovita.ro/files/Centrul%20de%20presa/Analiza_de_situatie-16oct2018.pdf
• https://www.scribd.com/doc/111259744/Conceptul-de-Securitate-Alimentara-docx
• https://www.nato.int/docu/review/2011/Climate-Action/Food_Security_Solutions/RO/index.htm
• https://www.researchgate.net/publication/317290553_Securitatea_si_siguranta_alimentara
• https://expressdebanat.ro/tone-de-alimente-in-cosul-de-gunoi-risipa-alimentara-un-semnal-de-alarma-
pentru-intreaga-populatie
/