GANGRENA GAZOASA

Vilcan Andra-Nicoleta
Negrei Andreea
 ETIOLOGIE

Mionecroza clostridiană, cunoscută și sub denumirea de gangrenă gazoasă, este o

infecție severă a țesutului muscular și reprezintă o urgență medicală.
Deși cazurile de îmbolnăvire au scăzut considerabil după cel de-al doilea război
mondial, posibilitatea dezvoltării unei asemenea infecții nu trebuie subapreciată.

Orice rană deschisă ce a intrat în contact cu un corp străin (obiecte, praf, sol),
precum și intervențiile chirurgicale în teritoriul abdominal trebuie să beneficieze de
tratament profilactic pentru a preîntâmpina infectarea.

Diagnosticarea și inițierea tratamentului pentru gangrena gazoasă trebuie efectuate

în cel mai scurt timp posibil, deoarece boala evoluează rapid și poate fi letală.
 CAUZE

Gangrena gazoasă apare prin infectarea țesuturilor moi sau musculare cu

bacilul Clostridium, cu condiția ca acest teren să fie favorabil
Agentul patologic: gangrena gazoasă este provocată de infecția tisulară cu bacterii
din genul Clostridium – bacili Gram-pozitivi care în condiții de anaerobioză
sporulează. Clostridiile se găsesc aproape în toate solurile, iar unele specii pot fi
identificate în microflora colonului si tegumentelor .

Terenul ospitalier presupune:

O tensiune a sângelui redusă în teritoriu (cu scăderea implicită a oxigenării și

crearea de condiții de anaerobioză);
Deficiențe circulatorii (în traumatisme, intervenții chirurgicale etc.)
Posibilitățile de infectare pot fi grupate în:

• Infectarea în urma unor traumatisme

o accidente de mașină
o degerături
o rănile soldaților (prin tăiere sau împușcare)
o avorturi nemedicale
o injectarea intramusculară a adrenalinei
o arsuri
Contaminarea se realizează prin contactul plăgilor cu obiecte murdare, sol sau praf.

• Infectarea în urma unor intervenții chirurgicale

o Operațiile efectuate pe tractul gastrointestinal, genital sau urinar în condiții în care nu se respectă normele
de asepsie.

• Infectarea spontană (atraumatică)

o Poate apare în adenocarcinomul gastric, specia implicată fiind C. septicum (aerotolerantă).
 SIMPTOME

Debutul infecției în mionecroza clostridiană are loc, cel mai frecvent, în primele 6
ore de la traumatism/intervenție chirurgicală.
Un semn/simptom precoce este durerea excesivă în teritoriul afectat, în absența altor
semne clinice sugestive. Treptat se instalează febra.
Țesutul cutanat supraiacent devine lucios, destins, iar cel muscular suferă modificări de
culoare până la roșu-închis, negru sau verzui;
Apar vezicule și bule hemoragice cu conținut clar, roșu, albastru sau în nuanțe închise.
Exsudatul sero-sangvinolent al plăgii are miros fetid.
Se produce necroza mușchilor și a țesuturilor moi cu o expansiune de aproximativ 2
cm/h. La palparea zonei de edem se constată duritate și crepitații (semn al acumulării de
gaz prin fermentația unor zaharuri de către bacterii).
Un alt semn caracteristic al gangrenei gazoase este absența sângerării în cadrul
inciziilor exploratoare sau de debridare. Starea generală se alterează rapid (bolnavul
are tahicardie, febră) și culminează prin șoc și insuficiență organică multiplă
 DIAGNOSTIC
• Se face pe baza examenului clinic și a explorării chirurgicale a plăgii.
• Examenul radiologic confirmă existența gazului în țesuturile moi.
• Examenul histologic pune în evidență prezența microorganismelor și absența
leucocitelor în teritoriul muscular afectat (acestea lipsesc și în secrețiile fluide ale
zonei infectate)
• Leucocitoza sugerează asocierea altei infecții.

Diagnostic diferențial
• abcesul abdominal
• șocul septic
• infecțiile cu streptococ de grup A
• sindromul de șoc toxic, etc.
 COMPLICATII

• Șoc

• Insuficiență renală prin hemoglobinurie

sau necroză tubulară acută prin
hipotensiune

• Insuficiență organică multiplă

• Necroză hepatică
 TRATAMENT

• Bolnavul trebuie să beneficieze urgent de tratament, orice întârziere îi poate pune în pericol viața.

• Administrare de ser antigangrenos

• Oxigen hiperbaric. Terapia cu oxigen se va institui, în primele 24 de ore, cu o durată de 90 min la interval
de 8 ore (3 ori/zi), la o presiune de 3 atmosfere. În următoarele 2-5 zile procedura se repetă la 12 ore. Nu
se va folosi mai mult de 5-7 zile.
Studiile efectuate au demonstrat eficiența metodei prin scăderea morbidității și a necesității amputării
extremităților în rândurile bolnavilor cu gangrenă gazoasă.

• Antibiotice; Printre cele mai eficiente scheme de tratament se numără asocierile:

o Clindamicină+Penicilină
o Tetraciclină+Penicilină.
• Debridarea chirurgicală constă în rezecția țesuturilor alterate și toaleta plăgii. Aceasta se face maxim, fără
a conserva țesutul necrozat pentru a preveni extinderea infecției și necesitatea amputației membrului
afectat.
• Amputarea membrului afectat poate fi necesară în cazurile severe, pentru a preveni expansiunea infecției.
 PREVENIRE
• Instituirea tratamentului preventiv cu
antibiotice pe cale intravenoasă va începe
înaintea intervențiilor chirurgicale în
teritoriul abdominal;

• În cazul plăgilor, se va asigura toaleta și

debridarea profilactică, precum și
extragerea eventualilor corpi străini.