STILURI

ARHITECTURALE
STILUL DORIC

 ordinul doric a fost unul dintre cele trei ordine clasice canonice ale arhitecturii antice grecești.
 soclul (fundația) este alcătuit din: stereobat (baza), krepis (treptele). Solul pe care se întinde fundația are o parte
vizibilă, numită euthynerie. Treapta superioară se numește stylobat și reprezintă fundamentul pe care stau
coloanele.
 coloana se subțiază în sens ascendent și este prevăzută, în secțiune transversală, cu niște adâncituri concave
semirotunde, numite caneluri. Coloanele se termină prin capitelele cu decorația specifică, cea mai simplă dintre
toate ordinele grecești.
 grinda are două trepte: arhitravă și friză
STILUL IONIC

 ordinul ionic este unul dintre cele trei ordine clasice ale arhitecturii antice grecești, celelalte două fiind ordinul
doric și cel corintic. Acest stil arhitectonic oferă un aspect suplu, punând accent pe elementele decorative.
 soclul este alcătuit din stereobat (fundamentul coloanei) și krepis (treptele). Partea vizibilă a fundației pe care se
află soclul se numește euthynerie.
 de asemenea și sistemul de caneluri al coloanei ionice diferă de cel doric. Dacă stilul doric prevede canelurile de
forma unor muchii ascuțite, în cadrul celui ionic muchiile sunt teșite având, în secțiune transversală, forma unui
trapez isoscel.Abaca ionică este mai redusă față de cea dorică.
 Grinda are două părți:
arhitrava: netedă și împărțită în trei sau mai multe benzi
frizele: pot fi bogate în basoreliefuri și alte ornamente
STILUL CORINTIC

 ordinul corintic este unul din stilurile clasice ale arhitecturii grecești și romane, alături de cel doric și cel ionic.
 soclul (fundația) este alcătuit din: stereobat (baza) și krepis (treptele). Solul pe care se întinde fundația are o
parte vizibilă, numită euthynerie. Treapta superioară se numește stylobat și reprezintă fundamentul pe care stau
coloanele.
 fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt. Ceea ce oferă particularitate coloanei corintice
este capitelul. Acesta prezintă ornamentul numit acantă, preluat ulterior și de capitelurile compozite.
ARHITECTURA GOTICĂ

 reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum și cu alte biserici din aproape toată
Europa în timpul perioadei medieval
 începând cu secolul al XII-lea și încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp și spațiu, cele mai
importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 – 1500
 două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o
intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc
butant.
 un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta,
prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.
STILUL ROMANIC

 este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de
manifestare.
 arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție
romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine.
 bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive,
absidele semicirculare, deschiderile în general mici și ancadramentele cu arc semicircular.
 cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură și de arhitectură realizate în această perioadă medievală timpurie au
fost executate în stilul moștenit din Roma antică.
STILUL BRANCOVENESC

 termenii stil brâncovenesc sau artă brâncovenească caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura și
artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.
 stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale
foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor.
 sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a
ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența
barocă.