Instrumente muzicale cu tuburi si

corzi
Instrumente muzicale
 Un instrument muzical este un obiect, construit cu aceasta intentie,
folosit pentru a emite vibraţii sonore ordonate într-o manieră specifică
logicii fiinţelor omeneşti, numita muzica.
 Principalele clase de instrumente muzicale acustice sunt:
 a) instrumente cu coarde:
 prin frecare
 prin ciupire
 prin apasare
 b) instrumente cu mecanism de claviatura
 c) instrumente de suflat:
 - din arama
 - din lemn
 - cu structura complexa
 d) instrumente de percutie:
 - acordabile
 - autofone
Sunetele muzicale şi frecvenţa lor

 Procesul prin care se atribuie nume de note

diferitelor înălţimi (frecvenţe) se numeşte acordare.
În muzica contemporană, acordajul se realizează
astfel încât frecvenţei de 440Hz să îi corespundă
nota La (A).

 Diferenţa în numărul de vibraţii pe secundă dintre

două sunete cu înălţimi diferite se numeşte interval
(primă - aceeaşi înălţime, secundă, terţă, cvartă,
cvintă, sextă, septimă, octavă, ş.a.m.d). Două
sunete cu frecvenţa , respectiv , se află la o octavă
unul de celălalt, deci reprezintă aceeaşi
notă muzicală.
 Spre exemplu, fiecare notă La poate fi exprimată
matematic astfel:

 Astfel, folosind formula de mai sus, putem obţine

lista de note La cu înălţimiile cuprinse între 20Hz şi
20.000 Hz, adică spectrul auditiv uman.
 Johann Sebastian Bach a fost cel care a introdus
scara uniform temperată în muzică. În această scară
există 12 semitonuri în interiorul fiecărei octave,
frecvenţele notelor succesive separate printr-un
interval de un semiton formând un raport constant,
egal cu :
Denumirea ştiinţifică Frecvenţa (Hz)
C5 (C tenor) 523.251
B4 493.883
A#4 sau Bb4 466.164
A4 (A440) 440.000
G#4 sau Ab4 415.305
G4 391.995
F#4 sau Gb4 369.994
F4 349.228
E4 329.628
D#4 sau Eb4 311.127
D4 293.665
Denumirea ştiinţifică Frecvenţa (Hz)
C#4 sau Db4 277.183
C4 (C mijlociu) 261.626
B3 246.942
A#3 sau Bb3 233.082
A3 220.000
G#3 sau Ab3 207.652
G3 195.998
F#3 sau Gb3 184.997
F3 174.614
E3 164.814
D#3 sau Eb3 155.563
Denumirea ştiinţifică Frecvenţa (Hz)

D3 146.832

C#3 sau Db3 138.591

C3 (C jos) 130.813

B2 123.471

A#2 sau Bb2 116.541

A2 110.000
Rezonanta
 REZONANŢA este fenomenul care se produce
când un corp de dimensiuni mari este făcut să
vibreze sub acţiunea unei forţe aplicate la intervale
regulate. Reprezinta proprietatea unor corpuri si a
unor încăperi de a întări şi prelungi sunetele.
 Cel mai obişnuit exemplu este cel a două
instrumente muzicale aflate la mică distanţă: când
unul dintre instrumente este folosit, celălalt incepe si
el să vibreze, dacă are aceeaşi rezonanţă acustică.
Placa de rezonanta
 Placa de rezonanta este componenta unui instrument muzical
ce transmite vibratille corzilor mediului inconjurator (aer).
 Placa vibreaza usor sub influenta corzii aflate in oscilatie si in
ciuda diferentelor de dimensiuni si material ea va vibra cu
aceiasi frecventa ca si coarda, producand acelasi sunet cu
aceasta, care difera doar in privinta timbrului.
 Cu toate ca aceiasi cantitate de energie este transmisa cu sau
fara placa, aceasta, datorita suprafetei mult mai mari, are
capacitatea de a transforma aceasta energie in sunet intr-un
mod mai eficient. Cu alte cuvinte placa are propritatea de a
“misca” o cantitate mult mai mare de aer decat coarda in sine,
intensificand astfel sunetul produs de coarda.
 Placile de rezonanta sunt traditional fabricate din lemn si pot
avea o taietura sub forma unei gauri ce difera ca forma si
dimensiune in functie de instrument.
Cutia de rezonanţă

 ♢ Cutia de rezonanţă este cutia (suportul)

care produce rezonanţa unui instrument cu
coarde.
Absorbtie rezonanta
Absorbtia rezonanta nu depinde de proprietatile
materialului in acelasi fel ca si absorbtia poroasa.
Absorbtia se obtine datorita pierderilor de energie
dintr-un sistem oscilant.
Coeficientul de absorbtie nu creste odata cu
cresterea frecventei, ca si in cazul absorbtiei
poroase, dar isi atinge maximul de absorbtie in jurul
unei anumite frecvente, numita frecventa de
rezonanta.
Exista doua tipuri de rezonatori : Membrane si
Camere Rezonante.
Camere Rezonante (Helmholtz)
 O camera rezonanta consta dintr-o zona de aer inchisa
conectata la incapere printr-o fanta ingusta. O sticla reprezinta o
cavitate rezonanta. In acest caz suprafata inchisa o reprezinta
sticla propriu-zisa, iar deschizatura este chiar “gura”.

 Unda sonora care ajunge in deschizatura unei cavitati rezonante

va pune aerul in miscare. Functia matematica este aceiasi ca in
cazul membrenei rezonante, doar ca aici avem de-a face cu un
volum de aer redus care oscileaza deasuprea unui volum de aer
mai mare. Sistemul oscilant are o frecventa de rezonanta
determinata de relatia geometrica dintre cele doua volume de
aer. Absorbtia realizata de o astfel de cavitate se realizeaza in
mare masura intr-un interval de frecventa ingust in jurul
frecventei de rezonanta.
 O camera rezonanta nu este neaparat o
unitate individuala. Panouri perforate si
absorbante cu fante de diferite marimi pot fi
folosite ca si camere rezonatoare.
Absorbtia realizata de un panou perforat aflat
la o anumita distanta fata de perete si avand
intre ei vata minerala va varia in functie de
suprafata din incapere.
 In figura anterioara curbele de absorbtie sunt prezentate pentru
diferite grade de perforare a unui panou rigid. Panoul este de
3.2mm grosime si cu o fanta de 5 mm. Este plasat la 50 mm fata
de peretele rigid si are 12mm grosime vata minerala intre ei.
 Absorbantul lucreaza mai mult sau mai putin ca si o membrana
poroasa absorbanta in functie de unghiul de perforare.
 25 % : curba de absorbtie aproape ca va coincide cu absorbtia
realizata de catre vata minerala fara panou.
 0.8%: absorbantul lucreaza ca si o membrana absorbanta.
Principiul lui Bernoulli
 Definitie – Pentru un fluid ideal care curge stationar,
in orice sectiune a lui suma dintre presiunea statica,
presiunea dinamica si presiunea de pozitie este
constanta.

 Unde: = viteza de deplasare a fluidului;

 = constanta gravitationala;
 = elevatia punctului fata de planul de
referinta (reprezentat sub forma axei Z);
 = presiunea statica a punctului;
 = densitatea fluidului.
Z ______________________________
 Aplicatii
 - rata de scurgere a unui lichid dintr-un rezervor
dotat cu un orificiu la baza poate fi calculata direct
folosind ecuatie lui Bernoulli. Vascozitatea lichidului
incetineste rata de scurgere.
 -viteza de curgere a unui lichid in plan orizontal
poate fi masurata folosind ca dispozitiv Venturi (cel
din imagine); ecuatia lui Bernoulli ne arata ca se
realizeaza o scadere a presiunii in locul unde
diametrul cilindrului se micsoreaza.
Amprentele

 Amprentele sunt un lucru mai mult decat

ciudat pentru cercetatori. De fapt palmele
mainilor difera in mod misterios de restul
corpului; nu numai datorita faptului ca palma
prezinta amprente spre deosebire de alte
parti ale corpului, ci si datorita grosimii pielii
in aceasta zona, care prezinta si mult mai
multe glande sudoripare.
Vortexul Von Karman
 Multe forme din natura sunt similare matematic cu
amprentele.

 Semnele din dunele de nisip, dungile de pe pestii  tropicali,

modelele unui fluid curgator sunt doar cateva exemple evidente.
 Un fenomen similar, cunoscut drept vortexul Von Karman,
are loc atunci cand curentii de aer sau de lichid se misca in
directii opuse. Acest process poate crea nori deosebit de buclati.
Insectele imprumuta energia de la mini vortexurile Von Karman
produse de propriile aripi pentru a-si imbunatatii viteza si
manevrele de zbor.
 Diversele tipare nu par a fi
create prin acelasi
mecanism, dar pot fi
descrise de ecuatii similare.
Similaritatea dintre ele este
cea care face imposibila
localizarea mecanismului
fizic ce se afla in spatele
fiecarui fenomen, mai ales
in cazul tiparelor biologice
complexe.
Introducere
 Chitara acustica asa cum este ea cunoscuta astazi este un
instrument relativ recent aparut in familia instrumentelor muzicale
cu cu corzi;
 Primele chitari acustice “moderne” dateaza de la inceputul
secolului al XIX-lea si au aparut in Spania;
 Astazi aceste chitari sunt cunoscute sub numele de chitari clasice;
 Mai tarziu au inceput sa para si “chitarile western”, acestea
avandu-si originea pe teritoriul SUA de astazi;
 Diferenta dintre cele doua consta pe langa cateva detalii tehnice
cum ar latimea grifului, constructia usor diferita a cutiilor de
rezonanta si numarul de taste in faptul ca cele western sunt dotate
cu corzi metalice iar cele clasice cu corzi non-metalice (nailon sau
organice).
Componente

1. Cap
2. Prăguş
3. Şurub (cheie) de acordare
4. Tastă (bară)
7. Grif
8. Butuc
9. Corp
12. Cordar (punte)
14. Spate
15. Placa de rezonanţă
16. Eclisă
18. Corzi
19. Căluş (prag)
20. Tastieră
Producerea sunetului si constructie

Corzile

Corzile unei chitari variaza in lungime, tensiune si densitate

liniara. Acest lucru confera instrumentului posibilitatea
redarii unui interval larg de frecvente. Cu cat mai mare este
densitatea liniara, cu atat vibreaza coarda mai putin.
Acelasi lucru se intampla si cu lungimea corzii. Acest fapt
determina redarea unei frevente joase. Invers, cu cat mai
scurta si/sau mai putin densa este coarda, cu atat frecventa
redata este mai inalta. Cele mai joase frecvente rezonante
ale unei corzi se calculeaza astfel:

unde T= tensiune, ρ1=densitate liniara, L=lungimea corzii

Cand muzicianul apasa o coarda pe o anumita tasta, in ecuatie lungimea L se
schimba. Distanta dintre taste este foarte importanta. Distanta dintre prag si
pragus determina cat spatiu trebuie sa existe intre taste. Spatiul dintre taste se
calculeaza cu ajutorul formulei:

Cand o coarda este ciupita, din punctul respectiv incepe sa se formeze doua
unde stationare ce se deplaseaza in directii opuse pana ce se intalnes cu
pragul intr-un sens, respectiv cu locul de pe tastiera unde muzicianul tine
coarda apasata in celalalt sens. Viteza cu care undele se deplaseaza se
calculeaza dupa formula:
Corpul chitarii (cutia de rezonanta)

Corpul chitarii transfera vibratiile de la nivelul pragului mediului inconjurator. Placa superioara
indeplineste rolul de placa de rezonanta deoarece placa dorsala este lipita de corpul
muzicianului si vibratiile la acest nivel sunt preluate de acesta, iar eclisa este prea rigida. De
aceea este foarte important ca placa superioara sa fie fabricata din lemn usor si elastic
(molid). Cu cat mai mult poate aceasta sa vibreze cu atat mai intens este sunetul produs. In
constructia placii de rezonanta se utilizeaza contrafise pozitionate in diferite moduri (in forma
de X la chitari western si in paralel la chitarile clasice) pe interiorul placii superioara pentru a
mentine suprafata acesteia cat mai dreapta cu putinta.
Aerul

Ultima componenta ce contribuie la producerea sunetului este aerul din

interiorul cutiei de rezonanta. Acesta este foarte important pentru intensificarea
sunetelor produse de corzile ce oscileaza cu frecvente joase. Aerul aflat in
interiorul discului delimitat in spatiu de deschizatura rotunda a placii de
rezonanta oscileaza si el la randul sau atunci cand una sau multe corzi
oscileaza, comprimand si decomprimand aerul din interiorul cutiei de
rezonanta. Astfel se realizeaza un sistem fizic de tip resonator Helmholtz.

Lutierii construiesc corpul chitarilor astfel incat cutia de resonanta sa

functioneze ca un resonator Helmholtz cu freventa resonanta aflata intre 92.5 si
110 Hz. Faptul ca acesta are o frecventa resonanta joasa contribuie la
intensificarea sunetelor produse de catre corzile de joasa frecventa.

Sunetul redat in final este compus din toate sunetele produse de cele trei
componente de baza: corzile in sine, placa de rezonanta si aerul din
interiorul cutiei de rezonanta.
Timbrul specific
Sunetul rezultant prin interferenta diferitelor componente este un amestec
complex de armonice ce confera chitarii timbrul distinctiv.

• Armonicele
In acustica unda armonica este o componenta a frecventei unui sunet
(semnal), echivalenta cu un multiplu intreg al frecventei fundamentale.
Armonicele au proprietatea de a fi periodice fata de frecventa unui sunet.
De asemenea, din punct de vedere matematic, suma dintre sunet si
armonicele sale este periodica fata de frecventa fundamentala.
In cazul instrumentelor muzicale armonicele superioare (multiplii mari ai
frecventei fundamentale) corespund, de obicei, cu o urcare de o octava,
insa sunt numeroase situatii cand pot fi obtinute si alte variatii ale sunetelor
produse. In unele cazuri armonicele determina si schimbarea timbrului unei
corzi. Pe langa calitatile muzicale ale acestora, armonicele ca atare avand
in randul instrumentelor cu corzi, de obicei, rol pur “decorativ”, sunt utilizate
de catre cunoscatori pentru a acorda foarte precis un instrument sau
pentru a verifica calitatea constructiei acestuia la achizitionare.
Urmatoarea schema ne arata cum se pot reda pe caz general armonice cu ajutorul unui instrument cu corzi.
Acest tabel indica toate armonicele ce se pot realiza pe primul interval de taste de
pe tastiera unei chitari:
Vioara
 Vioara este un instrument muzical cu coarde şi arcuş.
Coardele sunt acordate în cvinte perfecte şi sunt întinse
peste una din feţele unei cutii de rezonanta, vibrând atunci
când arcuşul este tras peste ele sau când sunt ciupite.
 Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde şi arcuş (viola,
violoncelul şi contrabasul), vioara este cel mai mic instrument
şi generază sunetele cele mai înalte.
 Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al
XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de
instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola
da gamba şi viola da braccio.
 Cea mai veche vioara moderna (cu 4 corzi) a fost conceputa in
1555 de Andrea Armati.
Componente
 1. Placa de faţă (faţa)
2. Placa de fund (fund)
3. Eclise sau marginale
4. Contraeclise
5. Butuci
6. Căluş
7. Pop
8. Fileu sau încrustaţii
9. Gât, melc, locaşul cheilor
10. Chei
11. Corzi
12. Cordar
13. Prăguş
14. Buton
15. Buclă
16. Limbă
17. Bara de rezistenţă
Componente
 
Constructie
 Corzile
Corzile viorii au
fost facute initial
din mate de oaie,
spalate, subtiate,
uscate si
indoite.Corzile
                                                                                                                                            
moderne sunt                                                                                                                                            

facute din metal,

material sintetic
sau material
sintetic imbinat cu
metal.
 
 Modelul Raman a miscarii Helmholtz in coarda

                                                                                                                                            
 
 Deplasarea corzii poate fi scrisa astfel:

                                                                                                                                            
                                                                                                                                            
 



Punctul unde cele doua discontinuitati coincid a fost ales ca fiind la mijlocul corzii,
cauzand vibratia corzii pe doua segmente avand de doua ori frecventa sunetlui
fundamental. Insa, daca corzile sunt ciupite cu arcusul in alt loc decat in centru (se
intampla cel mai des), frecventa vibratiei va fi aceea a sunetului fundamental.
In ecuatia deplasarii corzii numarul n poate lipsi in cazul in care coarda este ciupita
la o fractiune m/n din lungimea sa. De asemenea ,

facuta de Hemholtz in 1877)

Graficul vibratiilor simtite in calus
cand , unde m
este un numar intreg, L este lungimea corzii, iar x b punctul de ciupire ( Observatie

                                                                                                                                            
                                                                                                                                            
Un sunet complex de frecventa f poate fi descompus intr-o “serie Fourier” finita de sunete simple
de frecvente f, 2f, 3f,….
3f,
 Sunetul fundamental = sunetul simplu de frecventa f.
* sunetele cu frecveneta 2f, 3f,…
3f = armonici superioare;
Hermann von Helmholtz (1821-1894) – fizician german ce a adus contributii importante stiintei
moderne in diferite domenii. Cunoscut pentru teoriile lui privind conservarea forţei, lucrările
din electrodinamică, termodinamică chimică, şi asupra unei baze mecanice a termodinamicii A
inventat un rezonator (Rezonatorul Helmholtz) pentru a identifica forta diferitelor sunete si
tonuri.

Venkata Raman (1888 – 1970) – fizician indian laureat al Premiului Nobel in
1930 pentru lucrarile sale prifind spectrul luminii si pentru descoperirea Efectlui
Raman. In cazul instrumentelor muzicale, a conceput teoria undelor transversale a
corzilor ciupite cu arcus, pe baza suprapunerii vitezelor undelor.
Orga
 Orga este un instrument muzical cu claviatură în care sunetul este produs de aerul care
vibrează la trecerea prin tuburi de diferite dimensiuni.

 Orga este, de regulă, un instrument imobil de mari dimensiuni, cu sute de tuburi, construit
special pentru încăperea în care se află. Există însă şi orgi portabile, de dimensiuni mai
mici. Orga are un statut aparte între instrumentele muzicale: este cunoscută mai ales ca
instrument de cult, fiind întâlnită în general în bisericile creştine catolice sau protestante.
Orgi există însă şi în săli de concerte sau în case particulare.
Tuburi sonore
 Prin tub sonor se intelege un tub cu pereti rigizi care produce sunete daca aerul din el este
facut sa vibreze. Acestea sunt compuse din doua parti: camera de compresie si tubul de
rezonanta. In camera, este suflat aerul printr-un mic tub, fiind apoi silit sa iasa printr-un
orificiu unde loveste buza ascutita, punand-o in vibratie. Se produce astfel un sunet care
poate fi auzit chiar daca lipseste tubul de rezonanta. Sunetul produs de buza este compus,
rolul camerei de rezonanta fiind a intari numai unele din acestea.
 Un tub sonor deschis din punct de vedere al formarii undelor stationare se comporta ca un
tub liber la ambele capete.

vn

2l
v= viteza sunetului in aer, inaltimea sunetului fundamental=v/2l

 Intr-un tub sonor inchis, reflexia se face pe un mediu mai dens unde trebuie sa fie un nod
iar in capatul in care se gaseste buza, sa fie din nou un ventru. Aceasta se comporta ca un
tub inchis la un capat si deshis la celalta.

(2n  1)v

4l
Componente

 Claviatura, numită şi "manual". Poate fi una singură pentru orgile mici, în timp
ce instrumentele mai mari pot avea mai multe manuale suprapuse. Cea mai
mare orgă din lume are şapte manuale.

 Mecanica, numită şi "tractură". Este sistemul care, la apăsarea degetului pe

clapă, deschide ventilul care alimentează tuburile corespunzătoare cu aer.
Legătura dintre clape şi ventilul aferent se poate realiza: mecanic (prin pârghii),
pneumatic (prin ţevi de presiune, din plumb sau alte materiale), electric (ventilul
fiind acţionat de electromagneţi) sau electronic.

 Tuburile. Acestea produc sunetul orgii prin vibraţia unei coloane de aer în
interiorul lor. Pot fi de tip labial (adică fluiere, în care sunetul se produce prin
trecerea aerului peste o muchie ascuţită, fixă) sau de tip lingual ( caz în care
sunetul este produs prin trecerea aerului pe lângă ancii, care vibrează). Tuburile
sunt construite, de regulă, din metal (mai ales plumb şi aliaje de plumb) sau
lemn. Au diferite lungimi, în funcţie de înălţimea sunetului pe care trebuie să îl
producă. Forma şi caracteristicile lor constructive le conferă timbre sonore
diferite. Timbrul este stabilit mai ales de forma tubului şi mai puţin de materialul
din care acesta este confecţionat.
 Registrele. Acestea sunt seturi de tuburi cu caracteristici constructive şi sonore
similare, producând frecvenţele notelor muzicale. Prin pârghii aflate in
apropierea claviaturii se pot porni, opri şi combina diferitele registre ale orgii.
Numărul acestora este variabil. Orgile foarte mici pot avea numai un singur
registru, în timp ce altele pot număra sute de registre şi mii de tuburi.

 Pedalierul este echivalentul unei claviaturi, la care organistul cântă cu

picioarele. Este rezervat, de obicei, registrelor grave şi nu se regăseşte la toate
orgile.

 Mecanismul de aprovizionare cu aer, care pe vremuri consta din burdufuri

acţionate manual de către un asistent al organistului, astăzi este deseori înlocuit
de un ventilator electric. Acesta realizează un curent de aer constant, care
pătrunde  prin cutia de suflu în tuburi si  crează sunetele.
Cutia de suflu

 Cutiile de suflu reprezintă piesa centrală a unei orgi. Fiecărei claviaturi îi

corespund una sau mai multe cutii de suflu. O orgă cu  3 manuale şi o
pedală dispune deci in principiu de 4 cutii de suflu.

Fiecărei cutii de suflu îi corespunde o cameră de vânt care este prevazută
cu mai multe ventile. În momentul în care se apasă o tastă, aerul este
condus prin intermediul unui canal îngust spre tuburi. Diferitele şiruri de
tuburi (registre) stau la partea superioară a unei cutii de suflu. Doar atunci
cand este tras un registru, aerul poate să patrundă în tuburi şi să producă
astfel un sunet. În faţa fiecarui tub este situată o dubla supapă.

Fiecare registru are o anumită tonalitate dispunând atât  de tuburi mari
pentru sunetele grave cât şi de tuburi mici pentru sunetele acute. În funcţie
de materialul din care sunt confectionate exista tuburi din lemn şi tuburi
metalice. După modalitatea de producere a sunetelor acestea sunt numite
tuburi labiale  sau  tuburi de ancie (linguale).
 Bufetul

Bufetul din lemn are în acelaşi timp rol de schelă de susţinere a diferitelor piese ale
orgii precum şi rol de a îmbrăca şi de a forma rezonanţa. Bufeturile au fost, în funcţie
de epocă, mai mult sau mai puţin ornamentate artistic. Punctul culminant în
construcţia de orgi a fost atins în timpul epocii barocului.

Prospectul orgii sau faţa este considerată a fi partea frontală a unei orgi. De cele mai
multe ori acesta este decorat într-un mod impresionant şi este dominat de tuburile
principale. Orgile mai vechi sunt deobicei mai artistice din punct de vedere al
ornamentelor şi al culorilor.

 Stopul

Stopul este o componenta a orgii care admite aer sub presiune la un set de tuburi.

Tuburile de orga sunt organizate fizic in orga de frecventa sunetului si timbru, in

seturi. Un set de tuburi ce produce un timbru dat se numeste “rank”. Fiecare clapa
denota o anumite frecventa. Fiecare rank contine unul sau mai multe tuburi care
produce acea frecventa atunci cand aerul este dus prin el.
Mecanismul folosit pentru operarea stopurile variaza, dar principul este la fel:
controlul stopurilor la consola da voie organistului sa selecteze care rankuri de tuburi
vor suna atunci cand o clapa este apasata.
TIPURI:

 Tuburi de tip labial (flue)

 Sunetul unui tub de tiraj este produs de vibratia aerului, in aceeasi metoda ca a
unui flaut sau fluier. Aerul, “vantul” de la tiraj este condus peste o muchie
ascuţită, fixă numita “Labium”. Potrivit principiului lui Bernoulli, aceasta produce
o regiune cu presiune mica deasupra unei muchii. Cand “aspiratia” este destul
de mare, curentul de aer este condus sub muchie. Apoi procesul actioneaza
vice versa. Acest curent de aer creeaza unde de inalta sau joasa presiune in
coloane de aer a tubului. O unda de inalta si joasa presiune creeaza un singur
“ciclu” al tonului tubului. Curentul de aer oscilant produs de Labium se numeste
vortexul Von Karman.
Unul dintre principalele lucruri ce trebuie determinate pentru a construi un tub
labial este lungimea tubului necesara pentru o nota de o anumita frecventa.

c
L' 
2f'
 c = velocitatea sunetului in aer la temperatura de camera
 Tuburi de tip lingual (reed)

 Sunetul unui tub de tip lingual este produs de trecerea aerului printr-o o ancie care
vibreaza. Un “aspirator” partial este creat de velocitatea ridicata a aerului de sub
ancie care il face sa fie inchis contra unei suprafete tari numita shallot. Aceasta
opreste aspiratorul si ii da voie anciei sa se deschida din nou. Un rezonator acordat
se extinde deasupra acestei asamblari si reintareste aerul produs. Acest pricipiu este
asemanator cu cel al clarinetului.

 Frecventa unui tub lingual este determinata mai ales de lungiumea anciei, dar
volumul cubic de aer in rezonator ajuta acea frecventa. Datorita preciziei necesare
pentru crearea de ancie vibranta, tub rezonator si de partile componente, tuburile de
ancie sunt mai complicate de fabricat decat cele de tiraj.
Structura unei orgi