INCONSTIENTUL

Niveluri structural- functionale ale psihcului

Szasz Elisabeta Maria

 INCONSTIENTUL
Cel mai controversat nivel de organizare al vieţii
psihice.
Inconstient: Totalitatea fenomenelor psihice nesupuse
controlului constiintei.
Inconştientul este un loc necunoscut al conştiinţei: o
„altă scenă“.
în prima topică elaborată de Sigmund Freud, este o
instanţă sau un sistem constituit din conţinuturi refulate
care scapă celorlalte instanţe, pre-conştientul şi
conştientul.
în a doua topică, nu mai este o instanţa, dar serveşte la
calificarea Se-ului şi, în mare parte, a Eului şi Supraeului
DEFINIREA INCONSTIENTULUI 
1.Unii autori, inclusiv Freud, au definit inconştientul într-o
manieră restrictivă şi exclusivistă:rezervorul tendinţelor
înfrânate, înlănţuite, refulate, frustrate, cel care explică lapsusurile,
pseudoamneziile, actele ratate, visele

2.Alţii îl definesc într-o manieră negativă:haos, iraţional,

învolburare de pulsiuni oarbe ce nu cunosc nici
o organizare, cu efecte inhibitive şi dezorganizatoare
asupra vieţii psihice, ţinând chiar de patologia mentală.

3. Psihologia contemporană: inconştientul este o formaţiune

psihologică ce cuprinde tendinţe ascunse,conflicte
emoţionale generate de resorturile intime ale personalităţii.
Inconştientul nu este lipsit de organizare, ci
dispune de o altă organizare, a propriei sale
subiectivităţi=>e puţin previzibil 
Inconştientul nu are numai roluri negative,ci şi
pozitive: rol de
energizare şi dinamizare a întregii vieţi psihice,
rol de facilitare a procesului creator (combinări
spontane),
rol de asigurare a unităţii Eului, prin faptul că este
principalul depozitor al programelor informaţionale şi
tensiunilor motivaţionale pebaza cărora, prin
organizare specifică, se emancipează conştiinţa
 NATURA SI ROLURILE INCONSTIENTULUI 

a)Natura:
Inconştientul este, preponderent, afectiv şi nu absolut, cum nici conştiinţa
nu este absolut raţională.
b)Rolurile
Jung considera că inconştientul este superior conştiinţei  pentru că ar
conţine înţelepciunea ce i-a fost conferită prin experienţa a nenumărate
mii de ani => „combinaţii subliminale” superioare.
Un alt autor consideră inconştientul ca „germenele vieţii mentale”,
 condiţia şi elemetul său fundamental, funcţiile lui fiind prepararea şi
susţinerea operaţiilor spiritului şi eliberarea gândirii pentru adeveni
aptă de rezolvarea unor probleme.
În psihologia contemporană
este recunoscută implicarea inconştientului
în procurarea informaţiilor,în soluţionarea problemelor, în actele de
creaţie
 TIPURI DE INCONSTIENT
Mai mulţi autori au realizat existenţa mai multor
tipuri de inconştient.
Freud împărţea inconştientul în 3
1.unul latent (sau preconştient ): stările psihologice ce
pot deveni conştiente;
2.altul format din faptele psihologice refulate;
3. iar, al treilea este partea cea mai importantă a
Eului ideal 
 Tipuri de inconştient
Trei tipuri de inconştient care au revenit în actualitate:

1. Inconştientul cerebral:Modelul inconştientului cerebral a fost  propus de

neurofiziologie. În timp termenul de inconştientcerebral a schimbat cursul
gândirii ştiinţifice, după ce, iniţial, era ignorat.
Inconştientul cerebral este inconştientul fiziologic, pe care l-am putea
numi reflex automat careintră în funcţiune fără ca individul să-şi
dea seama, dar care afectează viaţa psihologică conştientă.
O serie de autori au demonstrat faptul că, datorită conexiunii între măduva
spinării şi creier, cea mai mare parte a actelor sunt reflexe.
Secenov:există trei categorii de mişcări involuntare:
- pur spinale (se produc în timpul somnului, când creierul nu acţionează),
- slăbite sau oprite(este cazul gândirii care poate frâna ultima verigă a unui
reflex),
-consolidate (ca în cazul pulsiunilor).Dar prin demonstrarea existenţei
inconştientului cerebral s-a trecut de la o extremă (omniprezenţa conştiinţei)
la cealaltă (omniprezenţa inconştientului)
 2. Inconştientul colectiv este denatură pur psihologică, spirituală.
Există păreri diferite cu privire la inconştientul colectiv:
Le Bon: inconştientul colectiv se caracterizează prin
impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugestibilitate şi credulitate,
exagerare şi simplism în sentimente, intoleranţă, autoritarism,
dispariţia vieţii cerebrale şi preponderenţa celei medulare, dispariţia
personalităţii indivizilor (inconştientul mulţimilor).
Freud:în inconştientul colectiv se regăsesc sentimente pe care le găsim 
în orice inconştient individual, ele fiind comune mai multor
indivizi (ex.: complexul lui Oedip).
Jung: psihicul se compune din trei niveluri:
 -conştientul: gânduri sentimente, percepţii, amintiri;
-inconştientul personal(conţinuturi care au devenit inconştiente pentru că
şi-au pierdut intensitateaşi au fost uitate sau pentru că au fost refulate +
conţinuturi percepute subliminal, care n-au fost niciodată conştiente
(complexe corespunzătoare arhetipurilor ),
- inconştientul colectiv,care ţine chiar de lumea animală, în general:
arhetipurile şi Sinele
3. Inconştientul cognitiv:
Noţiunea a fost lansată de psihologia cognitivă. Nu trebuie demonstrat
că oamenii nu conştientizează procesele, operaţiile prelucrărilor
informaţionale, ci doar
produsele.Trebuia demonstrat, însă, că,pe parcursul prelucrărilor există 
o serie de procese implicite,inconştiente care se convertesc în produse
conştiente.
 Existenţa unui inconştient nepulsional , deci nefreudian a fost intuită de
Pierre Janet în 1915.
Hunt:inconştientul cognitiv este o parte a unei tendinţe interne de
a deveni conştiente.
 Aşadar, autorul consideră că inconştientul cognitiv este parte a unui
continuu al devenirii conştiente.Mai spunea că s-ar putea să nu existe nici o
capacitate cognitivă inconştientă care să nu fie pe cale de a
deveniconştientă.
 Însă această concepţie sugerează existenţa unor diferenţieri minimale
de grad între conştient şi inconştient
 Caracteristicile esentiale ale
inconstientului 
1) continuturile sale sunt reprezentari ale pulsiunilor;
2) aceste continuturi sunt deformate si prelucrate sub actiunea
unor mecanisme de aparare de genul deplasarii si condensarii;
3) pentru ca poseda o energie pulsionala considerabila aceste
continuturi incearca in permanenta sa se intoarca in constiinta si
actiune – dar ele nu se pot intoarce in sistemul constient-
preconstient decat sub forma unor formatiuni de compromis
dupa ce au fost supuse deformarilor cenzurii;
4) mai ales dorintele din copilarie sunt cele care cunosc o fixatie in
inconstient.
Principalele manifestari ale inconstientului sunt actele
ratate si visele, precum si simptomele tulburarilor
psihice.
Actele ratate sunt acte psihice care rezulta din
interferanta a doua intentii: una constienta si alta
preconstienta sau inconstienta, prima constiituind
tendinta perturbata, iar cea de-a doua, tendinta
perturbatoare.
Ele apartin zonei normalului si nu patologicului,
intrucat nu produc suferinta si se insotesc de
constientizarea lor ca greseli – spre deosebire de
simptomele nevrotice care produc suferinta si nu sunt
constientizate ca fiind de natura nevrotica.
Visul este, asemenea actului ratat, un fenomen psihic de compromis
care satisface in acelasi timp doua tendinte contradictorii: dorinta
de a dormi, care tine de sistemul constient-preconstient, si dorinta
inconstienta sau refulata, de natura instinctuala.
Visul permite o satisfacere deghizata a dorintei instinctuale
inconstiente, asa incat somnul sa nu fie perturbat. 
Visul are un continut manifest – imaginile, ideile, sentimentele pe
care visatorul le pastreaza in minte dupa trezire – si un continut
latent, la care nu se poate ajunge decat prin psihanaliza, prin
interpretare, constituit din totalitatea semnificatiilor desprinse de
analiza (resturi diurne, amintiri si dorinte din copilarie, impresii
corporale, aluzii la situatia transferentiala).
Simptomul nevrotic este o formatiune de compromis in
care se confrunta si se satisfac simultan tendinta
interzisa (care, dupa Freud, este intotdeauna de natura
sexuala) si apararea impotriva acestei tendinte.
In ceea ce priveste fortele care se confrunta in conflictul
nevrotic, Freud a sustinut constant ideea unei etiologii
sexuale, ceea ce inseamna ca sexualitatea reprezinta,
intr-o forma sau alta, elementul indispensabil.