Curs MD II

Noţiuni privind
sterilizarea
 Definiţie: din punct de vedere microbiologic
sterilizarea reprezintă absenţa
microorganismelor de orice fel, atât forme
vegetative, cât şi sporulate. Starea de
sterilitate este starea unui produs liber de
microorganisme viabile.
Noţiuni privind
sterilizarea
 Aducerea unui substrat inert la starea sterilă
se face prin procedeul sterilizării, care se
poate realiza prin agenţi fizici sau chimici.
 Toate instrumentele şi materialele medicale
care urmează a fi sterilizate trebuie curăţate
prin metode fizice şi dezinfectate chimic,
înainte de a fi sterilizate.
Sterilizarea la
sterilizatorul cu aer cald
(etuvă, pupinel)
 Se sterilizează:
 sticlăria
 instrumentele metalice
 Contraindicat pentru:
materiale textile,
lichide, cauciuc.
Sterilizarea la
sterilizatorul cu aer cald
(etuvă, pupinel)
 Fazele sterilizării:
 încălzirea aparatului
 latenţa (omogenizarea) are loc
creşterea temperaturii în cutiile
metalice cu instrumentarul
 sterilizarea la 180º C timp de 1
oră, sau la 160º C timp de 2 ore.
 răcirea.
 Un ciclu complet de sterilizare
durează aproximativ 4-5 ore.
 Nu se deschide niciodată
sterilizatorul în timpul perioadei de
sterilizare pentru a introduce noi
pachete.
Sterilizarea cu abur sub
presiune (autoclav)
 Fazele sterilizării includ:
 faza pre-tratament şi
preîncălzire, care are ca scop
îndepărtarea aerului din
materialul de sterilizat,
concomitent cu umezirea
acestuia, fază necesară
înaintea sterilizării
 faza de sterilizare reprezintă
timpul de sterilizare , care se
măsoară din momentul
atingerii temperaturii de
sterilizare:
Sterilizarea cu abur sub
presiune (autoclav)
 2 atmosfere la 134º C, timp de
5-10 min., pentru instrumente
şi textile
 1,2 atmosfere la 123º C, timp
de 20 min., pentru plastic
termostabil
 1,3 atmosfere la 125º C, timp
de 15 min., pentru sticlărie,
cauciuc, etc.
 faza post-tratament, după
care materialele textile pot
înregistra o creştere în
greutate de 1-5%.
Deşeurile rezultate din
activităţi medicale
 Deseurile rezultate din activitatea de medicina dentară se
clasifică în:
 -deşeuri nepericuloase – au compoziţia asemănătoare
cu cea a deşeurilor menajere, care nu prezintă risc pentru
sănătatea umană şi pentru mediu: ambalaje, hârtia, sacii,
precum şi alte ambalaje din material plastic.
Deşeurile rezultate din
activităţi medicale
 -deşeuri periculoase – rezultă din contactul
cu fluidele orale (saliva, sange) şi prezintă
un risc pentru sănătatea umană şi pentru
mediu.
 - deşeuri chimice şi farmaceutice ,
reprezentate de substanţele chimice
solide, lichide sau gazoase, care pot fi
toxice, corozive sau inflamabile; includ
materiale expirate, substanţe de curăţenie
şi dezinfecţie deteriorate.
Deşeurile rezultate din
activităţi medicale. Colectarea
şi separarea deşeurilor
 Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în
contact direct cu deşeurile periculoase este de unică
folosinţă şi se elimină odată cu conţinutul. În funcţie de
categoriile de deşeuri colectate sunt clasificate după un
cod de culori:
 galben, pentru deşeuri periculoase
 negru, pentru deşeuri nepericuloase
 Containerele conţinând deşeurile periculoase sunt
închise etanş în containere cu pereţi rigizi, situate în
spaţiul de depozitare temporară.
 Eliminarea finală a acestor deşeuri se face de personal
special autorizat (firme), prin incinerare.
Protecţia muncii în
cabinetul de medicină
dentară. Principii.
 din totalul personalului activ cu un loc de muncă,
45,64% sunt expuşi uneia sau mai multor noxe la
locul de muncă (2007).
 boală profesională reprezintă afecţiunea care se
produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori
biologici caracteristici locului de muncă, precum
şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
Barierele fizice de
protecţie
1) mănuşile de cauciuc,
2) ochelarii de
protecţie,
3) maştile de protecţie,
4) vestimentaţia de
protecţie,
Măsuri de protecţia muncii

 1. Protecţia antimicrobiană şi antivirală

 înlocuirea vestimentaţiei de stradă de către
personalul din cabinetul medical cu cea
specifică: halat de protecţie, mască, mănuşi,
ochelari şi bonetă.
 Se recomandă schimbarea măştii şi a
mânuşilor după fiecare pacient.
Protecţia antimicrobiană şi
antivirală
 Mâinile se spală cu apă şi săpun lichid, se
şterg cu şervete de hârtie sau se usuca cu aer
cald. Mănuşile nesterile se dezinfectează.
 Ochelarii de protecţie se dezinfectează cu
spray dezinfectant de câte ori este necesar
Protecţia antimicrobiană şi
antivirală
 Aerul din cabinet, contaminat în urma lucrului se
recomandă a se dezinfecta cu ajutorul lămpilor cu UV
pentru dezinfecţie.
 Echipamentul medical, suprafeţele, mobilierul din
cabinet se dezinfectează la sfârşitul zilei de lucru prin
ştergere cu substante detergente, apoi cu soluţii
dezinfectante cu spectru bactericid, virulicid, sporicid.
 Instrumentarul dinamic se dezinfectează după fiecare
pacient chimic sau la autoclav.
Protecţia antimicrobiană şi
antivirală
 Instrumentarul de tratament se dezinfectează
după utilizarea la pacient, prin introducerea în
băi de decontaminare, ceea ce împiedică
răspândirea microbilor în cabinet. Imersia se face
întâi în soluţii detergente, apoi dezinfectante.
 Se recomandă protecţia foilor de observaţie cu
folii de plastic transparente care se pot
dezinfecta.
Protecţia împotriva
radiaţiilor ionizante
 mărinea distanţei de lucru faţă de sursa de
radiaţii X,
 ecranarea acesteia
 utilizarea instalaţiilor de ventilare şi filtrare a
aerului
Protecţia împotriva
radiaţiilor ionizante
 Riscul este de a contacta o radiodermită cronică,
lucru de evitat prin folosirea unor suporturi
speciale de poziţionare a filmului în cavitatea
orală.
 Pentru persoanele care manipulează aparate de
radiologie există sisteme de control dozimetric
individual.
 Sistemele moderne de radioviziografie
diminuează cu mult canitatea de radiaţii emisă.
Protecţia faţă de
instalaţiile electrice, de
gaze naturale
 respectarea regulilor cuprinse în regulile de
protecţie prevăzute.
 instalaţiile vor fi verificate periodic de
personal specializat.
Protecţia împotriva
pulberilor, gazelor,
acizilor
 O realizează masca şi ochelarii
 Cabinetul va fi dotat cu un sistem eficient de
ventilaţie, calculat in functie de volumul
incaperii cabinetului
Protecţia vizuală

 -aerosolii, pulberea, saliva de la pacient

 -sursele luminoase, de radiaţii ultraviolete
(lampa de fotopolimerizare), laser
 -monitoarele computerelor
 Se recomandă respectarea distanţei de lucru
corecte, lucrul la 4 mâini.
Ochelarii de protectie
Cerințe
 să un micşoreze câmpul vizual
 să fie optic neutri
 să permită ventilarea spaţiului dintre ei şi
ochi,
 să nu jeneze operatorul în timpul lucrului
 Rol: de a împiedica pătrunderea corpilor străini în
ochi, de a absorbi radiaţiile nocive şi de a asigura
un câmp vizual normal.
Ochelarii de protecţie

 Ochii medicului dentist și ai asistentei de

profilaxie sunt în permanenţă supuşi
agresiunilor fizice, microbiene şi chimice.
 Vascularizaţia redusă de la acest nivel
diminuă şi mai mult capacitatea de apărare a
acestui organ.
 Ochelarii de protecţie

 Pentru prevenirea apariţiei

conjunctivitelor, medicii şi
asistentele, sunt obligaţi să-şi
protejeze ochii.
 Prin contactul direct dintre
materialul infectat şi
mucoasa conjunctivă se pot
transmite hepatitele virale tip
B, C şi D.
Ochelarii de protecţie

 Ochelarii de protecţie
trebuie spălaţi după
fiecare întrebuinţare , de
preferat cu substanţe
dezinfectante.
 Măştile de protecţie

 Măştile de calitate superioară reţin

până la 95% dintre particulele
spulberate cu diametru între 3,0-3,2
microni.
 Măştile trebuie schimbate periodic,
deoarece umezeala generată de
condensul format în timpul respiraţiei
constituie un mediu favorabil
dezvoltării coloniilor bacteriene.
 Unii recomandă schimbarea măștii
după fiecare pacient
Măştile de protecţie

 Măştile de protecţie
oferă singura posibilitate
de protecţie împotriva
inhalării anumitor vapori
toxici.
Mănuşile de cauciuc

 Suprafaţa mănuşilor, fără zone

de retenţie pentru bacterii,
oferă cea mai eficientă
protecţie împotriva riscului
transmiterii infecţiei.
 Structura impermeabilă a
mănuşilor oferă protecţia cea
mai eficientă.
 Mănuşile de cauciuc
 Studii numeroase demonstrează faptul că nici cea mai
corectă spălare a mâinilor nu oferă siguranţa oferită de
utilizarea mănuşilor de protecţie.

 Mănuşile din cauciuc trebuiesc folosite în cursul tuturor

manoperelor desfășurate în cabinetul de medicină dentară.
Mănuşile de cauciuc

 Utilizarea mănuşilor nu
înlocuieşte spălarea corectă
a mâinilor, deoarece sub
mănuşi sunt create condiţii
optime de dezvoltare a florei
microbiene, cu efecte
negative la nivelul
tegumentelor.
Concluzie

 Protecția personalului medical și a

pacienților este un obiectiv
prioritar al activității echipei
medicale.