Sunteți pe pagina 1din 67

LICEUL TEORETIC “ION CANTACUZINO” PITEŞTI

FUNCŢIILE VITALE

GOGEL ECATERINA
ANUL I B - AMG
1. MĂSURAREA ŞI NOTAREA
RESPIRAŢIEI (R)
Respiraţia – funcţia organismului
prin care se realizează aportul
de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea
în atmosferă a dioxidului de
carbon rezultat din acestea.
Ventilaţia pulmonară (circulaţia
aerului prin plămâni) - se
realizează prin cele două
mişcări ventilatorii de sens
opus (inspiraţia şi expiraţia), în
care volumul cutiei toracice
creşte respectiv descreşte.
Scop/ Caracteristici ale
frecvenţei respiraţiei
Scop: constituie un indiciu
pentru stabilirea
diagnosticului,
aprecierea evoluţiei bolii,
recunoaşterea
complicaţiilor,
prognosticul bolii.
Caracteristici ale
frecvenţei respiraţiei:
suplă, regulată, amplă,
pe nas, lentă şi
profundă.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
foaie de temperatură;
stilou sau pix (cu
cerneală sau verde),
carneţel propriu.
Etape de execuţie:

a)Pregătirea materialelor
- Se pregătesc materialele necesare.
b)Pregătirea bolnavului:
- Se aşază bolnavul în decubit dorsal.
- Nu se anunţă bolnavul! (se modifică ritmul respirator şi
nu se mai obţin valori reale). Este de preferat
perioada de somn a bolnavului.
c)Efectuarea tehnicii:
- Se numără frecvenţa mişcărilor de respiraţie, prin
inspecţie (când bolnavul este treaz, conştient sau
când doarme);
- Se aşază mâna uşor, cu faţa palmară pe suprafaţa
toracelui bolnavului.
- Se numără inspiraţiile timp de un minut.
d)Notarea cifrică:
În „Carnetul propriu de observaţii medicale
independente” se notează cifric.
 Ex: Georgescu D., salon 1, pat 3.

 17V Rd = 26 r/min 18V Rd = 24


r/min
 Rs = 30 r/min Rs = 34 r/min
e)Notarea grafică:
- Se notează grafic în foaia de temperatură
cu un punct de culoare verde şi se uneşte
cu o linie cu valoarea anterioară.
- Pentru fiecare linie orizontală a foii se
socoteşte o respiraţie.
f)Interpretarea rezultatelor:
- Frecvenţa mişcărilor respiratorii variază în funcţie
de: sex, vârstă, poziţie, temperatura mediului
ambiant, starea de veghe sau somn.
- VALORI NORMALE A FRECVENTEI ERSPIRATORII
 - la nn-30-50 r/min
 - la doi ani-25-35 r/min
 - la 12 ani-15-25 r/min
 - adult -14-16-18 r/min
 - varstnic-15-25 r/mi
- În stare fiziologică, curba respiratorie merge paralel cu
cea a temperaturii şi a pulsului.
Patologic, respiraţie dificilă (sete de aer):
 tahipnee (polipnee) - dispnee cu accelerarea
ritmului respirator;
 bradipnee (12-10-8 resp/min) – dispnee cu rărirea
ritmului respirator; dispnee cu perturbarea ritmică
şi periodică a respiraţiei:
Dispnee Cheyne-Stockes
(respiraţie cu amplitudini
crescânde până la maximum
şi apoi scăzând până la apnee
ce durează 10-20 s);
Apare in caz de HT
intracraniana(tumori si
hemoragii cerebrale,
meningite, arterioscleroza
cerebrala), insuficienta
circulatorie,uremia
Dispneea Kussmaul (respiraţie
în patru timpi, o inspiraţie
profundă urmată de o scurtă
pauză şi o expiraţie scurtă,
zgomotoasă, după care
urmează o altă pauză
scurtă).Ph- ul scade sub 7,2.
Apare în caz de HTIC,infectii
grave,coma diabetica,agonie
Dispneea Biot - miscari respiratorii
ritmice,de amplitutide
normala,despratite de pause mai
lungi de 10-30 de secunde.
Se intalneste in:meningite,stari
comatoase,agonie.
 Observaţii

- În dispnee se notează: orarul,


intensitatea, tipul, evoluţia în timp.
2. MĂSURAREA ŞI NOTAREA
PULSULUI ( P sau AV)
 Puls arterial – senzaţia de şoc percepută la
palparea unei artere superficiale, comprimată
incomplet pe un plan rezistent.
 Formarea pulsului arterial: sincron cu sistolele
ventriculare, pereţii arteriali sunt destinşi ritmic
prin volumul de sânge expulzat din ventriculul
stâng şi aortă; destinderea pereţilor arteriali se
propagă o dată cu coloana de sânge sub formă de
undă pulsatilă.
 Calităţile pulsului: frecvenţă (rapiditate);
ritmicitate (regularitate); amplitudine
(intensitate); volum (tensiune); celeritate.
 Scop: obţinerea
informaţiilor cu
privire la starea
anatomo-funcţională
a inimii şi vaselor.
 Materiale
necesare: ceas cu
secundar sau
cronometru; creion,
pix (culoare
roşie);foaie de
temperatură,
carneţel propriu
 Etape de execuţie:
 a)Pregătirea bolnavului (psihică şi
fizică):
- Se anunţă bolnavul că i se va măsura
pulsul.
- Se explică bolnavului modul de măsurare
(o stare emotivă îi poate modifica
valoarea pulsului).
- Bolnavul este menţinut în stare de
repaus fizic şi psihic 5-10 minute cu
braţul sprijinit, pentru relaxarea
muşchilor antebraţului
LOCURI DE
MĂSURARE:
carotidă,
radială/cubitală,
humerală,
femurală,
poplitee, tibială
posterioară,
pedioasă.
b)Executarea
tehnicii:
Măsurarea în artera radială
- Spălarea mâinilor.
- Se reperează şanţul radial pe
extremitatea distală a antebraţului,
în continuarea policelui.
- Se poziţionează degetele palpatoare
pe traiectul arterei şi cu ajutorul
policelui se îmbrăţişează antebraţul.
- Se exercită o uşoară presiune asupra
peretelui arterial cu vârful degetelor
(index, mediu şi inelar) de la mâna
dreaptă şi se percep zvâcniturile
pline ale pulsului.
- Se numără zvâcniturile percepute
urmărind secundarul cronometrului
timp de un minut
c)Notarea cifrică în carnetul propriu:
- Se notează în carnetul propriu:
numele şi prenumele bolnavului;
salonul şi patul; data; va. Măs. (D-,
S-).
d)Notarea grafică (în foaia de temperatură a bolnavului):
- Pentru fiecare linie subţire orizontală a foii de temperatură se
socotesc patru pulsaţii.
- Pe ordonată se notează frecvenţa (numărul zvâcniturilor pe
minut) iar pe abscisă timpul când s-a măsurat.
- Se notează un punct roşu la intersecţia frecvenţei şi a timpului.
- Se unesc punctele notate cu o linie roşie şi se obţine curba
pulsului.
e)Reorganizarea locului de muncă: - Foaia de observaţie se aşază
în dosarul salonului.
f)Interpretarea frecvenţei pulsului: - Frecvenţa pulsului variază
fiziologic în funcţie de vârstă, emoţii, efort etc.

VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI ÎN FUNCŢIE DE


VÂRSTĂ:
 - la NN: 130-140 p/min
 - la Adult: 60-80 p/min
 - la Copilul mic: 100-120 p/min
 - la Varstnic: 80-90 p/min
 - la 10 ani: 90-100 p/min
• Variaţii fiziologice ale frecvenţei pulsului în
funcţie de efort/ emoţii:
- puls tahicardic (accelerat) în: ortostatism, efort fizic
şi psihic, emoţii puternice, în cursul digestiei;
- puls bradicardic (rărit) în: decubit, stare de repaus,
linişte psihică.
VARIAŢII PATOLOGICE ALE CALITĂŢILOR PULSULUI:
 frecvenţa – puls tahicardic sau bradicardic;
 ritmicitatea – puls ritmic sau aritmic;
 amplitudinea – puls cu amplitudine mică,
filiform sau puls cu amplitudine crescută;
 volum (tensiunea) – puls dur sau puls moale;
 celeritatea – puls săltăreţ (creştere rapidă a
tensiunii urmată de o cădere bruscă) sau puls
tard (cădere lentă).
3. MĂSURAREA ŞI NOTAREA
TEMPERATURII (T)
 Temperatura – rezultatul proceselor
oxidative din organism, generatoare
de căldură prin dezintegrarea
alimentelor energetice.
 Termoreglare – funcţia organismului
care menţine echilibrul între
producerea căldurii (termogeneză) şi
pierderea căldurii (termoliză) pentru
păstrarea valorilor constante
(homeotermie) de 36,7°-37°C
dimineaţa şi 37°-37,3° seara.
 Scop: descoperirea unor modificări
patologice ale valorii temperaturii
corpului.
Locul de măsurare:
 cavităţi semiînchise
(axilă, plica
inghinală, cavitatea
bucală) sau cavităţi
închise (rect,
vagin).
 Materiale necesare:
termometru maximal
individual;
 casoletă mică cu
tampoane de vată şi
comprese de tifon
nesterile;
 prosop individual;
săpun; pahar cu ¾
soluţie de cloramină 1%
până la 5%; tavă;
 sticlă cu ulei de
vaselină; tăviţă renală;
sticlă cu alcool
medicinal;
 creion albastru sau pix
cu pastă; foaie de
observaţie şi carnet
propriu.
Etape de execuţie:

1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor:


- Se pregătesc materialele necesare.
- Se verifică termometrul pentru a-i observa
integritatea, funcţionalitatea şi dacă mercurul
este coborât în rezervor.
- Se şterge termometrul de soluţie dezinfectantă
(irită tegumentele).
2. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:
- Se anunţă bolnavul.
- Se aşază bolnavul în decubit dorsal, confortabil,
cu capul pe pernă sau în poziţie şezândă, pe
scaun.
3. Efectuarea tehnicii.
 A. Măsurarea în axilă:
- Se ridică braţul bolnavului şi se şterge bine
axila prin tamponare cu prosopul lui.
- Termometrul se ţine în mână ca un creion în
poziţia de scris.
- Se aşază termometrul cu rezervorul de mercur
pe pielea centrului axilei, paralel cu
toracele.
- Se apropie braţul bolnavului de trunchi cu
antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui.
- Se menţine termometrul timp de zece
minute.
- Se scoate termometrul din axila bolnavului şi
se aşază pe tava medicală, pe o compresă.
- Se şterge termometrul cu compresa şi se
citeşte gradaţia.
- Termometrul se ţine strâns şi se scutură cu
mişcări rapide pentru ca mercurul să
coboare în rezervor.
- Se aşază termometrul la loc.
3. Efectuarea tehnicii.
 B. Măsurarea în
cavitatea bucală (se
foloseşte numai
termometrul utilizat numai
în acest scop):
- Se umezeşte termometrul
cu apă rece.
- Se introduce termometrul în
cavitatea bucală, sub
limbă.
- Se anunţă bolnavul că
trebuie să păstreze gura
închisă timp de 5 minute,
să nu spargă termometrul
cu dinţii.
- Se scoate termometrul şi se
citeşte.
3. Efectuarea tehnicii.
 C. Măsurarea rectală:
- Se lubrifiază bulbul
termometrului cu ulei de
vaselină.
- Dacă bolnavul ştie şi poate, îşi
introduce singur termometrul în
rect. Când bolnavul nu poate,
este aşezat în decubit dorsal
sau lateral şi i se introduce uşor
bulbul termometrului în rect cu
mişcări de rotaţie şi înaintare.
- Se menţine timp de 3 minute.
- Se scoate termometrul şi se
şterge cu un tampon de vată cu
alcool.
- Se citeşte gradaţia
4. Notarea cifrată:
- În „Carnetul propriu” se notează numele bolnavului, salonul,
patul, data, valoarea temperaturii obţinute (urmând a fi
notată şi în foaia de temperatură).
5. Notarea grafică:
- Se notează grafic cu un punct de culoare albastră în foaia de
temperatură.
- Pentru fiecare diviziune a foii, se socotesc două diviziuni de
grad.
- Se uneşte cu valoarea anterioară printr-o linie albastră. Se
obţine curba termică.
6. Interpretarea rezultatelor:
- Temperatura normală (fiziologică): 36-37°C – afebril.
Valori patologice:
• hipertemie: 37-38°C = subfebril; 38-39°C = febră
moderată; 39-40°C = febră ridicată; 40-41°C =
hiperpirexie;
• hipotermie: sub 36°C.
7. Reorganizarea locului de muncă:
- Se scutură termometrul până când Hg coboară în
rezervor.
- Se spală termometrul cu apă şi detergenţi sau săpun
lichid.
- Se spală paharul şi se schimbă soluţia dezinfectantă.
- Se pune termometrul în pahar
Obsertvaţii:
 Măsurarea temperaturii Dimineaţa între orele 7-8 şi
Seara între orele 18-19.
 Susţinerea termometrului la copii, bătrâni,
inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în cavităţile
semiînchise.
 În situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute,
neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii sub
supraveghere.
 Termometrul se menţine timpul indicat în cavitate,
altfel înregistrarea nu este reală.
4. MĂSURAREA ŞI NOTAREA
TENSIUNII ARTERIALE (TA)
 Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele
circulant asupra pereţilor arteriali.
 Factorii determinanţi: debitul cardiac, forţa de contracţie
a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor, vâscozitatea
sângelui.
 Tensiunea arterială:
- sistolică (tensiune arterială maximă) = 140 mm Hg – forţa
de contracţie a inimii va fi mai mare în sistolă;
- diastolică (tensiune arterială minimă) = 80 mm Hg – forţa
de contracţie a inimii va fi mai mică în diastolă.
 Tensiunea diferenţială (de importanţă diagnostică)
- diferenţa dintre T.A. maximă şi T.A. minimă.
 Valorile tensiunii arteriale variază în funcţie de: tonusul
neurovegetativ, starea glandelor endocrine, starea vaselor,
volumul sângelui circulant şi al urinei.
SCOP/ LOC DE ELECŢIE
 Scop: descoperirea
modificărilor
morfofuncţionale
ale inimii şi
vaselor.
 Loc de măsurare:
artera humerală,
a.radială
(electronic)
Materiale necesare:
 tavă de instrumente
medicale;
- tensiometru cu mercur
(Riva-Rocci) sau
tensiometru cu
manometru -
sfigmomanometru;
- stetoscop biauricular;
creion, pix, stilou (cu
culoare albastră şi
roşie);
- foaie de temperatură;
tampoane de vată cu
alcool, carneţel propriu
Metode de măsurare
 metode
 auscultatorie
 palpatorie
 oscilometrică
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor:
- Adunarea şi transportul
materialelor necesare la locul
examenului.
- Verificarea stării de funcţionare a
instrumentelor şi aparatelor.
• Pregătirea bolnavului (psihică,
fizică):
- Bolnavul este informat asupra
scopului investigaţiei.
- Se explică măsurile necesare
pentru o măsurare corectă: 15
minute repaus înainte de
măsurare; efectuarea măsurării
se face după cel puţin 3 ore de
la servirea mesei.
3. Execuţia tehnicii propriu-zisă:
Cu aparatul Riva-Rocci
 Spălarea mâinilor.
 Se aşază manometrul(cel cu mercur) pe noptieră, într-o poziţie
fără vizibilitate pentru bolnav.
 Se aplică strâns manşeta pe braţul sprijinit şi în extensie.
 Se fixează cu mâna stângă membrana stetoscopului pe artera
humerală, sub marginea inferioară a manşetei şi olivele în urechi.
Măsurarea tensiunii arteriale
 Cu mâna dreaptă se pompează aer în manşeta pneumatică cu
para de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor pulsatile.
 Privind manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă
cu ajutorul ventilului pompei de aer, până când se aude zgomotul
pulsului şi se observă gradaţia din momentul dat de zgomotul
trecerii primei unde pulsatile.
 Se memorează valoarea tensională – tensiunea maximă –
indicată de manometru.
 Se continuă decomprimarea, ascultând zgomotele pulsului şi
urmărind gradaţiile manometrului până la dispariţia ultimei unde
pulsatile.
 Se memorează a doua valoare tensională – tensiunea minimă –
indicată de manometru.
 Se îndepărtează manşeta de pe braţ.
4. Reorganizarea locului de muncă:
 Se aşază tensiometrul şi stetoscopul pe tava
medicală.
 Se aşază bolnavul în poziţie comodă.
 Spălarea mâinilor.
 Se dezinfectează membrana stetoscopului cu
tampoane de vată cu alcool.
 Se aşază aparatul în dulapul pentru instrumente
si materiale medicale.
5. Notarea cifrică:
 - În carnetul propriu se notează cifric valorile
tensiunii măsurate, numele şi prenumele
bolnavului, salonul, data.
6. Notarea grafică
 Se notează grafic în foaia de temperatură sub
forma unui dreptunhi de culoare albastră şi
roşurat haşurat.
 se notează pe foaia de temperatură valorile
obţinute cu o linie orizontală de culoare
albastră, deasupra liniei groase se notează
tensiunea arterială maximă, iar tensiunea
arterială minimă dedesubt; socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de
mercur
 se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se
haşurează spaţiul rezultat cu pix roşu.
 în alte documente medicale se notează cifric.
7. Interpretarea rezultatelor
 - Valorile normale şi patologice ale T.A. în
funcţie de vârstă.
VALORI NORMALE
ALE T.A.
TAmax TAmin
1-3 ani 50-60 mmHg 75-90 mmHg
4-11 ani 60-65 mmHg 90-110 mmHg
12-15 ani 60-75 mmHg 100-120 mmHg
adult 75-90 mmHg 115-140 mmHg
vârstnic >90 mmHg >150mmHg
MODIFICĂRI ALE TA

• HTA = creşterea TA peste val. normale


• hTA = scăderea TA sub val. normale
• modificări ale TA diferenţiale = variaţiile
TAmax şi TAmin nu se fac paralel
• TA diferită la segmente simetrice (braţ
stg, drept)
Metoda Palpatorie
• determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele
fiind identice metodei auscultatorii;
• se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână
un stetoscop
• valorile se determină înregistrând val. indicată pe cadranul
manometrului în momentul în care simţim că trece prima
undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tens. max.
• valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după
formula:
 TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2
 diferenţa dintre TAmax şi TAmin s.n. tensiune
diferenţială şi nu are voie să fie mai mică de
30mmHg
 are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici
decât în realitate
Metoda Oscilometrică

• Oscilometria – metoda prin care se


evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor
peretelui arterial cu ajutorul
oscilometrului Pachon.
• Aparatul este alcătuit dintr-un cadran
gradat în unităţi, o manşetă pneumatică
şi pară de cauciuc.
• Manşeta aparatului se fixează pe
membrele bolnavului la nivelul dorit, de
unde pulsaţiile se transmit la
manometru.
Pregătirea bolnavului
 Camera de examinare tb. să aibă un climat corespunzător
 Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de
măsurare
 Se descoperă mb. superioare sau inferioare
 Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe mb. de
examinat
 Tehnica
• Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic.
• Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului
• Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou
oscilaţiile arteriale.
• Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până
se găseşte valoarea maximă a amplitudinii care s.n. indice
oscilometric.
• Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte
variabile
• Nu are importanţă valoarea obţinută, ci importantă este
diferenţa dintre 2 regiuni simetrice care nu tb. să
depăşească 2mmHg
DETERMINAREA CANTITĂŢII DE URINĂ PE 24 ORE
(măsurarea Diurezei)
 Diureza = procesul de formare si eliminare a urinei din
organism timp de24 ore.
 Urina = lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui, in
care sunt eliminate substantele rezultatele din metabolismul
intermediar proteic, inutile si toxice pentru organism si
excretat de aparatul renal. Tulburarile metabolismului
intermediar influenteaza cantitatea si calitatea urinei
eliminate.
Mictiune = actul fiziologic,constient de eliminare a urinei.
Scop:
- obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a apartului
renal;
- cunoaşterea volumului diurezei;
- urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism = Bilanţul
Lichidian.
MĂSURAREA DIUREZEI
Colectarea urinei pe 24 ore:
Materiale necesare: foaie de
temperatura, pix albastru,
urinar, vase cilindrice
gradate(cu gât larg, spălate şi
clătite cu apă distilată şi
acoperite)
Pregătirea materialelor:
- se pregătesc materialele
necesare
Pregătirea pacientului:
- se informează pacientul asupra
necesităţii colectării corecte a
urinei şi asupra procedeului;
- colectarea începe dimineaţa la o
anumită oră şi se termină în
ziua următoare la aceeaşi oră;
- pacientul urinează dimineaţa la
o oră fixă, această cantitate de
urină, de la prima emisie se
aruncă;
- se colectează, apoi, toate
urinele emise în 24 ore se vor
păstra până a douazi la
aceeaşi oră, păstrându-se şi
urina de la ultima emisie;
- recipientul de urină este
etichetat cu numele
pacientului, număr de salon,
se ţine la răcoare, pentru a
preveni descompunerea urinei.

Cantitatea de urină eliminată


în mod normal pe 24 ore este
de aproximativ 1500 ml.
Notarea grafica
- pentru fiecare linie orizontala a foii
de temperatura se socotesc 100 ml
urina
- se noteaza grafic cu pix albastru sub
forma unei coloane ce are hasurata
numai partea superioara ce
corespunde cantitatii de urina a zilei
respective.
OBSERVAREA SI NOTAREA
SCAUNULUI
SCAUNUL = resturile alimentelor supuse procesului de digestie,
eliminate dinorganism prin anus,prin actul defecatiei.
Scopul = obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea
diagnosticului siurmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si
glandelor anexe acestuia.
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin:
- observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia
de temperatura.
Elemente de Observatie: Valori normale - Valori patologice :

1. Frecventa :
 1-2 scaune/zi = NORMAL
 3-6 scaune/zi = Diaree in enterite si enterocolite
 20-30 scaune/zi = Sindrom Dizenteric
 scaun la 2-4 zile = Constipatie
 suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor = ILEUS
2. Orarul Ritmic :
 La aceeasi ora a zilei, dimineata dupa sculare
 Pierderea orarului obisnuit al evacuarii: constipatie sau
diaree

3. Cantitatea Zilnica:
 15-=200 g de materii fecale (NORMAL)
 marita (in afectiunile pancreasului, ale colonului, in diareele
gastrogene de natura aclorhidrica); poate ajunge la cateva
kilograme (in anomalii de dezvoltare a colonului);
 redusa (in constipatie)
 foarte redusa, de numai 10-15 g (indizenterie)

3. Cantitatea Zilnica:
 15-=200 g de materii fecale (NORMAL)
 marita (in afectiunile pancreasului, ale colonului, in diareele
gastrogene de natura aclorhidrica); poate ajunge la cateva
kilograme (in anomalii de dezvoltare a colonului);
 redusa (in constipatie)
 foarte redusa, de numai 10-15 g (indizenterie)
4. Consistenta:
 pastoasa, omogena
 Uscata, consistenta crescuta (scibale, coproliti - in constipatie);
 consistenta scazuta (scaune moi), in diaree; lichida, apoasa in special
dupa purgative saline;
 consistenta neomogena (scaun solid, dur urmat de ocantitate de scaun
semilichid sau lichid)
5. Forma :
 Cilindrica, cu diametrul de 3-5cm, lungime variabila
 de panglica sau creion (in cancer rectal);
 filiforma (in spasme ale regiunii rectale);
 bile dure, de marimea maslinelor (in constipatie),
 bile conglomerate, multiglobale(in cazul cand materiile fecale au
stagnat multtimp in rect)
 6. Culoarea:
 Bruna Galben-aurie (in diaree);
 verde cand bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros;
 mai inchisa (in constipatie);
 albicioasa ca argila (icter mecanic),
 brun-inchis (icter hemolitic);
 neagra ca pacura, moale si lucios (in cazul unor hemoragii in portiunea
superioara a tubului digestiv - MELENA);
 rosie (in cazul hemoragiilor din portiunea inferioara a tubului digestiv).
7. Mirosul :
 Fecaloid Acid (in caz de fermentatie intestinala);
 Fetid (in caz de putrefactie);
 miros Ranced foarte patrunzator (in cazul cand in scaun se
gasesc grasimi nedigerate);
 Foarte Fetid (in cancerul colonului si rectului).

8. Aspectul :
 Pastos-omogen (normal)
 De zeama de pepene sau supa de linte (in febra tifoida);
 de zeama de orez (in intoxicatii, sau holera)

9. Elemente patologice :
-mucus, puroi, sange (in colite ulceroase, pseudomembranoase,
cancer rectal sau intestinal, dizenterie);
-resturide alimente nedigerate (in pancreatitecronice);
grasimi nedigerate,
parazitiintestinali,cazurile vor fi imediatraportate medicului
 10. Notarea scaunelor :
 Scaun normal: I
 Moale: /
 Diareic: ‒
 Mucus: X
 Cu puroi: P
 Cu sange: S
 Grunjos: Z
 Meconiu: m
 Melena: M
OBSERVAREA SI NOTAREA
VARSATURILOR:
 Voma (varsutara) = actul reflex prin
care se elimina brusc, la exterior,
prin gura, continutul stomacal.
 Scop = obtinerea de in informatii
privind continutul gastric pentru
stabilireadiagnosticului si bilantului
lichidelor ingerate si eliminate zilnic
din organism
 Materiale necesare
 tavita renala (doua),
 pahar cu apa,
 foaie de temperatura,
 pix albastru,
 musama,
 aleza,
 prosop.
Efectuarea tehnicii:

- se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa


impiedice aspirare a varsaturii (sezanda,
semisezanda, in decubit lateral cu capul
usor ridicat).

- se sustine capul (fruntea) bolnavului cu o


mana si cu cealalta tavita renala

- se serveste bolnavului un pahar cu apa


pentru clatirea gurii dupa varsatura
Etape de executie
Timpi de executie:

 Observarea calitatilor varsaturilor


Frecventa:
-ocazionale (in intoxicatiile alimentare sau in bolile infectioase
acute);
-frecvente (in stenoza pilorica varsaturile se produc dupa
mese);
-incoercibile (graviditate si unele boli psihice)Orarul
-matinale
-dimineata pe stomacul gol(la alcoolici si gravide)
-postprandiale
-imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce bolnavulconsuma
alimentele(la nevropati)
-tardive
-la 2-6 ore de la alimentatie (in ulcer si cancer gastric
complicatcu stenoza pilorica)
Observarea calitatilor varsaturilor
 Cantitatea: - In stenoza pilorica varsatura este
foarte abundenta iar in alte cazuri cantitatea se
poate reduce la cativa zeci de ml.

 Continutul:
- alimentare- (alimente mai mult sau mai putin
digerate)
- fecaloide - (in ocluziile intestinale)
- mucoase, apoase (la etilici si gravide)
- biliare (in colecistopatii)
- purulente (in gastrita flegmonoasa)
- sangvinolente (sau sange pur=Hematemeza-in
boli ale stomacului)
Observarea calitatilor varsaturilor
 Culoarea:
-galbena sau verzuie (in varsaturile bilioase)
-rosie, ca sangele nedigerat (in ulcer gastro-
duodenal)
-galbuie, murdara (in ocluzie intestinala)
-bruna, ca zatul de cafea (in cancer gastric)

 Mirosul:
-fad, acru (in hiperclorhidrie)
-fecaloid (reflux al continutului intestinal in stomac
= Ileus)
-unt ranced (in fermentatie gastrica)
Observarea calitatilor varsaturilor
 Forta de proiectie:
-brusc,
-in jet,
-fara efort,
-fara legatura cu alimentarea,
-fara greata;
Simptome care insotesc varsatura :
- durere abdominala,
- deshidratare
Observarea calitatilor varsaturilor
 Notarea varsaturilor in foaia de
observatie:
 Se noteaza fiecarea varsatura cu un cerc
insotit de data si ora cand s-a produs, in
rubrica speciala a foii de temperatura:
- varsatura alimentara: cerneala albastra
- varsatura bilioasa: cerneala verde
- varsatura sangvinolenta: cerneala rosie
- Varsatura fecaloidă:cerneală galbenă
OBSERVAREA, MASURAREA SI
NOTAREA EXPECTORATIEI
 Expectoratie = actul de eliminare pe
gura, dupa tuse, a produselor formate
in caile respiratorii - SPUTA sau
expectoratia.
 Scop = obtinerea de informatii privind
calitatile sputei, ele avand o mare
valoarein stabilirea diagnosticului si
urmarirea evolutiei unor afectiuni
pulmonare.
Materiale necesare:

 scuipatoare,
 tampoane pe
porttampon,
 vas gradat,
 tavita renala,
 foaie de
temperatura,
 pix de culoare rosie
Pregatirea bolnavului psihica si fizica:

-bolnavul va fi educat cum sa expectoreze:


 sa tuseasca cu gura inchisa;

 sa colecteze sputa in scuipatoare;

 sa nu stropeasca in jurul sau,

 sa nu arunce in scuipatoarele corpuri straine


(mucuri de tigari, hartii);
 se va insista in educarea femeilor care au tendita
de a ingera sputa.
 se va aseza bolnavul in pozitia care-i permite sa
expectoreze cu usurinta, fara sa oboseasca;
 se va sprijini capul bolnavului (daca o cere starea
generala).
Notarea grafica:

-se noteaza in foaia de temperatura cu


culoare rosie, identic cu notarea diurezei,
cantitatea de sputa colectata in vasul
gradat.
 Curatirea mucoasei bucale:

-se pregatesc tampoane de tifon de


porttampon
-se curata mucoasa bucala si dintii cu
tampoane pe porttampon
-se aruca tampoanele in tavita renala.
Observarea calitatilor sputei:

 Culoarea
 Rosie, sangvinolenta, aerata si spumoasa (in Hemoptizia
din tuberculoza, cancer pulmonar)
 Hemoptoica sau sputa striata cu sange - Ruginie (ca sucul
de prune, in debutul din pneumonie)
 Rosie-Bruna cand sangele stagneaza in plaman inainte de a
fi evacuat
 Rosie-Gelatinoasa in cancerul pulmonar
 Roz in edemul pulmonar
 Galbena-Verzuie in supuratiile pulmonare
 Alba/alba-cenusie in inflamatia bronhiilor si in astmă
bronsic
 Neagra in infarct pulmonar
Observarea calitatilor sputei:

 Mirosul
 fetid in dilatatia bronsica, caverne tuberculoase
 fetiditate penetranta, in gangrena pulmonara
 mirosul pamantului sau al paiului umed in supuratii pulmonare

 Consistenta
 spumoasa,
 aerata,
 gelatinoasa,
 viscoasa,
 Lichida

 Forma sputei
 perlata - in astmă
 numulara- in caverne pulmonare (mase grunjoase, izolate in
saliva)
 mulaje bronsice
Observarea calitatilor sputei:

 Compozitia (aspectul sputei)


 mucos - in astmă bronsic, inflamatia bronhiilor)
 purulent (in supuratii pulmonare, in cazul deschiderii unei colectii
purulente intr-o bronhie din vecinatatea plamanului)
 muco-purulent-seros (in staza,edem pulmonar)
 pseudomembranos (in difteria laringiana, bronsita difterica,
bronsita pseudomembranoasa)
 sangvinolent (in edem pulmonar, cancer pulmonar, infarct
pulmonar).

 Cantitatea sputei
 50-100 ml/24 h (in bronsita catarala, pneumonie, tuberculoza,
incipienta)
 pana la 1000 ml/24 ore (in gangrene pulmonare, edem pulmonar)
 vomica = eliminarea unor colectii masive de puroi (in abces
pulmonar, chist hidatic)
MASURAREA INALTIMII CORPORALE A
BOLNAVULUI ADULT:
 Scop: masurarea
inaltimii bolnavului
este necesara pentru
determinarearaportulu
i cu masa corporala.
 Materiale necesare:
 taliometru,
 foaia de temperatura,
 stilou sau pix albastru
Tehnica :

 se comunica bolnavului investigatia si simplitatea modului


de executie
 se invita bolnavul sa se descalte
 se aseaza bolnvul in picioare cat mai drept sub cursorul
taliometrului, pana se atinge capul bolnavului
 pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului
 se noteaza in foaia de temperatura si de observatie
 se invita bolnavul sa coboare si se ajuta bolnavul sa se
incalte
 bolnavul este condus pana la pat, asezat in pozitie comoda
si invelit.

 Observatie! in cazul pacientilor imobilizati la pat


masurarea inaltimii se face cu ajutorulunei bande metrice
avand in vedere ca bolnavul sa fie perfect in decubit dorsal.
MASURAREA SI NOTAREA GREUTATII
CORPORALE
A BOLNAVULUI ADULT

 Scop: aprecierea starii de nutritie a bolnavului,stabilirea


necesitatilor calorice aleorganismului,stabilirea dozei
terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiei bolilor.

 Indicatii: determinarea masei corporale este necesara la


toti bolnavii internati inspital, cu exceptia cazurilor la care
mobilizarea activa este contraindicata.

 Contraindicatii:
 bolnavii cu infarct miocardic,
 tromboflebite,
 cei cutraumatisme,
 hemoragii,
 stari de soc.
Materiale necesare:

 cantar
 foaia de
temperatura
 pix albastru
Tehnica:

 se pregatesc materialele necesare


 se anunta bolnavul sa nu manance
 bolnavul este rugat sa urineze
 se verifica indicatorul mobil al cantarului
 se invita bolnavul sa urce pe cantar
 se citesc pe scara cursorului valorile obtinute si se
noteaza masacorporala in foaia de temperatura
 se invita bolnavul sa coboare de pe cantar si va fi
condus pana la pat, instalat in pozitie cat mai
comoda.
 se reorganizeaza locul de munca, spalarea pe
maini.