Sunteți pe pagina 1din 20

Insuficienta mitrala grad

I severa cu hipertensiune
pulmonara
SUFLEA CLAUDIU-ALEXANDRU
GRUPA 10
AN IV
Definitie

 Regurgitarea mitrala reprezinta trecerea anormala a unm volum de sange din


ventriculul stang (VS) in atriul stang in timpul sistolei ventriculare, ca urmare a
afectarii aparatului valvular mitral. Etiologia regurgitarii mitrale este variata,
diferitele tipuri etiologice avand particularitati clinice, de evaluare, prognostic si
abordare terapeutica.
Semne si simptome

 Mulți bolnavi suferă ani de zile de această boală fără să manifeste vreun simptom.
În cazul în care insuficiența mitrală are o formă severă, atunci pot să apară și unele
simptome ale afecțiunii:
• Dispnee (respirație dificilă), care apare mai ales după efort fizic sau atunci când
pacientul stă întins
• Oboseală inexplicabilă
• Palpitații (bătăi rapide ale inimii)
• Glezne sau picioare umflate
• Sufluri cardiac  (care poate fi detectat în timpul consultației cu stetoscopul).
Hipertensiune pulmonara

 O complicatie a insuficientei mitrale este hipertensiunea pulmonara : dacă nu este


tratată, regurgitarea mitrală poate provoca o formă aparte de hipertensiune
pulmonară, care afectează vasele de sânge de la nivelul plămânilor. Această boală
poate duce, la rândul ei, la insuficiență cardiacă.
Insuficienta mitrala de grad I

 Regurgitarea mitrala cu miscare normala a cuspelor mitrale (tipul I Carpentier)


este de obicei secundara dilatarii VS cu dilatare de inel mitral iar deficitul de
coaptare a cuspelor apare la varful acestora. Regurgitarea mitrala secundara unei
perforatii de cuspa mitrala in cadrul endocarditei infectioase este de asemenea
inclusa in acest tip de regurgitare.
Diagnostic paraclinic

 Prima metodă de diagnostic este consultul medical. Doctorul va asculta inima cu


stetoscopul și va observa prezența unui suflu cardiac anormal. Ulterior, va trimite
pacientu la un specialist cardiolog, care va recomanda investigații suplimentare:
 Electrocardiograma: este cea mai folosită investigație prin care poate fi verificată
funcționarea inimii. Cu ajutorul unor electrozi montați pe corpul pacientului, medicul
va vedea un grafic al impulsurilor electrice le care le produce inima.
 Ecografia cardiacă: cu ajutorul ultrasunetelor, medicul va putea observa structura
inimii, dar și modul în care aceasta funcționează și fluxul sângelui. Valva mitrală
poate fi observată în detaliu mai ales în cazul unei ecografii 2D, eventual tehnici de
3D sau dacă medicul face o ecografie transesofagiană, care permite o mai bună
inspectare a valvei mitrale.
 Tomografie, RMN sau radiografie toracică: prin aceste investigații realizate
cu raze X sau prin rezonanță magnetică, medicul poate vedea clar
dimensiunile atriilor și ventriculelor și își poate da seama cât de avansată
este boala.
 Test EKG de stres: presupune realizarea unei electrocardiograme în timpul
efortului fizic, de obicei în timp ce pacientul aleargă pe bandă.
 Cateterizare cardiacă: în anumite situații, medicul va recomanda această
procedură, care presupune inserarea unui cateter (tub subțire) în arteră și
injectarea unei substanțe de contrast. Aceasta va ajuta la vizualizarea
arterelor inimii, oferă informații despre funcționarea inimii și despre
presiunea de la nivelul camerelor inimii
Diagnostic clinic

In regurgitarea mitrala acuta severa simptomatologia apare in contextul cresterii


marcate a presiunii pulmonare insotita de scaderea debitului cardiac. Tabloul clinic
este de multe ori dramatic: dispnee intensa, ortopnee, edem pulmonar acut si in unele
cazuri semne ale insuficientei cardiace drepte: edeme gambiere, ascita, turgescenta
jugulara. Ruptura de muschi papilar in context de infarct miocardic acut se poate
solda cu soc cardiogen.
 La pacientii cu regurgitare mitrala cronicii severa simptomatologia se datoreaza in
principal scaderii debitului cardiac la efort si mai putin cresterii presiunii
pulmonare, in special in conditiile unei compliante crescute a atriului stang.
Dispneea usoara la efort si fatigabilitatea sunt cele mai frecvente simptome, care
in cele mai multe cazuri ,,obliga" pacientii la restrangerea activitatii fizice si pot
trece neobservate. Dispneea severa la efort, dispneea paroxistica nocturna si
edemul pulmonar acut apar tardiv in evolutia regurgitarii mitrale cronice si pot fi
precipitate de instalarea fibrilatiei atriale, de cresterea brusca a severitatii
regurgitarii (in cazul endocarditei infectioase sau a rupturii de cordaje tendinoase)
sau de cresteri bruste ale tensiunii arteriale.
 Majoritatea pacientilor cu prolaps de valva mitrala se mentin asimptomatici o
perioada lunga de timp, uneori toata viata. Unii pacienti pot prezenta palpitatii,
dureri toracice nespecifice, lipotimii, sincope, legatura dintre aceste simptome si
prezenta prolapsului de valva mitrala fiind in multe cazuri neclara. Dovezile din
studii sugereaza o crestere usoara a riscului de moarte subita la pacien\ii cu
prolaps, mai ales in cazul celor cu morfologie sever afectata a valvei mitrale si
regurgitare mitrala severa, istoric de sincope sau prezenta de aritmii ventriculare
complexe sau QT lung pe inregistrarea ECG. Relatia dintre moartea subita
cardiaca si prolapsul de valva mitrala este insa incerta. Moartea subita apare la <
2% dintre pacientii diagnosticati cu aceasta afectiune, la urmarirea pe termen
lung.
 La pacientii cu regurgitare mitrala reumatismala intervalul de timp de la atacul
reumatismal acut la aparitia simptomatologiei este de regula mai lung decat in
stenoza mitrala si poate depasi 20 de ani. Hemoptiziile si emboliile sistemice sunt
mult mai rare decat la pacientii cu stenoza mitrala reumatismala asociata sau
izolata
 Angina pectorala apare rar la pacientii cu regurgitare mitrala cronica severa in
lipsa afectarii concomitente a arterelor coronare, in contextul in care cresterea
consumului miocardic de oxigen este modesta comparativ cea intalnita in leziunile
valvulare aortice. Desi la pacientii tineri cu prolaps de valva mitrala au existat
cateva studii clinice care au sugerat faptul ca emboliile cu fibrina de la nivelul
endocardului pot fi responsabile pentru instalarea unor manifestari neurologice
(hemiplegie, infarcte cerebeloase, amauroza fugace, cecitate) studiile mai noi,
folosind criteriile actuale de definitie a prolapsului, nu au confirmat acest lucru.
Examen fizic
CORD:
focar mitral
- palpare – freamat diastolic
- auscultatie
- CM – 0.04 - 0,12 sec Zg II
- S2- CM < SM stransa

- uruitura diastolica
- durata – severiatea SM
- absenta – HVD, emfizem
- suflu presistolic
- Zg I intarit
Examen fizic

CORD:
focar pulmonar
- Zg II intarit, dedublat

- IP: suflu diastolic (Graham Steel)

- IT: suflu sistolic


(manevra Rivero Calvalo)
Diagnostic diferential

 Diagnosticul diferential al suflului sistolic la un pacient cu stare critica postinfarct


miocardic acut trebuie sa includa intotdeauna suspiciunea de ruptura de sept
interventricular, care conduce la aparitia unui suflu sistolic intens parastemal
stang. Efectuarea ecocardiografiei este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului.
Evolutie. Complicatii.

 Complicații ale insuficienței mitrale


 Forma severă a regurgitării mitrale poate duce, în lipsa tratamentului adecvat, la complicații
grave:
 Insuficiență cardiacă: regurgitarea mitrală solicită în plus inima, de aceea, în timp, poate să
apară o insuficiență cardiacă, pentru că inima nu mai poate pompa suficient sânge spre
organe, în condițiile în care o parte din sânge se întoarce în atriul stâng și retrograd în
plămâni.
 Fibrilația atrială: această tulburare  de ritm cardiac poate duce la formarea de cheaguri de
sânge. Aceste cheaguri pot să se desprindă și să ajungă la organele interne, inclusiv la
creier și pot provoca accident vascular cerebral.
 Hipertensiune pulmonară: dacă nu este tratată, regurgitarea mitrală poate provoca o formă
aparte de hipertensiune pulmonară, care afectează vasele de sânge de la nivelul plămânilor.
Această boală poate duce, la rândul ei, la insuficiență cardiacă.
Prognostic

 Această boală cardiovasculară poate avea forme foarte diferite - în unele cazuri nu
este nevoie de tratament, în timp ce în alte cazuri avansate poate fi nevoie chiar de
interventie chirurgicala de reparare sau inlocuire valvulara.  
Tratament

 Tratament medicamentos: acesta include, în mod normal, medicamente pentru


scăderea tensiunii arteriale și pentru prevenirea cheagurilor de sânge. De
asemenea, pot fi recomandate diuretice și medicamente care subțiază sângele.
 Tratamentul intervențional de reducere a severității regurgitării mitrale – prin
metoda de implantare percutana  de mitral-clip.
 Tratament chirurgical: în cazuri mai grave, poate fi nevoie de o reparare sau de o
înlocuire completă a valvei mitrale. Procedura presupune de obicei o intervenție pe
cord deschis, dar poate fi făcută și prin metode mai moderne, minim-invazive, cu
ajutorul roboților medicali. Înlocuirea valvei mitrale înseamnă schimbarea valvei
mitrale afectate cu o valvă protetică biologică (proteză valvulară biologică, obținută
din țesut animal) sau cu o valvă mecanică (fabricată din discuri metalice).