Studiu Individual Nr.

Tema:
Efectuat: Dezvoltarea
Groza Ion medicinei in evul mediu
Grupa:104
 Notiune:

Istoria medicinei se ocupă atât de evoluţia medicinei ca stiinţă, cât Si de

contribuţiile diverselor personalităţi în acest domeniu. Medicina nu a apărut ca
stiinţă asa cum o cunoaştem astăzi. De la arta vracilor si samanilor care
pretindeau că alungă duhurile rele, la medicina sacerdoţilor care practicau în
umbra templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul
medieval Şi renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice,
cât si al astrologiei si alchimiei, medicul modern trebuie să fie atât savant, cât si
cetăţean, care să aplice stiinţa actuală în scopul modificării pozitive a condiţiilor
de mediu natural si social.
Medicina în Egiptul Antic se referă la acele practici de vindecare din Egiptul Antic, cuprinse deci în perioada dintre anii 3300 î.Hr
Şi 525 î.Hr. si descrise in :

• Scrierile literare ale antichităţii: Odiseea lui Homer

• Papirusurile medicale:
o papirusul Edwin Smith (1600 î.Hr. Şi descoperit în 1930): are 5 metri lungime Şi descrie mai ales procedurile chirurgicale ale
perioadei. Astfel, sunt menţionate 48 de cazuri de răni ale capului, gâtului, umerilor, pieptului, fiecare caz fiind însoţit de
descrieri amănunţite Şi urmat de prescripţii. De asemenea sunt descrise fracturile, ceea ce dovedeŞte o bogată experienţă,
accidentele de muncă fiind numeroase în acea epocă (cum ar fi cele din timpul construcţiei piramidelor).
o papirusul Ebers (din perioada faraonului Den - prima dinastie, 3000 î.Hr. Şi descoperit în 1875): o rolă gigantică, lată de 30 cm.
Şi având o lungime de 20 metri. Aici sunt tratate problemele medicinei interne, precum Şi maladii ale ochiului, pielii,
extremităţilor Şi cazuri de ginecologie Şi chirurgie. Mai apar Şi 877 reţete Şi 400 de medicamente.
o papirusul de la Kahun (descoperit în 1898)
o papirusul Brugsch sau de la Berlin (1909)
•relatările istoricilor Herodot , Diodor din Sicilia, si altii
Chirurgia în vechiul Egipt:
Actul medical era însoţit de ritualuri religioase.
 
 Medicina tradiţională chineză.
Având o vechime de câteva milenii, medicina chineză antică a evoluat foarte mult, dar Şi-a păstrat esenţa, dată de
filozofia taoistă Şi confucianistă. Boala apare datorită deteriorării echilibrului dintre cele două principii fundamentale
yin Şi yang.
Cam prin secolul al XII-lea î.Hr. se realizează diviziunea dintre clasa sacerdotală Şi cea a medicilor, primii
ocupându-se de aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele comune.
Medicii chinezi erau excelenţi observatori clinici; pacienţii erau supuŞi la examene
medicale amănunţite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform învă ţăturilor lui
Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetăruile anatomice erau interzise.
În ceea ce priveŞte terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar
utilizau Şi extracte din ţesuturi sau organe animale Şi substanţe minerale (compuŞi
chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastica medicală, masajul,
acupunctura.
 Roma antică
Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul
chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei.
Şcoala elenisto-romană
 
Cel mai de seamă reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe opera ţii îndrăzneţe pentru
acea epocă, aparţinând chirurgiei cerebrale Şi celei oculare.