Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
În care te-adânciră barbarii de tirani! Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! "Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Triumfător în lupte, un nume de Traian! Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Context istoric

Îndeplinirea acestui mare obiectiv vine în contextul izbucnirii

Primului Rãzboi Mondial (1914-1918),când România decide
participarea la acest conflict (1916-1918) cu scopul recunoașterii
dreptului asupra teritoriilor din afara Regatului.
Factori externi favorabili unirii:
sfârșitul Primului Rãzboi Mondial;
 destrãmarea Imperiului Rus odatã cu revoluția bolșevicã;
destrãmarea Imperiului Austro-Ungar ,stat învins în primul rãzboi
mondial;
afirmarea principiului autodeterminãrii în cadrul “Celor 14 puncte”
enunțate la Congresul de pace de la Paris de cãtre președintele S.U.A.
Woodrow Wilson;
Aplicarea principiilor de drept internațional ,dreptul la
autodeterminare,organizare democraticã ,pace universalã ,a dus la
crearea statelor naționale și la organizarea pe noi baze a Europei.
 Etapele unirii
 autonomia –dreptul de a se conduce singurã și de a avea propriile
organe de conducere;
independența;
unirea cu România;
Dupã obținerea independenței ,politica externã a statului român a
urmãrit consolidarea acesteia,printr-o cât mai largã recunoaștere
internaționalã ,ca și printr-un sistem de alianțe care sã îi asigure
securitatea .Pânã la începutul secolului al XX –lea , România și-a bazat
securitatea pe alianța cu Germania și Austro-Ungaria ,deoarece aceasta o
proteja în fața Rusiei și ,pe plan mai larg,asigura stabilitatea generalã în
Europa Centralã și în Balcani. România se afirmã ca un factor de
stabilitate in zona balcanicã odatã cu rãzboaiele balcanice(1912-1913).
Izbucnirea Primului Rãzboi Mondial (1914-1918) a pus în fața
României problema unei opțiuni cruciale pentru viitorul ei.Scopul
participãrii României la acest rãzboi a fost de a recupera teritoriile
românești aflate în cadrul Imperiului Austro-Ungar.
Pa r t icipa r ea Româ niei l a Pr imul R ĂZBOI mondia l (1916-1918)
Anul 1916
La 14 august 1916,armata română începea ofensiva în Austro-Ungaria prin
trecerea Carpaţilor şi înaintarea în Transilvania.În septembrie 1916,Bulgaria
declara război României ,iar trupe germano –bulgaro- turce,conduse de
feldmareşalul von Mackensen,forţa Dunărea si ocupa Turtucaia intrând in
România .Actiunea nestingherită a trupelor Puterilor Centrale a fost consecinţă
a lipsei sprijinului fată de armata română din partea aliaţilor.Astfel,frontul de la
Salonic nu a fost coordonat corespunzator,trupele ruseşti si echipamnentul
militar necesar armatei române de la Dunăre nu au ajuns la timp in
Dobrogea.Tot in septembrie 1916,armatele austro germane au începea o
contraofensiva în Transilvania ,împingând armata româna înapoi peste Carpaţi.
În noiembrie 1916,trupele conduse de Mackensen intra şi ocupa
Bucureştiul.Casa regala,guvernul,autoritaţile,armata si o parte a locuitorilor se
retrag in Moldova,tezaurul românesc fiind transportat in Rusia pentru
siguranţa.Iaşi devine capitala României,restrânsă la centrul si nordul
Moldovei,cu fronul stabilizat pe linia Nămoloasa- Focşani- Galaţti (cursul
inferior al Siretului).
Anul 1917
Un rol important în reorganizarea armatei române l-a avut
misiunea militară franceză, condusă de generalul Henry Berthelot.
Pentru creșterea moralului soldaților, regele Ferdinand le promite,
urmând a fi puse in aplicare după război, două mari reforme:
electorală si agrară. Regina Maria organiza sub patronajul ei
serviciul sanitar de crucea roșie, necesar atât militarilor, cât si
civililor refugiați. În iulie-august 1917, armata română oprește
ofensiva Puterilor Centrale spre Moldova prin marile lupte de la
Marăști, Mărășești si Oituz. Revoluția bolșevică din Rusia, din
octombrie 1917, care a dus la instaurarea guvernului bolșevic
condus de Lenin, schimbă radical situația militară si politică. Rusia
iese din război, iar România rămâne singură pe frontul de răsărit.
Anul 1918. Șfârșitul războiului
 
La Brest-Litovsk,Rusia încheia pace separată cu Puterile Centrale, ceea
ce condamnă și România să procedeze la fel.
Lipsită de orice sprijin, România a fost nevoită să încheie pace separată
cu Puterile Centrale, în aprilie 1918, la București-Buftea.
Prevederi:
• Dobrogea a fost ocupată de Puterile Centrale;
• România avea acces la Marea Neagră de-a lungul unui drum până la
Constanța;
• Austro-Ungaria își extinde stăpânirea de-a lungul crestelor Carpaților;
• Surplusurile de petrol și cereale ale României intra în posesia
Germaniei;
• Germania instituia controlul asupra întregii economii românești. 
Tratatul de pace a fost ratificat de Parlament, dar nu a fost promulgat de
regele Ferdinand. Pe fondul victoriilor obținute de Antanta, la 10
noiembrie 1918, România declară război Germaniei și reintră în conflict
de partea Antantei. Gestul României a avut mai mult o importanță
simbolică și politică decât militară, la 11 noiembrie 1918, Germania
capitulează, punându-se capăt Primului Război Mondial.
Consecințele participării la Primul Război Mondial:
 Obiectivul participării României la Primul
Război Mondial a fost atins, astfel că provinciile
românești aflate sub stăpânire străină s-au unit cu
Vechiul Regat, formând România Mare.
 Puterile Antantei au recunoscut, în cadrul
Congresului de pace de la Paris (1919-1920), dreptul
României asupra teritoriilor românești și granițele
statului național unitar român.
Unirea Basarabiei cu România

27 martie 1918
Basarabie română,
Ruptă din mândra Moldovă,
Pământ de-al lui Ştefan - Vodă,
Tare mult ai pătimit,
Mulţi duşmani te-au umilit.
Bucuraţi-vă, români,
Că de azi veţi fi stăpâni
Pe pământul românesc.
Este clipa fericirii
De-a săvârşi visul Unirii,
Hotarul de peste Prut
Să-l ştergem de pe pământ.
Deși a debutat într-o atmosferă extrem de sumbră pentru
România, anul 1918 avea să devină cel mai important din
istoria acestei țări. „Mama România” i-a primit la sânul
său pe cei aflați sub dominație străină: basarabeni,
bucovineni și transilvăneni. În fapt, în anul 1918 încununa
o întreagă evoluție istorică, ce se înscria în ansamblul
general european, caracterizat prin constituirea de state
naționale, ca urmare a aplicării principiului de
autodeterminare. Acest proces s-a derulat pe parcursul
secolului al XIX-lea - numit și cel al naționalităților- și s-a
încheiat la sfârșitul Primului Război Mondial. 
 Revoluția din 25 octombrie 1917 a avut ca rezultat
dezagregarea Imperiului Rus, afirmarea dreptului
popoarelor la autodeterminare fapt ce a permis
românilor din Basarabia să acționeze în direcția
unirii cu România. A fost ales un organism
reprezentativ- Sfatul Țării, care și-a început lucrările
la Chișinău pe data de 21 noiembrie 1917, sub
președinția lui Ion Inculeț. Pe 2 decembrie Sfatul
Țării a proclamat Republica Democratică
Moldovenească.
Basarabia  și -a proclamat întâi autonomia, apoi
independența fața de Rusia, și după câteva luni unirea
cu Regatul României, în cadrul căruia s-a constituit ca
o provincie. Această stare a durat timp de 22 de ani
până la 28 iunie 1940 când un ultimatum al guvernului
sovietic ,conform pactului Hitler – Stalin, a fost
adresat României privind cedarea Basarabiei către
Uniunea Sovieticã.
Conţinutul Actului Unirii
Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară,
care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul
român;
Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul
său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze
consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească
funcționarii administrației locale;
Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate
numai cu acordul reprezentanților locali;
Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin
lege și respectate în statul român;
Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din
guvernul central român;
Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un
număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze
democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal,
secret și universal;
Noua Constituție urma să garanteze libertatea
cuvântului și a religiei;
Urma să fie proclamată o administrație pentru toate
persoanele care comiseseră infracțiuni politice în
timpul revoluției.
ACTUL UNIRII
Urmari

Timp de 22 de ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil

rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale „ terorii roșii”
dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor către Gulag. Acesta era
întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucrainenilor
care au votat Unirea.
În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor „ Oficiului
internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor “, întemeiat de
Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea
simpli civili (printre care meșteșugari sau mici prăvălieri evrei, credincioși
pravoslavnici, simpli țărani ucraineni) care-și riscau viața trecând Nistrul
înot sau pe gheață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre
acești refugiați, socotiți „reacționari” sau „ contra-revoluționari „ de
autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului
1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.
 Basarabie Frumoasa

Basarabie frumoasa, Basarabie Romana, Sa pornim la cununie,

Bine te-ai gatit, mireasa, Hai sa dam mana cu maina, Astazi pentru vesnicie
Ca ti-aducem petitor, petitor Ca ti-aducem petitor, petitor, Ca ti-aducem petitor, petitor
Mandrul nostru tricolor. Mandrul nostru tricolor. Mandrul nostru tricolor.

Basarabie mareata, Sa pornim la cununie, Basarabie frumoasa,

Bine te-ai trezit la viata, Astazi pentru vesnicie Bine te-ai gatit mireasa,
Ca ti-aducem petitor, petitor Ca ti-aducem petitor, petitor Ca ti-aducem petitor, petitor,
Mandrul nostru tricolor. Mandrul nostru tricolor. Mandrul nostru tricolor.
Unirea Bucovinei
cu
România
Şi tu soră Bucovină,
Tot provincie română,
Glasul românesc te cheamă
Să revii la ţara mamă.
Cernăuţi, cetate-n flori,
Te-au gătit de sărbători
Vrednicii bucovineni,
Bravi şi mândri-ntre români.
Unirea Bucovinei cu
România reprezintă o serie de
evenimente politice care au culminat
cu votarea în unanimitate de către
Congresul General al Bucovinei, pe
data de 15/28 noiembrie 1918, a unirii
fostului Ducat al Bucovinei cu 
Regatul României.
Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic(austriecilor)
din 1774 când acesta o obținuse prin intermediul mitelor
ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut, de
la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un
memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație
a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul
unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat
românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul
de mare duce al românilor”, ca o recunoaștere a
românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un
statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar
la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se
adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Este creată
Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru
prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții
erau reprezentate toate minoritățile, iar românii
dețineau majoritatea. Președintele dietei, 
Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei.
În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul 
Primului Război Mondial, în timp ce 
Austro-Ungaria se recunoaște înfrântă pe
data de 3 noiembrie, românii și ucrainenii
 din Ducatul Bucovinei revendică simultan
unirea ținuturilor unde erau majoritari, cu 
Regatul României și, respectiv, cu nou
proclamata 
Republică populară Vest-ucraineană,
frontiera fiind în negociere,deoarece ambele
comunități revendicau orașe importante
precum Cernăuți, Rădăuți sau Siret.
 La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, comisarii naționali
ucrainean Omelian Popowicz și românul Aurel Onciul,
primul ales de Comitetul Regional Ucrainean, al doilea
auto-proclamat, au semnat un acord cu privire la
împărțirea Bucovinei, deși Onciul nu era împuternicit în
acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina.
Guvernul ucrainean a dispus ocuparea Palatului
administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene,
iar reprezentanții Radei Naționale Ucrainene l-au somat
pe guvernatorul austriac Joseph Etzdorf să le predea
puterea administrativă în teritoriile ucrainene din
Bucovina, precum și în orașul Cernăuți. Guvernatorul a
cedat în fața forței și a semnat un proces-verbal prin care
trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian
Popowicz și Aurel Onciul, iar Popowicz a fost ales
președinte al părții ucrainene a Bucovinei.
 Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea
Consiliului Național Român, Divizia 8 Română
condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în
Bucovina „pentru a ocroti viața, avutul și libertatea
locuitorilor de orice neam și credință împotriva
bandelor de criminali care au început opera lor de
distrugere”, conform proclamației generalului.
La 15/28 noiembrie, Consiliul Național Român
convoacă Congresul General al Bucovinei, care a
votat în unanimitate, cu sprijinul majorității
reprezentanților germani și polonezi, unirea cu
România:
“...noi, Congresul General al
Bucovinei, întrupând suprema
putere a Țării și fiind învestit
singur cu puterea legiuitoare, în
numele suveranității naționale,
hotărâm: unirea
necondiționată și pentru vecie a
Bucovinei în vechile ei hotare,
până la Ceremuș, Colacin și
Nistru, cu Regatul României.”
 Cânta cucu’
Cânta cucu bată-l vina
De răsună Bucovina
Cânta cucu bată-l vina
De răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduț
De răsună-n Cernăuți
Bucovină, plai cu flori
Unde-ți sunt ai tăi feciori?
Bucovină, plai cu flori
Unde-ți sunt ai tăi feciori?
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi
Munților cu creasta rară
Nu lăsați straja să piară
Munților cu creasta rară
Nu lăsați straja să piară
Dacă piere straja voastră
A pierit și țara noastră
Dacă piere straja voastră
A pierit și țara noastră
Mare zi de sărbătoare,
La români între hotare:
Din Banat şi din Crişana,
Maramureş, Transilvania,
De prin sate şi oraşe,
Veste din om în om străbate,
Că românii vor Unire
Cu fraţi de-aceeaşi simţire,
Unire cu ţara mamă,
Ce la sânul ei îi cheamă
Pentru-a face-o ţară mare,
Din Carpaţi până la mare.
Bănăţeni şi ardeleni,
Moţi şi maramureşeni,
Fiţi binecuvântaţi,
Pentru gând curat ce-aveţi,
Pentru solidaritate,
Dorinţă de libertate.
Transilvania a fost a treia provincie
care s-a unit cu patria-mamă.

Unirea Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 reprezintă

evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea
unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii.
La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii
Dublei Monarhi, Ungaria îşi proclamă independenţa, incluzând în
teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiţii, fruntaşii Partidului
Naţional Român şi românii din Partidul Social Democrat
înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad la data de 3
noiembrie 1918.
La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei
semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care
lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar
Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiţii, românii
organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare
Naţională la Alba Iulia la care desemnează 1228 de delegaţi.
Alba Iulia fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român
Central, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii
poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din
istoria acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie
1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimbăr, îşi făcuse intrarea
triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. 
Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el
reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La
1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai
neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe
roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună
pentru neamul lor.
Ambele date istorice erau adânc săpate în inimile
românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre
mântuire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai
libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor
strânşi aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.
Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi.
Şedinţele preparatoare din cele două zile, care au precedat
Adunarea, au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul
Rezoluţiei Unirii, redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau ca
Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului.
Tineretul, la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din
Bucovina şi Basarabia, susţineau unirea fără condiţii.
Socialiştii, lucrând sub influenţa Budapestei, cereau republica
şi-şi exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al
României.
În cele din urmă s-a stabilit o înţelegere, renunţându-se la
toate părţile la punctele de vedere prea intransigente şi
adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu
Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece
“nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau
într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri
veche şi să înfăptuim una nouă”. Deci, nu e vorba de a pune
condiţii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de
tranziţie.
Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească.
Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de
cercuri electorale din cele 27 de comitate româneşti, apoi episcopii,
delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor
medii şi institutiilor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai
organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile
sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească
erau reprezentate.
Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea
unui mare plebiscit popular, era afluenţa poporului. Din toate
unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul,
cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu
steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a
ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de
oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai
măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv:
cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba
Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi
descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.
Vasile Goldiş
“Adunarea naţională a tuturor românilor din
Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi
prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în
ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează
unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor
locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă
îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române
la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi
Dunăre.”
 . Treceţi, batalioane române, Carpaţii

Un cântec istoric ne-aduce aminte

Că frații în veci vor fi frați!!
Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!
Un cântec de luptă bătrân ca Unirea
Spre Alba cu toții mergeam;
Voi compatrioți ascultați:
Toți oamenii țării semnau întregirea
Treceți batalioane române Carpații Voința întregului neam
La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu toții eram regimente române
Cu inima la trecători. Moldova, Muntenia, Ardeal
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă Fireasca unire cu patria mumă
Nădejdea e numai la noi! Ne-a fost cel mai drept ideal
Sărută-ți copile părintii și frații
Și-apoi să mergem la război Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Și-a neamului nostru viteaz,
‘Nainte, ‘nainte spre Marea Unire,
Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe
Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
Trăiește-n unirea de azi!
De-o fi să ne-ngropăm de vii.
Delegaţii participante la Marea Adunare de la Alba
Iulia

Arad
Bistriţa
Poiana Sibiului
Braşov
 Doamne, ocrotește-i pe români!
Doamne, nu uita de noi
Suntem saraci, plini de nevoi
Doamne, ocroteste-i pe romani
Suntem saraci si plini de-amar
Plansu' nostru-i in zadar
Doamne, ocroteste-i pe romani
Suntem saraci si plini de-amar
Plansu' nostru-i in zadar
Doamne, ocroteste-i pe romani
Saraca tara bogata
Mult ai trait suparata
Doamne, ocroteste-i pe romani
Saraca tara bogata
Mult ai trait suparata
Doamne, ocroteste-i pe romani
Transilvania mea sfanta
De mult ai fost tu ravnita
Doamne, ocroteste-i pe romani
De-aia nost Ardealu-i sfant
Cat om mai fi pe pamant
Doamne, ocroteste-i pe romani
De-aia nost Ardealu-i sfant
Cat om mai fi pe pamant
Doamne, ocroteste-i pe romani
. HORA UNIRII

Hai să dăm mână cu mână Unde-i unul nu-i putere

Cei cu inima română, La nevoi şi la durere,
Să-nvârtim hora frăţiei Unde-a doi puterea creşte
Pe pământul României! Si duşmanul nu sporeşte

Iarba rea din holde piară Vin’ la Milcov cu grăbire

Piară duşmanii din ţară! Să-l secăm dintr-o sorbire,
Între noi să nu mai fie Ca să treacă drumul mare
Decât flori şi armonie! Peste-a noastre vechi hotare.

Măi muntene, măi vecine, Şi să vadă mândrul soare,

Vino să te prinzi cu mine, Într-o zi de sărbătoare,
Şi la viaţă cu unire, Hora noastră cea frăţească
Şi la moarte cu-nfrăţire! Pe câmpia românească.