Sunteți pe pagina 1din 7

FOTOSINTEZA

Fotosinteza este procesul complex care consta in sinteza


substanţelor organice (proteine, lipide, glucide) din substanţe
anorganice (apa, săruri minerale) folosindu-se ca sursă de
energie, energia luminoasă absorbită cu ajutorul pigmenţilor
asimilatori (în general clorofila si carotenoida) și în cele din
urma are loc eliminarea de oxigen.
ECUAȚIA CHIMICĂ GENERALĂ A FOTOSINTEZEI:
 

+O+ săruri minerale+ energie+ substanțe organice+

ECUAȚIA GLOBALĂ
FAZELE FOTOSINTEZEI
Faza de lumină

Reacțiile de lumină au loc în membrana tilcoidelor și au mai multe etape strâns


dependente unele de altele.
Ele sunt:
- absorția cuantelor de lumină de către molecula de clorofilă. Ca urmare a acestui proces,
are loc o creștere a nivelului energetic al unui electron pe cuanta de lumină absorbită.
- preluarea și conducerea mai departe a electronilor cu energie înalta printr-un sistem de
factori ce se activează în lanț.
- fotosinteza: ca urmare a deficitului de electroni creat în molecula de clorofila se
realizează descompunerea apei celulare în electroni, protoni și oxigen.
- legarea electronului eliberat în urma lanțului transportor de electroni și a protonilor
eliberați din fotoliza la coenzima NADP cu formarea agentului reducător.


Faza de intuneric

Are loc între membranele tilocoidelor din cloroplastă; ea presupune transformarea


CO2 preluat din mediu prin stomate si transportat cu ajutorul sistemului intercelular în
produsul de fotosinteză, glucoza.
La procesul de reducere a CO2 iau parte produșii fazei de lumină, ATP și NADPH+H+.
Reacțiile fazei de întuneric se desfășoară pe parcursul a trei etape. Procesul este denumit
după descoperitorul său, ciclul calvin.
Pigmenții fotosintetizanți absorb cuantele de lumină, stabilind astfel premisa esențială
pentru desfășurarea procesului de fotosinteză. Pe lângă pigmenții activi în fotosinteză alți
pigmenți pot, de asemenea, servi ca receptori ai energiei, dar înainte ca aceasta să fie
utilizată în fotosinteză ea trebuie să fie transmisă mai departe clorofilei .
Clorofila verde din plante absoarbe energie solară și o utilizează pentru a recombina
carbonul, hidrogenul și oxigenul în hidrați de carbon, cum ar fi celuloza – material fibros
rezistent care înconjoară fiecare celulă vegetală -, precum și în amidon și zaharuri bogate
în energie. Planta poate să le combine pe acestea cu azotați, fosfați și săruri de potasiu
absorbite din sol pentru a forma proteine, grăsimi și alte substanțe.
MECANISMUL FOTOSINTEZEI

Fotosinteză este un proces complex în cadrul căruia putem


distinge două tipuri de reacții:
•a) “reacții de lumină” care sunt direct dependente de lumina și
asigură procesul fotochimic prin care energia luminoasă este
convertită într-un compus bogat în energie (ATP) și un reducator
primar (NADPH?);
•b) “reacții de întuneric”, corespunzătoare fazei biochimice
(metabolice) în cadrul căreia au loc reducere CO? până la nivelul
hidraților de carbon.
Procesul fotochimic nu este posibil decât prin intervenția
pigmenților asimilatori. Deci esența fotosintezei constă în
transformarea unei forme de energie într-o altă formă de energie,
formă ce poate fi utilizată deopotrivă de către organismele
fotosintetizatoare și de către celelalte viețuitoare existente.​
INFLUENȚA FACTORILOR EXTERNI ASUPRA FOTOSINTEZEI

• Influența luminii
Faptul că plantele nu cresc bine la întuneric a fost observat încă din antichitate. Totuși,
numai cu două secole în urmă, s-a demonstrat rolul luminii în creșterea plantelor,
acordându-i-se acestui fapt, pe lângă importanță practică și o semnificație filozofică. Ingen-
Housz mai întâi și apoi R. Mayer au contribuit poate cel mai mult la aprecierea rolului
luminii ca o condiție indispensabilă a asimilării CO2 de către plantele verzi.
• Influența concentrației dioxidului de carbon
Importanța „aerului fixat”, adică a CO2, în procesul de purificare a aerului de către plante a
fost clar formulată de către botanistul elvețian Senebier. Acesta, tratând critic tot ce se
cunoștea de la Priestley, în lucrările sale publicate la Geneva în 1783 și intitulate Cercetări
fizico-chimice privitoare la influența luminii solare asupra modificării ființelor vii din cele trei
regnuri naturale și mai ales din regnul vegetal, scria că „aerul eliberat de către plantele
expuse la soare este produsul transformării aerului cu ajutorul luminii”.
• Influența temperaturii
Ca și în cazul altor procese metabolice, se constată un efect pozitiv al temperaturii asupra
fotosintezei până la 30ºC, după care se constată o acțiune depresivă, urmată de încetarea
procesului către 45ºC. Intensitatea fotosintezei crește odată cu temperatura, atingând
nivelul optim la 30-35ºC apoi coboară rapid către zero la temperatura de 40-45ºC.