Sunteți pe pagina 1din 15

Elemente de anatomie

și fiziologie ale
ANALIZATORULUI
CUTANAT
Nistor Alexandra-Fabiana
BFKT II
Grupa 5
Generalitati
PIELEA sau TEGUMENTUL este învelișul conjunctivo – epitelial al corpului uman.

Pielea - imens câmp receptor, datorită numeroaselor terminaţii ale analizatorului cutanat. În structura pielii se gasesc
receptori tactili, termici, dureroşi, de presiune şi pentru vibraţii.

Pielea reprezintă cel mai mare și mai greu organ al corpului uman (cca 1,70 m² și cca 12-14 kg).
Culoarea pielii depinde de mai mulți factori, cum ar fi rasa, vârsta, grosimea epidermului sau vascularizația.

Grosimea pielii variază și ea cu vârsta, sexul și regiunea anatomică. Pe suprafața tegumentului se găsesc anexele cutanate,
reprezentate de păr și unghii.
Analizatorul cutanat este format de
la suprafață spre profunzime din:
EPIDERM – epiteliu pluristratifivat keratinizat

DERM – pătură conjunctivă densă

HIPODERM – considerat de unii autori stratul profund al dermului,


alcatuit din țesut conjunctiv lax
EPIDERMUL e compus din mai multe straturi de celule specifice, numite keratinocite.

STRATUL CORNOS
cu o zonă superficială, în care celulele sunt
dispuse ca solzii de pește (acest aranjament
permițând eventualelor substanțe nocive să
alunece pe suprafața pielii fără a o vătăma) și o
zonă profundă, care practic sigilează organismul,
împiedecând penetrarea microbilor.

STRATUL SPINOS
STRATUL LUCID format din mai multe rânduri de keratinocite cu
prezent doar la nivelul palmelor și plantelor, formă stelată, cu atât mai aplatizate cu cât se
unde solicitările funcționale și presionale apropie mai mult de suprafață
reclamă o rezistență suplimentară
STRATUL BAZAL sau GERMINATIV
- răspunde de permanenta reînnoire a epidermului;
- Între keratinocitele sale se găsesc și alte
STRATUL GRANULOS celule:
melanocitele, care sintetizează pigmentul melanic
numit astfel datorită granulelor pe care le sau melanina (aceasta dă culoarea pielii și
conține, se remarcă de asemenea prin realizează protecția față de razele ultraviolete);
prezența fibrelor de keratină (această proteină celulele Merkel, aflate în strânsă legătură cu
e responsabilă și de denumirea 14 celulelor terminațiile nervoase și responsabile de
epidermice și dă aspectul mat al epidermului). recepționarea și transmiterea senzațiilor tactile.
CELULE MOARTE CU KERATINA
Stratul cornos
Grosimea sa este variabilă în funcţie de regiunea anatomică: este mai bine reprezentat în
zonele de maximă solicitare mecanică (palme, tălpi). La acest nivel, keratinocitele sunt
complet transformate, având keratina complet finisată şi poartă numele de corneocite.
Stratul lucid
Celulele acestui strat sunt dispuse pe 1 – 3 rânduri, având un aspect clar. Ele sunt subţiate
(aplatizate), strâns legate şi având un caracter degenerat (îmbătrânit). Nucleul este turtit,
picnotic, iar citoplasma este intens infiltrată cu keratină. Unii autori nu consideră stratul lucid
ca fiind unul distinct, ci doar o zonă de tranziţie între stratul granulos şi cel cornos.
Stratul granulos
Acesta reprezintă 10% din grosimea epidermului, este alcătuit din 1 – 6 rânduri de celule
romboide, mai aplatizate decât precedentele, având un diametru şi mai mare: 25μ. La acest
nivel keratinocitele încep să aibe un caracter matur (nucleul devine picnotic, datorită faptului
că celula nu se va mai divide). Citoplasma este încărcată cu granule de heratohialină, ce
conferă un aspect întunecat acestui strat. Keratohialina este componenta de bază a
keratinei moi, specifică pielii (părul deţine o keratină dură).

Stratul spinos

Acesta reprezintă 30% din grosimea epidermului. Deţine mai multe şiruri (5 – 20) de celule,
sub formă poliedrică, dispuse în mozaic. De fapt, pe măsura maturizării celulare şi a
avansării pe straturile superioare, keratinocitele devin din ce în ce mai aplatizate.
Desmozomii sunt foarte bine reprezentaţi; ei dau aspectul de proiecţii citoplasmatice înspre
exterior, aspect care a dat denumirea acestui strat de strat spinos.

Stratul bazal - stratul cel mai profund, situat direct pe membrana bazală (joncţiunea dermo-
epidermică – formaţiune acelulară care face legătura între derm şi epiderm).
CELULE MERKEL

NEURON SENZITIV
DERMUL
Dermul este un ţesut de tip conjunctiv, constituit din cele
trei componente de bază ale oricărui ţesut de tip
conjunctiv:
■ substanţă fundamentală,
■ o reţea de fibre de susţinere
■ populaţii celulare plonjate în ochiurile reţelei de fibre.
D Dermul este constitiut din două zone:
E
■ dermul papilar, situat imediat sub joncţiunea dermo-
R epidermică, este alcătuit din papilele dermice, cu aspect
M de prelungiri digitiforme ale dermului înspre epiderm.
Sinuozitatea acestei zone este dată de forma membranei
bazale, care
delimitează plafonul acestei zone. Dermul papilar este
bogat în terminaţii nervoase, receptori nervoşi, celule,
vase limfatice şi sanguine.
■ dermul propriu-zis sau reticular are în componenţă în
principal fibre elastice, de colagen şi de reticulină, dispuse
în reţea, conferind pielii rezistenţă şi elasticitate.
Glandă sebacee

Terminații
Bulbul firului nervoase libere
de păr
Vase sangvine

Glandă
sudoripară
Mușchi erector
al firului de păr
Fibrele dermului
Fibrele dermului formează o reţea, cu rol de susţinere a
componentelor din derm.
Există trei tipuri de fibre în derm: de elastină, de colagen şi de
reticulină, sintetizate de fibroblastele din derm.
DERMUL
Fibrele de elastină sunt subţiri si lungi. Fibrele se ramifică şi se
CONȚINE
anastomozează, generând reţele cu ochiuri largi. Elastina este o
proteină bogată în prolină şi glicină, dar se deosebeşte de colagen prin
aceea că nu conţine hidroxiprolină, ci valină şi alanină. Conferă pielii
elasticitate, prin capacitatea sa a se alungi de până la 2 ori, proprietate
ce scade cuodată cu înaintarea în vârstă.

Fibrele de reticulină au o structură glicoproteică, sunt subţiri şi dispuse


în reţea.
Mult timp au fost considerate precursoare ale fibrelor de colagen, dar
actualmente este acceptat faptul că ele sunt entităţi distincte. Intervin în
procesele reparatorii.

Fibrele de colagen reprezintă 90% din totalitatea fibrelor din derm, fiind
responsabile de rezistenţa şi fermitatea pielii, iar degradarea calitativă
sau cantitativă a acestora este mecanism important în cadrul îmbatrânirii
cronologice şi a fotoîmbătrânirii.
La baza fibrelor de colagen stă molecula de colagen. Colagenul
reprezintă o familie de proteine înrudite care compun 30% din totalul
proteinelor organismului.
HIPODERMUL
Adipocitele sunt celule
mari, cu aspect poliedric
pe secţiune. Dacă este
CELULE ADIPOASE Hipodermul este cel mai complet încărcat cu lipide,
profund strat al pielii; el se adipocitul are întreaga
continuă fără vreo linie citoplasmă
de demarcaţie cu ţesutul ocupată de o imensă
adipos subcutanat, considerat vacuolă de grăsime, care
de unii autori ca fiind parte împinge nucleul la periferia
integrantă a acestuia. celulei,
Reprezintă 15-20% din dând aspectul de „inel cu
greutatea corporală la bărbaţi pecete”. Celulele sunt
şi 20-25% la femei. înconjurate de o bogată
Este constituit din paniculi reţea de fibre de reticulină,
adipoşi populaţi cu adipocite capilare sanguine şi fibre
(celule depozitare de grăsimi), nervoase.
separaţi prin septuri În regiunea dermo
conjunctivo-vasculare, septuri hipodermică se găsesc
Hipodermul conţinând fibrocite glande sebacee şi
şi mastocite. sudoripare, foliculi piloşi în
diverse stadii de evoluţie.
ANEXELE CUTANATE

GLANDE SUDORIPARE
Glandele sudoripare ecrine sunt
PĂRUL răspândite pe toată suprafața
Părul este o producție cutanată pielii și sunt independente de
cornoasă cantonată în foliculul foliculul pilos. Sudoarea lor e
pilosebaceu. Din punct de GLANDE SEBACEE mai apoasă. Glandele
vedere anatomic, el comportă UNGHIA Glandele sebacee sunt incluse în structura sudoripare apocrine își încep
două părți:rădăcina și tija. foliculului pilosebaceu, activitatea la pubertate (de
Sunt produse cutanate cornoase
Rădăcina firului de păr conține vărsându-și conținutul în infundibulul aceea nu putem vorbi de o
localizate pe fețele dorsale ale
o zonă germinativă, care folicular. Aceste glande secretă sebumul, o patologie specifică lor înainte de
falangelor terminale ale degetelor de
generează permanent noi grăsime cu rol de protecție și de lubrefiere a această
la mâini și picioare. Ele constau
celule. Aceasta stă călare pe o pielii. Flora microbiană cutanată normală perioadă) și sunt localizate în
dîntr-o lamă unghială așezată pe
papilă dermică, de unde îi descompune sebumul în acizi grași, axile, perimamelonar,
patul unghial, mărginită proximal și
provin oxigenul și substanțele conferind pielii un pH (desigur) acid, care o periombilical, în
lateral de repliul unghial proximal și,
nutritive necesare supraviețuirii face neprietenoasă colonizării cu germeni regiunea inghino-crurală și
respectiv, de repliurile unghiale
și creșterii. patogeni. regiunea perianală.
laterale.

AANEXELE CORNOASE AANEXELE GLANDULARE


Easy to change colors, photos and Text. Easy to change colors, photos and Text.
FUNCȚIILE PIELII
STRUCTURA RESPONSABILĂ
FUNCȚIE
PROTECȚIE împotriva: Stratul cornos
Substanțelor chimice Melanocite
Radiației ultraviolete Celule Langerhans
Antigenelor Celule Langerhans
Haptenelor Celule Langerhans
Microbilor Stratul cornos,
Glandele anexe
ÎMPIEDECĂ PIERDEREA de apă,electroliți și macromolecule Epidermul, dermul și hipodermul
ABSOARBE ȘOCUL Hipodermul
TERMOREGLARE Hipodermul, glandele sudoripare, vasele sangvine
IZOLARE Hipodermul
SENZITIVĂ Filetele nervoase specializate
LUBREFIERE Glandele sebacee
PROTECȚIE MECANICĂ Dermul, hipodermul, unghiile
REZERVĂ DE CALORII Hipodermul
SINTEZA DE VITAMINĂ D Epidermul – straturile bazal, spinos
PSIHOSOCIALĂ / ESTETICĂ Piele, buze, păr, unghii
IMUNITATE Sistemul imun cutanat
Pielea este inervată prin

Inervația pielii
intermediul unei reţele
tridimensionale ce cuprinde
milioane de fibre nervoase.
Această reţea este alcătuită din
fibre nervoase senzoriale şi fibre Au fost identificate numeroase tipuri de
aparţinând sistemului nervos
autonom. receptori cutanaţi care pot fiterminaţii
Cele mai numeroase fibre nervoase libere saustructuri complexe în
nervoase cutanate sunt cele care terminaţianervoasă este asociată cu
senzoriale, care singure
(terminaţii nervoase libere) sau
structuri nonneurale: corpusculi
asociate cu structuri specializate Pacini,corpusculi Meissner, discuri
(receptori complecşi) Merkel, receptori anexaţi firului de păr,
funcţionează ca receptori pentru corpusculi Krause, corpusculi Ruffini.
sensibilităţile tactilă, termică,
dureroasă sau proprioceptivă.
Fibrele nervoase autonome
cutanate inervează vasele de
sânge şi limfatice, muşchii Terminație nervoasă liberă
erectori ai firelor de păr, glandele
sudoripare ecrine şi apocrine,
foliculii piloşi Corpuscul Meissner
Astfel, fibrele nervoase cutanate
autonome sunt implicate în
reglarea circulaţiei sanguine şi Corpuscul Ruffini
limfatice cutanate, Receptori ai firului de păr
reglareasudoraţiei,piloerecţie. Discuri merkel

Corpuscul Pacini
Corpusculii Meissner
- Sunt localizati in derm si au o forma
ovoidala
- Sunt formati dintr-o capsula ce
Discurile tactile Merkel
Terminații inveleste o parte centrala
nervoase - Centrul corpusculului cuprinde celule
- Sunt reprezentate prin fibre mielinice libere si fibre nervoase mielinice si
amielinice care provin din plexul
provenite din plexul nervos din derm,
dermal
care se termina sub forma unui
Terminatiile nervoase libere
cosulet in jurul unor celule epiteliale Discuri tactile
clare - Sunt arborizatii dendritice ale
- Reteaua intraepidermica Merkel neuronilor senzitivi din ganglionii
receptioneaza excitatiile dureroase spinali distribuite printre celulele
iar discurile receptioneaza stimulii epidermului
tactili

Corpusculii Ruffini
Corpusculi Ruffini
Corpusculii Ruffini
- Sunt localizati in hipoderm, dar
si in dermul profund - este alcătuit dintr-o capsulă
- Capsula lor este alcatuita din 4- rotunda-ovalară, formată din 20-60
5 lame concentrice constituite lameleconcentrice formate din celule
din celule trutite laminare foarte elongate, aplatizate,
- Fibra nervoasa se gaseste in strâns ataşate una de cealaltăşi de
centrul tesutului conjunctiv si se ţesutul conjunctiv
divide, formand numeroase - sunt implicaţi înperceperea senzaţiei
prelungiri terminate in butoni. vibratorii
Bibliografie:
1.”Anatomia si fiziologia omului - compendiu” – Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu, Ed. Corint Educațional, 2014
2.”Carte de invatatura intru ale dermatologiei pentru studentii de Balneo-fiziokinetoterapie” – Patricia Cristodor, Vol. I, Ed.
”Victor Babeș” 2020
3.”Tratat de fiziologie a omului”- Guyton & Hall, Ediția a 11-a, Edit. Medicală Callisto