Sunteți pe pagina 1din 24

Tulburari nevrotice corelate

cu stresul
• Tulburări nevrotice, legate de stres, somatoforme au origine istorică
comună cu conceptul de nevroză şi asociere a unei părţi substanţiale a
acestor tulburări cu legătura de cauzalitate psihologică. Amestecuri de
simptome, în special cele depresive şi de anxietate sunt frecvente în
cazul acestor tulburări. Aproximativ un sfert din populaţia din ţările
dezvoltate vor avea de suferit de tulburări nevrotice în cursul vieţii
sale. Cu excepţia fobiei sociale frecvenţa acestora este mai mare la
femei decît la bărbaţi.
Nevroza
• Termenul nu se mai foloseste.
• Definitie: tulburare caracterizata printr-un simptom sau grup de
simptome egodistonice (percepute de subiect ca fiind straine,
neplacute si perturbatoare) care perturba semnificativ activitatea
subiectului.
• Simptomul comun al tuturor nevrozelor este anxietatea.
• Nu determina tulburari de comportament.
• Testarea realitatii prezenta.
Clasificarea – ICD 10
Tulburări Neurotice, Legate de Stres şi F40 Tulburări anxios - fobice
Somatoforme (F40-F48)
• F40 Tulburări anxios - fobice
• F40 Tulburări anxios - fobice
• F41 Alte tulburări de anxietate • F40.0 Agorafobia

• F42 Tulburare obsesiv – complusivă • F40.1 Fobii sociale

• F43 Reacţie la stres acut şi tulburări de ajustare • F40.2 Fobii specifice (izolate)
• F44 Tulburări disociative [conversie] • F40.8 Alte tulburări anxios - fobice
• F45 Tulburări somatoforme • F40.9 Tulburare anxios – fobică
• F48 Alte tulburări neurotice nespecificată
Anxietatea
• Anxietatea este o emotie de baza, necesara supravietuirii, pe care
fiecare dintre noi o experimenteaza de multe ori in viata. Este asociata
cu reactia automata fight or flight (lupta sau fugi), care produce in
organism schimbarile necesare pentru a putea lupta sau a fugi in cazul
unui atac sau al unui pericol imminent.
• Anxietatea este teama difuza fara obiect, care prezinta un grad mare
de generalizare, este difuza, 'lipsita de obiect' si asociata cu un pericol
neprecizat, insotita de semne somatice care indica hiper-activitatea
sistemului nervos autonom. Se diferentiaza de frica prin faptul ca
aceasta este un raspuns la o cauza cunoscuta („teama cu obiect').
Anxietatea
- Somatice -Psihice
• Tremor • Sentimentul de frica
• Tresariri musculare • Hipoprosexie
• Tensiune musculara • Hipervigilenta
• Cefalee • Insomnie
• Dispnee
• Hiperventilatie
• Fatigabilitate
• Hiperactivitate autonoma: Paloare sau inrosirea obrajilor; Tahicardie; Palpitatii; Transpiratii;
Senzatia de maini reci; Uscaciunea gurii; Cresterea tranzitului intestinal ; Mictiuni frecvente;
Parestezii Senzatia de nod in gat sau senzatia ca nu poate inghiti; Discomfort epigastric
Cauzele anxietatii:
• In ultima suta de ani au aparut mai multe teorii ale anxie­tatii. Nici una nu a gasit o explicatie
completa a tulburarii an­xioase, dar fiecare are o oarecare relevanta. Pentru moment teoria
cognitiva a anxietatii a lui Beck reluata de Clark ia in discutie terapia cognitiv-
comportamentala in tratarea anxietatii. Enumeram cateva tipuri de teorii ale anxietatii:
• James & Lange: teoria fiziologica
• Cannon: fiziologie periferica
• Freud etc.: teoria psihologica
• Se considera ca anxietatea este o consecinta a frustrarii libidinale, cand instinctele
inacceptabile incearca sa devina con­stiente, iar cand anxietatea este mare ea creeaza o
evitare a mecanismelor defensive:
• Marks & Gelder: achizitie comportamentala
• Beck, Clark, etc.: teoria cognitiva
• Klein & Fink: teoria neurochimica
Se refera la urmatoarele sisteme de neurotransmitatori:
• Serotoninergic (scaderea nivelului de serotonina)
• Noradrenergic (descarcari ale neuronilor noradrenergici)
• Gabaergic (scaderea nivelului GABA care este principalul neurotransmitator
inhibitor)
• Dopaminergic
• Zonele cerebrale legate de aparitia anxietatii sunt partea anterioara a
lobului temporal, ale uncusului, ale nucleului amigdaloid si ale
hipocampului. Studiile PET arata cresterea metabolismului in lobul occipital,
lobul temporal drept, frontal drept, scaderea activitatii in ganglionii bazali.
Factori implicati in tulburarile
anxioase:
• Genetice:
Tulburarea de panica si agorafobia: transmitere intre ge­
neratii, rata de transmitere fiind intre 0,3-0,6 (medie-
inalta).
• Factori de mediu:
Fobii specifice: factorii de mediu si conditionarea sunt
mai importante decat transmiterea genetica.
Agoraphobia
• „Agoraphobie“ - frica de piaţă. Agorafobia include fobii diverse
cuprinzînd temerile de părăsire a casei: teama de intra în magazine, de
mulţime şi locuri publice sau de a călători singuri în trenuri, autobuze,
metrou sau avioane. Lipsa unei ieşiri imediat disponibile este una din
caracteristicile cheie ale mai multor situaţii agorafobice.
Comportamentul de evitare duce, uneori, la aceea că bolnavul devine
complet legat de casă. Majoritatea celor care suferă sunt femei.
Debutul - viaţa adultă timpurie. Prevalenţa - între 5-7%. Co-
morbiditate sporită cu tulburarea de panică; de asemenea, pot fi
prezente simptome depresive şi obsesionale şi fobii sociale.
Fobii sociale
Tabloul clinic - frică de controalele efectuate de către alte persoane în grupuri relativ mici, care duce
la evitarea unor situaţii sociale.
Fricile pot fi:
• discrete – limitate la mîncatul în public, prezentarea altor persoane, vorbirea în public sau întîlniri
cu sexul opus
• difuze - situaţii sociale în afara cercului familiei.
Confruntarea directă ochi-în-ochi poate fi stresant ă. Stim ă de sine scazut ă şi team ă de critic ă.
Simptomele pot progresa pînă la atacuri de panică. Evitarea - izolare social ă aproape complet ă. De
obicei, începe în copilărie sau adolescenţă. Estimarea prevalen ţei pe parcursul vie ţii – între 10-13%.
Este la fel de comune pentru ambele sexe. Alcoolism secundar.
Fobii specific (Izolate):
1. Temerile legate de apropierea de animale anumite
• păianjeni (Arachnophobia)
• insecte (entomophobia)
• şerpi (ophidiophobia)
2. Temerile legate de situaţii specifice, cum ar fi
• înălţimi (acrophobia) Apar, de obicei, în copilarie sau viaţă adultă precoce şi pot
• tunet (keraunophobia) persista timp de decenii, dacă acestea rămîn netratate.
• întuneric (nyctophobia)
Prevalenţa pe parcursul vieţii - între 10-20%.
• spatii inchise (claustrofobia)
3. Temerile legate de boli, accidente sau examene medicale
• vizitînd un medic dentist
• vederea de sînge (hemophobia) sau leziuni (durere-odynophobia)
• teama de expunere la boli venerice (syphilidophobia) sau SIDA-
fobie.
Atacurile de panica
• Caracteristicile esenţiale sunt atacurile recurente de anxietate sever ă (atacuri de
panică), care nu se limitează la orice situaţie particular ă sau set de circumstan ţe.
Simptomele tipice sunt palpitaţii, dureri în piept, senza ţie de sufocare, ame ţeal ă şi
sentimente de irealitate (depersonalizare sau pierderea contactului cu realitatea).
Atacurile individuale, de obicei, durează pentru doar cîteva minute. Frecvenţa
atacurilor variază considerabil. Atacurile de panică frecvente şi previzibile produc
teama de a fi singur sau de a merge în locuri publice. Persoanele afectate
obişnuiesc să creadă că au o boală somatică gravă. Cursul tulburării de panica este
de lungă durată şi este complicat cu comorbidităţii diferite, în jum ătate din cazuri
cu agorafobie. Estimarea de prevalenţa se îndreaptă spre 1-3%.
Tulburare de anxietate generalizata
• Caracteristica esenţială este anxietatea cu durată mai mare de 6 luni, care este generalizat ă şi persistent ă, dar
nu se limitează doar la, sau chiar puternic predominantă în, orice circumstanţe speciale de mediu. Simptome:
sentimente continue de nervozitate, tremurări, tensiune musculară, transpiraţie, palpitaţii, confuzie, ame ţeli şi
disconfort epigastric. Deseori sunt exprimate temeri cu privire la faptul că pacientul sau o rudă a sa va deveni
în scurt timp bolnav sau va suferi de un accident, împreună cu o varietate de alte griji şi de presimţiri.
Estimarea prevalenţei pe parcursul vieţii variază între 4-6%. Această tulburare este mai frecvent ă la femei, şi
de multe ori este legată de stres cronic de mediu. Cursul tulburării este fluctuant şi cronic în leg ătur ă cu
simptomele de frustrare, tristeţe şi complicat de abuzul de alcool şi alte droguri ilicite.
Scala pentru Tulburare de
anxietate generalizată (TAG
7)

Interpretarea
Managementul clinic al tulburarilor de anxietate
Tratamentul tulburărilor de anxietate:
• Tehnici psihoterapeutice variate
n terapie cognitiv-comportamentală (TCC)
n abordări psihodinamice
• psihofarmacoterapie
n benzodiazepin (clonazepam, alprazolam,) - pentru cîteva s ăptămîni (poten ţial pentru abuz, dezvoltare a toleran ţei şi a
dependenţei)
n buşpiron - potenţial abuziv redus, în special TAG, nu este eficient în cazul tulburării de panică, este necesară utilizarea de lung ă
durată
n medicamente de beta-blocare - pentru tratament de scurt ă durată a performan ţei de anxietate, mai ales a simptomelor somatice,
cum ar fi tremorul
n antihistaminice
n diferite tipuri de antidepresive - Inhibitori selectivi ai recapt ării serotoninei (clomipramin ă, citalopram, fluoxetin ă, fluvoxamin ă,
paroxetitle, sertralină), Inhibitori al monoaminooxidazei (tranilcipromifle), inhibitor reversibil al monoaminooxidazei A
(moclobemidă) şi inhibitor a recaptării serotoninei-noradrenalinei (venlafaxină); bine tolerate, nu prezentă poten ţial abuziv
Tulburare obsesiv-compulsive (TOC)
• Gîndirea obsesională reprezintă idei, imagini sau impulsuri care intra în mintea
individului din nou şi din nou într-o formă stereotipă. Acestea sunt recunoscute ca
gînduri proprii ale individului, chiar dacă acestea sunt involuntare şi, adesea,
respingătoare. Obsesiile commune includ temeri de contaminare, de vătămare a altor
persoane sau de păcăt împotriva lui Dumnezeu. Compulsiile sunt comportamente
repetitive, cu o finalitate şi intenţionate sau acte mentale efectuate ca răspuns la
obsesii sau în funcţie de anumite reguli care trebuie applicate rigid. Compulsiile
sunt menite de a neutraliza sau reduce disconfortul sau pentru a preveni un
eveniment sau situaţie temută. Sunt adesea prezente simptome vegetative de
anxietate. Există o comorbiditate foarte frecventă cu depresia (aproximativ 80%) -
gînduri de suicid. Siptomele obsesiv-compulsive pot să apară la stadii incipiente ale
schizofreniei. Prevalenţa în timpul vieţii: 2 - 3%. Este la fel de comună atît la
bărbaţi, cît şi la femei. Cursul este variabil şi mai susceptibil de a fi cronic.
Managmentul clinic TOC
n Tratamentul TOC a fost în mod tradiţional considerat a fi dificil şi nesatisfăcător.
Evoluţiile recente au schimbat această imagine în mod substanţial.
n Farmacoterapia
• antidepresive care influenţează sistemul central serotoninergic (clomipramină şi inhibitori selectivi a
recatptării serotoninei; sunt necesare doze mai mari de medicamente pentru tratarea TOC, reac ţia este deseori
întîrziată.
n Terapia cognitiv-comportamentală
n terapia de familie
n Grupuri de sprijin pentru pacient
n Psihochirurgia (de exemplu, cingulotomie stereotactică)
Reactii la stres acut si tulburari de ajustare
Această categorie se deosebeşte de altele prin faptul că include tulburări identificabile nu numai pe motive de
simptomatologie şi curs, dar, de asemenea, pe baza uneia sau alteia din cele dou ă
Influenţe cauzale:
• un eveniment deosebit de stresant de viaţă (de exemplu, dezastru natural sau provocat de om, lupt ă, accident
grav, asistarea la o moartea violentă a altora sau experienţa de a fi victim ă a torturii, terorism, viol, crim ă sau de
altă natură) care produc o reacţie de stres acut
• schimbare semnificativă de viaţă care duce la circumstanţe neplăcute continue, care rezult ă într-o tulburare de
ajustare.
Evenimentul stresant este considerat a fi factorul principal şi superior de cauzalitate şi tulbur ările nu ar fi avut
loc fără impactul acestuia.
Reactie acuta la stres
O tulburare tranzitorie de severitate semnificativă, care se dezvolt ă într-un individ f ăr ă nici o tulburare mintal ă
anterioare, ca răspuns la stres fizic şi / sau psihologic excepţional. Nu toţi oamenii expuşi la acela şi eveniment
stresant dezvoltă aceeaşi tulburare.
Simptomele: o stare iniţială de "uluire", cu o anumită constricţie a cîmpului conştiinţei şi îngustare a aten ţiei,
incapacitate de a intelege stimulii şi dezorientare. Aceasta stare poate fi urmat ă fie de retragere suplimentar ă de
la situaţia din jur (varianta extremă – stupoare disociativă) sau de agitaţie şi hiperactivitate. Semne vegetative -
tahicardie, transpiraţie sau înroşire a feţei, precum şi anxietate sau alte simptome depresive. Aceste simptome
apar de obicei la cîteva minute de la impactul evenimentului stresant, şi dispar în decurs de cîteva ore, maxim 2-
3 zile.
Tulburare de stress post-traumatica
TSPT reprezintă un răspuns întîrziat şi / sau prelungit la un eveniment stresant de o natur ă extrem de
ameninţătoare sau catastrofală.
Cele trei elemente majore ale TSPT includ
1. retrăire a experienţei traumei prin vise sau gînduri recurente şi intrusive (“amintiri")
2. manifestarea amorţelei emoţionale, cum ar fi sentimentul detaşării de al ţi oameni
3. manifestarea simptomelor de hiperexcitabilitate vegetativă, cum ar fi iritabilitatea şi reac ţia prin tres ărire
exagerată, insomnie
De obicei, există frică şi evitare a indicilor care amintesc persoanei care suferă de trauma ini ţial ă. Anxietatea şi
depresia sunt frecvent asociate cu simptomele de mai sus. Consumul excesiv de alcool şi de droguri poate fi un
factor agravant. Debutul urmează trauma, cu o perioadă de latenţă, care poate varia de la cîteva s ăpt ămîni sau
luni, dar rareori mai mult de o jumătate de an. Prevalenţa este estimată la aproximativ 0,5% la bărba ţi şi 1,2% la
femei.
Tulburare de stress post-traumatica
Management Clinic
n Abordare farmacologică:
• medicaţie antidepresivă
• benzodiazepină pe termen scurt
• stabilizatori ai stării de spirit (carbamazepină, valproat)
• antipsihotice
n Psihoterapia este, de asemenea, importantă - TCC folosind tehnici de educaţie şi de expunere
n Terapia de grup, terapia de familie şi grupurile de auto-ajutorare sunt foarte recomandate.
Tulburari de adaptare
Tulburarea de ajustare cuprinde stări de stres subiectiv şi tulburări emoţionale care apar în perioada de adaptare
la o schimbare de viaţă semnificativă sau faţă de consecinţele unui eveniment de viaţă stresant, cum ar fi boala
fizică gravă, decesul sau separarea, migraţia sau statutul de refugiat.
Tabloul clinic: stare depresivă, anxietate, îngrijorare, un sentiment de incapacitate de a face fa ţă, de a planifica
în perspectivă sau de a continua în situaţia actuală, şi anumite grade de handicap în exercitarea activit ăţilor de
rutină de zi cu zi. Debutul - în termen de 1 lună; durata – mai puţin de 6 luni. Mai frecvent la femei, persoane
necăsătorite şi tineri.
Psihoterapia este tratamentul primar a acestei tulburări. Tratamentul simptomatic poate cuprinde un scurt proces
de administrare a hipnoticelor sau benzodiazepinei.