Sunteți pe pagina 1din 35

Mijloace de transport pe apa

CURS MT
Cuprins

Descrierea navei. Planele şi linii de referinţă


Descrierea navei. Dimensiunile caracteristice ale navei
Descrierea navei. Caracteristici de volum şi greutate
Descrierea navei. Calităţi nautice
Descrierea navei. Calităţi evolutive
Descrierea navei. Elemente de construcţie
Descrierea navei. Învelişul exterior al navei
Descrierea navei. Compartimentarea de la baza corpului navei
Descrierea navei. Construcţii situate deasupra punţii principale
Descrierea navei. Deschideri în punte
Descrierea navei.Deschideri în bordaj
Descrierea navei.Arborada navelor
Descrierea navei.Maşinile navei
Descrierea navei.Echipamentele navei
Definitie - NAVA

Nava maritimă sau fluvială este o construcţie


plutitoare
cu formă, rezistenţă structurală, calităţi nautice şi
echipament care-i permit:
 exploatarea tehnică şi
 comercială
prin propulsie proprie.
Descrierea constructiva a NAVEI

Din punct de vedere constructiv nava se compune


din trei părţi principale :
Corp
Maşini
Instalaţii şi echipamente
 CORPUL NAVEI
PLANE ŞI LINII DE REFERINŢĂ

Planele de referinţă =elemente fizice sau


teoretice ale navei faţă de care se
măsoară dimensiunile caracteristice
acesteia:
 Planul diametral

 Planul de plutire

 Planul cuplului maestru


Planul diametral (BT)
=planul longitudinal de simetrie al navei
 împarte nava în două părţi numite
borduri.

În funcţie de orientarea spre sensul de deplasare,


bordurile sunt numite:
 bordul de Tribord cel din dreapta (Td)
 bordul Babord cel din stânga (Bd).
Axa longitudinală a navei (axa navei) = intersecţia
planului diametral cu planul orizontal, care trece prin
centrul de greutate al navei.
Planul de plutire
este planul orizontal definit de suprafaţa apei
calme pe care pluteşte nava.
împarte nava in două părţi:
 partea emersă (deasupra apei), numita opera
moartă;
 partea imersă (sub apă), numită opera vie sau
carena navei.
Linia de plutire =intersecţia suprafeţei carenei cu
planul de plutire.
După fiecare încărcare sau descărcare a navei există
diferite plane şi linii de plutire, cea maximă fiind la
situaţia de plină încărcare.
Planul cuplului maestru
secţiunea lăţimii maxime a corpului navei
împarte nava în:
partea din faţă numită prova
partea din spate numită pupa.
Linia de bază (linia fundului)
=dreapta care tangentează chila la partea
sa superioară
DIMENSIUNILE CARACTERISTICE ALE NAVEI

Dimensiunile caracteristice =elementele geometrice liniare ale


corpului navei, măsurate în metri, cu nava pe carenă dreapta.
Dimensiunile care definesc geometria navei sunt:
 Lungimea maximă (Lmax)
 Lungimea intre perpendiculare (Lpp)

 Lăţimea maximă (Bmax)

 Lăţimea de calcul (B)

 Înălţimea de construcţie (H)

 Înălţimea bordului liber (F)

 Pescajul navei (T)


Lungimea maximă (Lmax)

=distanţa orizontală între punctele extreme ale navei


exclude părţile proeminente nestructurale de la
extremităţile navei (ex:bompresul);
Lungimea intre perpendiculare (Lpp)

=distanţa orizontală între perpendiculara prova, la


intersecţia planului de plutire cu marginea interioară
a etravei şi perpendiculara pupa, la intersecţia cu
marginea interioară a etamboului cu linia de plutire
(în majoritatea cazurilor perpendiculara pupa se
confundă cu axul cârmei);
Lăţimea maximă (Bmax)

este distanţa orizontală măsurată între punctele


extreme ale corpului navei în secţiunea maestră,
Nu tine seama de părţile proeminente ale navei, cum
ar fi brâul de acostare;
Lăţimea de calcul (B)

este distanţa măsurată pe orizontală în planul


cuplului maestru la nivelul liniei de plină încărcare;
Înălţimea de construcţie (H)

este distanţa măsurată pe verticală în secţiunea


maestră de la faţa superioara a chilei până la
intersecţia suprafeţei inferioara a liniei punţii
principale;
Înălţimea bordului liber (F)

este distanta măsurată pe verticală, la jumătatea


lungimii dintre perpendiculare, între linia punţii
principale şi linia de plutire: F = H – T, unde T
reprezintă pescajul. Nivelul liniei de plutire de plină
încărcare variază în funcţie de zona în care se afla
nava şi anotimp. Aceste linii pentru diferite zone
geografice şi anotimpuri sunt materializate pe marca
de bord liber.
Pescajul navei (T)

este distanţa măsurata pe verticală de la linia


de plutire şi până la chilă.
Pescajul arata "cât calca nava în apă"
trebuie să fie mai mic decât adâncimea apei în
radă şi în bazinele portului.
se măsoară la prova (pescaj prova Tpv) şi la
pupa (pescaj pupa Tpp).
La cuplul maestru nava are pescaj mediu,
calculat după formula Tm = (Tpv + Tpp)/2.
Când pescajul prova este mai mare decât pescajul
pupa se spune că nava este aprovată
când pescajul pupa este mai mare decât pescajul
prova, nava este apupată.
CARACTERISTICI DE VOLUM ŞI GREUTATE

Deplasament = Greutatea volumului de apă dezlocuit de


navă
Tot prin deplasament se mai înţelege şi greutatea navei,
deoarece o nava pluteşte numai atunci când greutatea ei este
egală cu greutatea apei dezlocuite de carena ei.
În mod obişnuit greutatea navei = însumarea tuturor
greutăţilor de la bord, care constă din greutatea corpului, a
instalaţiilor, a rezervelor de combustibil, apa, echipaj şi
încărcătura utilă.
Deplasamentul navei se modifica în funcţie de situaţia de
încărcare şi apar diferite moduri de exprimare a
deplasamentului:
Deplasamentul navei goale (Do),

reprezintă greutatea navei goale fără combustibil,


apa, provizii, echipaj şi marfa. Aceasta este o mărime
constantă calculată de către şantierul constructor şi
apare înscrisa în documentaţia navei;
Deplasamentul de plină încărcare (D1),

reprezintă greutatea navei încărcate până la linia de


plutire de plină încărcare, conţinând deplasamentul
navei goale, combustibili, apa, echipaj, provizii şi
marfa;
Deplasamentul maxim (Dmax)

este deplasamentul corespunzător încărcării navei


până la nivelul ultimei punţii continue (puntea
principală).
 În cazul continuării încărcării după aceasta situaţie,
nava va avea o flotabilitate negativă şi se va
scufunda.
valoarea încărcăturii utile maxime=capacitatea
de încărcare =marfa + pasageri + bagaje.
CALITĂŢI NAUTICE

= Însuşirile navei, specifice plutirii pe apă, determinate de


legătura acesteia cu factorii din mediul înconjurător
Cuprind:
1. flotabilitatea,
2. stabilitatea,
3. nescufundabilitatea
4. soliditatea.

Cunoaşterea tuturor calităţilor nautice ale navelor de către


navigatori este foarte importantă pentru asigurarea
siguranţei şi menţinerea în stare de plutire.
1. Flotabilitatea
= Proprietatea navei de a pluti la un anumit pescaj, determinat de
cantitatea de marfă existentă la bord.
Pentru ca o nava să plutească în stare de echilibru este necesar ca
greutatea apei dezlocuite de nava să fie egală cu greutatea navei.
Această condiţie se exprima prin ecuaţia flotabilităţii:
D = P = yV, unde :
D – greutatea apei dezlocuite, care este echivalentul deplasamentului
V – volumul carenei
y – greutatea specifică a apei exprimată în tf/m3.
Fiecare navă este construită în aşa fel încât greutatea navei încărcate să
fie mai mică decât deplasamentul ei maxim.
Astfel, de la ultima linie de plutire şi până la ultima punte etanşă,
principală, mai rămâne un volum din corpul navei care se numeşte
rezerva de flotabilitate.
Aceasta este direct proporţională cu bordul liber şi este destinată
asigurării plutirii navei în cazul inundării unor compartimente.
2. Stabilitatea
= capacitatea navei de a reveni la poziţia iniţială de echilibru.
Nava se poate înclina intr-un bord sau altul sub influenta forţei valurilor,
vânturilor sau forţei centrifuge în timpul giraţiei.
 Înclinarea ei în jurul axei longitudinale se numeşte înclinare
transversală sau bandare
mişcarea oscilatorie =ruliu.
Stabilitatea transversală =proprietatea navei de a reveni din poziţia
bandată la poziţia iniţială.
Dacă nava rămâne înclinată se foloseşte termenul canarisită şi ea
trebuie echilibrata prin umplerea până la refuz a unor tancuri de balast
din partea opusă canarisirii sau prin reaşezarea mărfii (necesită foarte
mult timp).
Înclinarea în jurul axei transversale se numeşte înclinare
longitudinală sau diferenţă de asieta
 mişcarea oscilatorie =tangaj.
Stabilitate longitudinală = proprietatea navei de a reveni la asieta dreaptă
În cazul asietei drepte, pescajele prova şi pupa sunt egale şi apar
două situaţii:
 pescajul prova > , nava aprovată
 pescajul pupa >, nava apupată.
În timp ce se afla în port sub operaţiuni de încărcare - descărcare şi
mai ales în timpul voiajului, nava trebuie să aibă o asietă normală,
adică să stea pe chila dreaptă sau uşor apupata ( cu pupa uşor
aplecată).
Nava nu trebuie să fie bandata (înclinată spre babord sau tribord).
Când nava este uşor bandata (până la 10o) - şi starea marii permite,
nava poate ieşi în larg, dacă are aprobarea Căpităniei portului,
începând să consume combustibil din tancurile de pe partea
canarisită, până la echilibrare.
3. Nescufundabilitatea
= capacitatea navei de a pluti şi de a-şi menţine
stabilitatea când unul sau mai multe din
compartimentele ei au fost inundate ca urmare a
unor avarii.
Nescufundabilitatea poate fi privită din punctul de
vedere al stabilităţii şi al flotabilităţii şi cel al găsirii
posibilităţilor de menţinere şi refacere a stabilităţii şi
flotabilităţii navei avariate.
Toate documentele navelor trebuie să aibă înscrise
date referitoare la calităţile nautice
4. Soliditatea
= capacitatea navei de a nu se deforma şi de a-şi
păstra etanşeitatea atunci când asupra ei acţionează
forţe exterioare.
CALITATI EVOLUTIVE

Calităţile evolutive sunt caracteristici care permit


navei să se deplaseze pe mare în direcţia şi cu viteza
dorită . Calităţile evolutive sunt viteză, inerţie,
giraţie şi stabilitate de drum.
1. Viteza
 reprezintă distanţa parcursă în unitatea de timp.
 La nave aceasta este exprimată în noduri (Nd), care
arată milele parcurse de nava intr-o oră.
 Un nod = cu o milă marina pe oră.
 O milă marina =lungimea unui arc de meridian de 1o
la latitudinea de 45o
=măsoară 1852 m.
Subdiviziunea milei marine este cablul (a 10-a parte
dintr-o milă).
Tipuri de viteze

Viteza poate fi de mai multe feluri în funcţie de rotaţiile motorului şi a


consumului de combustibil:
1. Viteza economică =viteza care o atinge motorul cu un consum minim
de combustibil.
2. Viteza maximă este viteza care poate fi dezvoltata folosindu-se
motoarele la capacitate maximă.
3. Viteza minimă este viteza la care este posibilă guvernarea navei cu
toate că este cea mai mică.
4. Toată viteza, conform telegrafului, este viteza atinsă cu motoarele
funcţionând la parametrii normali.
5. Viteza aceasta mai poate fi adaptată în funcţie de acţiunea navei, adică
viteza de manevră cu numărul de rotaţii redus, sau viteza de
croazieră cu turaţie normală. Această viteză de manevră, după cum arată
şi numele ei, este folosită la manevre şi treceri pe canale, strâmtori.
2. Inertia

reprezintă capacitatea navei de a-şi continua


deplasarea prin apă după schimbarea regimului de
mers al navei prin stopare sau mers înapoi.
Caracteristicile inerţiei sunt distanţa parcursă şi
timpul în care s-a parcurs această distantă.
Acestea se pot determina în situaţia în care ştim
momentul stopării maşinilor şi momentul opririi
definitive a navei şi dacă avem momentul schimbării
direcţiei de mers, urmând să determinam distanta şi
timpul necesar opririi din acel moment.
3. Giraţia navei

este capacitatea navei de a-şi modifica direcţia de


deplasare sub acţiunea cârmei, elicei sau sub
acţiunea combinată a acestora.
4. Stabilitatea de drum

=Proprietatea navei de a-şi menţine direcţia de


deplasare atunci când cârma este în axul longitudinal
al navei
 Această calitate este opusă giraţiei navei
deoarece o navă cu stabilitate bună de drum, girează
mai greu şi invers.
Stabilitatea este influenţată de direcţia curentului şi
a vântului raportate la direcţia de deplasare a navei.
Astfel, dacă nava cu cârma în axul longitudinal al
navei tinde să vină cu prova în vânt, se spune că este
ardentă,
nava care tinde să vină cu pupa în vânt, se numeşte
navă moale.
Dacă apare o abatere a navei de la drum prin salturi
bruşte, poziţia cârmei neavând importanţă, avem de
a face cu o navă ambardee.