Hazarde naturale

și antropice
A realizat : Lozovan Maria
Gr.32L.S.
Profesor: Crudu Snejana
 Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene
naturale,precum cutremurele, furtunile,inundatiile, secetele,etc.. care
au o influenţă directă asupra vieţii fiecarei persoane, asupra societăţii
şi a mediului înconjurător, în ansamblu.
Vulnerabilitatea pune în evidenţă gradul de expunere a omului şi a
bunurilor sale diferitelor tipuri de hazarduri, indicînd nivelul pagubelor
pe care le cauzează un anumit fenomen.
Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieţi omeneşti, al
numărului de răniţi, al pagubelor aduse proprietăţilor şi activităţilor
economice de către un anumit fenomen natural sau un grup de fenomene
într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă.
Hazardurile naturale și antropice pot fi clasificate, în funcţie de
diferite criterii, între care modul de formare (geneza), durata de
manifestare, arealul afectat etc. În funcţie de gen hazardurile
naturale se diferenţiază în:
- hazarduri endogene, a căror acţiune este generată de energia
provenită din interiorul planetei, în această categorie fiind
incluse cutremurele şi erupţiile vulcanice;
- hazarduri exogene, generate de factorii climatici, hidrologici,
biologici etc., de unde categoriile de: hazarduri climatice,
hidrologice, geomorfologice, oceanografice, biologice, biofizice
şi astrofizice.
 HAZARDURILE ENDOGENE
Cutremurele de pămînt reprezintă mişcări bruşte ale scoarţei terestre, care produc unde elastice şi
trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezărilor umane. Cele mai numeroase şi mai puternice cutremure
sînt generate de dinamica internă a Terrei, fiind numite cutremure tectonice. Acestea se produc în lungul
contactului dintre plăcile tectonice, care se realizează prin coliziune, prin mişcări divergente şi prin
mişcări paralele. În rezultatul şocurilor seismice se eliberează o cantitate mare de energie, care este
utilizată pentru calcularea magnitudinii cutremurului. Magnitudinea se măsoară cu ajutorul scării Richter,
cuprinsă între 0, 3 şi 9 grade.
Îngrozitoare sînt cutremurele care se produc în mediul marin. Undele seismice provoacă valuri marine
care ating înălţimea de 40 m şi viteza între 20 şi 100 m/s. Aceste valuri în Japonia se numesc tsunami , iar
în limba italiană – maremoto. La început apa se retrage pe o întindere mare, apoi valurile revin brusc şi
lovesc cu o putere extraordinară, distrugînd totul în calea lor. Valurile produse de aceste cutremure pot să
se deplaseze la distanţe uriaşe de mii de kilometri, generînd pagube pe areale întinse din lungul coastelor.
Hazardurile legate de cutremure se diferenţiază în hazarduri primare şi hazarduri secundare
Hazardurile primare
primare sînt legate de
transmiterea undelor
seismice din locul de
producere a cutremurului
din adîncul scoarţei, numit
focar (hipocentru). Aceste
unde se propagă spre
exterior cu viteze şi
amplitudini diferite şi
produc trepidaţii care duc
la fisurarea, distrugerea şi
prăbuşirea clădirilor, la
mari pagube materiale şi
pierderi de vieţi omeneşti.
Hazardurile secundare
sînt legate de procesele
generate de undele
seismice la suprafaţa
Pămîntului şi cuprind
alunecări, prăbuşiri,
formarea unor valuri
uriaşe numite tsunami etc.
.
Cutremurele puternice
au efecte imediate şi se
răsfrîng, în primul rînd,
asupra edificiilor.Acestea
fiind distruse, un număr
mare de oameni poate
nimeri sub dărîmături. De
exemplu, în timpul
cutremurului din Messina
şi Calabria (1908) şi-au
pierdut viaţa 200 000 de
oameni sub dărîmături şi
100 000 de oameni – în
incendii şi înecuri.
 Erupţiile vulcanice
Erupţiile vulcanice sînt hazardurile endogene care au impresionat puternic omul încă
din antichitate. Acestea sînt datorate energiilor acumulate în rezervoarele subterane, care
conţin lave, şi presiunilor exercitate de forţele tectonice, care determină ascensiunea
materiei incandescente spre suprafaţă.
Numeroase persoane, aşezări şi terenuri agricole sînt expuse direct unor hazarduri
legate de erupţiile vulcanice. Cei mai numeroşi şi mai periculoşi vulcani activi de pe
Terra sînt situaţi în zonele de subducţie din jurul Oceanului Pacific, cunoscute sub
denumirea de „Centura de Foc a Pacificului”.
Hazardurile principale legate de activitatea vulcanică constau în exploziile vulcanice,
curgerile de lavă, căderile de cenuşă vulcanică, emisiile de gaze fierbinţi, alunecări şi
prăbuşiri ale unor părţi din conul vulcanic.
Erupţiile vulcanice sînt nişte fenomene naturale de origine endogenă care nu pot fi
oprite sau modificate de către om. Cel mai eficient mod de apărare împotriva acestora
constă în luarea unor măsuri pentru evitarea concentrării aşezărilor omeneşti pe conurile
vulcanilor activi sau în apropierea lor.
 HAZARDURILE EXOGENE
Hazardurile geomorfologice
cuprind o gama variată de procese, cum
sînt alunecările de teren, curgerile de
noroi, prăbuşirile, procesele de eroziune
în suprafaţă şi ravenarea, care cauzează
mari pagube materiale şi uneori victime.
Aceste hazarduri au condiţii potenţiale
de dezvoltare pe circa 36% din suprafaţa
uscatului şi corespund terenurilor
înclinate şi înalte.
Hazardurile climatice
cuprind o gamă de fenomene şi
procese atmosferice care
generează pierderi de vieţi
omeneşti, mari pagube şi
distrugeri ale mediului
înconjurător.
 Alunecările de teren

Alunecările sînt cele mai răspîndite fenomene de deplasare în masă pe versanţi, cauzează mari pagube materiale şi
pierderi de vieţi omeneşti şi întrunesc o gamă variată de forme de manifestare. Ele reprezintă procese de mişcare a
unor mase de pămînt sub acţiunea gravitaţiei, în lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separă de partea stabilă
a versantului.
Numeroase alunecări sînt declanşate de cicloanele puternice şi de ploile musonice. Astfel, taifunul Gilda,
însoţit de precipitaţii de peste 1500 mm (iulie 1974), a determinat în Japonia declanşarea a peste 2000 de alunecări,
care au cauzat numeroase pagube materiale. De asemenea, ploile musonice determină reactivarea alunecărilor în
sectorul indian al munţilor Himalaia, afectînd anual, numai în provincia Sikkim, peste 100 de sate din cele 400
existente pe terenurile expuse acestor procese.
 Declanşarea alunecărilor este provocată de o mare
diversitate de cauze, care pot fi grupate, după cum urmează :

- cauze legate de -cauze legate de - cauze legate de

- cauze legate de
apariţia unui exces de şocurile produse de modificarea utilizării
modificarea stabilităţii cutremurele puternic.
apă pe versanţi, terenurilor. În special,
versantului.
provenit din despăduririle
precipitaţii abundente, reprezintă o cauză
din topirea zăpezii şi majoră a declanşării
din izvoare.
alunecărilor pe
versanţii cu înclinări
accentuate.
 Hazardurile climatice
Ciclonii tropicali reprezintă furtunile violente, formate pe oceane, în zona
intertropicală, avînd viteze ale vîntului de peste 118 km/h. Acestea poartă
denumiri diferite de la o regiune la alta: "uragan", în Oceanul Atlantic,
„taifun”, în Oceanul Pacific şi „ciclon tropical” în Oceanul Indian şi în lungul
coastelor Australiei. Vitezele ciclonilor tropicali sînt înregistrate cu ajutorul
sateliţilor, care permit şi precizarea traseelor urmate. În funcţie de viteza
vîntului, ciclonii tropicali sînt clasificaţi în 5 categorii.
 Tornadele
Tornadele reprezintă hazardurile climatice foarte periculoase, datorită forţei deosebite a
vînturilor, care au un caracter turbionar. Acestea se produc pe continente între 20 şi 60
latitudine nordică şi sudică. Aerul în mişcare antrenează cantităţi mari de praf care conferă
tornadelor o culoare cenuşie, distinctă. Fenomenele similare cu tornadele care se produc
deasupra oceanelor poartă denumirea de trombe.
Tornadele pot lua naştere la orice oră de zi sau noapte, dar sînt mai frecvente după amiază,
cînd temperatura suprafeţei terestre are valori maxime. Pentru a preveni tornadele, este
esenţial să se delimiteze mai întîi zonele unde condiţiile atmosferice sînt foarte instabile,
făcînd posibilă apariţia orajelor violente sau a tornadelor.
Întrucît tornadele şi trombele marine distrug şi avariază tot ce întîlnesc pe traiectoriile lor,
provocînd şi numeroase victime omeneşti, este necesară pregătirea prealabilă a populaţiei din
zonele afectate prin desfăşurarea unor campanii de educaţie şi exerciţii practice.
 Furtunile extratropicale
Furtunile extratropicale reprezintă hazardurile majore ce produc pagube materiale mari, afectînd
areale cu mari densităţi de populaţie şi numeroase obiective economice din zona temperată. Cele mai
puternice furtuni se formează la contactul dintre masele de aer polar şi cel tropical, caracterizate prin
contraste termice puternice.
Unele furtuni declanşate în timpul verii au un caracter local şi se produc datorită supraîncălzirii
aerului şi ridicării lui în straturile mai înalte şi reci ale atmosferei, unde vaporii de apă condensează
formînd ploi abundente. Hazardurile legate de furtuni sînt generate de vînturile puternice, de căderile
abundente de precipităţii, care, în timpul iernii, sînt sub formă de zăpadă, de căderile de grindină, de
fulgere. Aceste furtuni sînt deosebit de periculoase în zonele litorale, unde produc valuri puternice care
distrug ambarcaţiunile surprinse în larg sau pe cele ancorate în porturi şi rup digurile de protecţie.
În timpul iernii furtunile extratropicale sînt asociate cu căderi abundente de zăpadă care generează
viscole puternice. Viscolele devin hazarduri naturale atunci cînd, prin efectele datorate vînturilor
puternice, spulberării zăpezii şi acumulării acesteia sub formă de troiene, cauzează pagube materiale
importante şi pierderi de vieţi omeneşti. Vînturile puternice provoacă dezrădăcinări de arbori şi întreruperi
ale livrărilor de curent electric către populaţie.
 Seceta şi deşertificarea

Seceta şi deşertificarea sînt două hazarduri cu perioade

lungi de instalare care cauzează mari pagube, foamete şi
boli pe teritorii întinse.
Extinderea secetelor şi a deşertificării se află în strînsă
legătură cu modificările climatice globale şi cu presiunea
tot mai accentuată a societăţii omeneşti asupra mediului.
 Seceta
Seceta este fenomenul natural rezultat prin scăderea precipitaţiilor sub nivelul mediu, prin
micşorarea debitului rîurilor şi rezervelor subterane de apă, care determină un deficit mare de
umiditate în aer şi în sol, efecte directe asupra mediului şi, în primul rînd, asupra culturilor
agricole.
Secetele se pot produce în orice zonă climatică, dar efectele cele mai puternice se
înregistrează în regiunile aride, semiaride şi subumede, caracterizate prin existenţa unor
ecosisteme fragile. În condiţiile lipsei precipitaţiilor, pentru un anumit interval de timp, se
instalează seceta atmosferică.
Lipsa îndelungată a precipitaţiilor determină uscarea profundă a solului şi instalarea
secetei pedologice. Asocierea celor două tipuri de secetă şi diminuarea resurselor subterane de
apă determină apariţia secetei agricole, care duce la reducerea sau pierderea totală a culturilor
agricole. Pentru reducerea efectelor secetei se practică irigarea terenurilor, se cultivă specii de
plante rezistente la secetă şi se utilizează diferite sisteme agrotehnice pentru reducerea
pierderilor de apă din sol.
 Deşertificarea
Deşertificarea este un hazard complex, de degradare a terenurilor în zonele aride, semiaride şi
subumed-uscate datorită schimbărilor climatice şi activităţilor umane.
Principalele fenomene care pun în evidenţă deşertificarea sînt:
- modificarea treptată şi distrugerea învelişului vegetal;
-reducerea rezervelor de apă în sol, în pînza freatică şi în reţeaua hidrografică datorită, în
primul rînd, reducerii cantităţii de precipitaţii;
- - distrugerea solului prin eroziune în suprafaţă, deflaţie, formarea unor cruste, aridizare,
salinizare şi alcanizare;
-- transformarea dunelor de nisip fixate în dune mobile şi înaintarea acestora.
 Cauzele care determină deşertificarea sînt de ordin climatic şi
antropogen, în cele mai multe situaţii existînd o strînsă interacţiune între
acestea.

Cauzele de ordin climatic

cuprind încălzirea climei şi Cauzele de ordin antropogen
intensificarea vînturilor, cuprind suprapopularea şi
acestea din urmă mărind utilizarea necorespunzătoare a
evaporarea şi uscarea unor terenuri, mai ales atunci
plantelor, reducerea cînd se înregistrează perioade
cantităţilor de precipitaţii, secetoase de lungă durată.
modificarea regimului
acestora.
 Combaterea deşertificării include diferite măsuri
legate de utilizarea durabilă a terenurilor:

-utilizarea echilibrată a terenurilor agricole prin rotaţia culturilor şi

adoptarea unor măsuri de protejare a solurilor;
- reducerea suprapăşunatului şi dezvoltarea unor surse alternative de
venituri;
- introducerea unor metode biologice de fertilizare a solurilor şi
utilizarea echilibrată a surselor de apă
-adoptarea unor planuri pentru utilizarea durabilă a terenurilor şi a
resurselor de apă;
-accelerarea programelor de plantare a arborilor rezistenţi la secetă;
- elaborarea unor programe naţionale antideşert.
 Inundaţiile
Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai larg răspîndit pe Terra, cu numeroase pierderi de vieţi
omeneşti şi cu pagube materiale de proporţii. Inundaţiile se datorează pătrunderii în albii a unor
cantităţi mari de apă provenită din ploi, din topirea bruscă a zăpezii şi a gheţarilor montani,
precum şi din pînzele subterane de apă. Despăduririle favorizează scurgerea rapidă a apei pe
versanţi şi provoacă inundaţii puternice. Uneori pe văi se înregistrează inundaţii catastrofale, în
urma ruperii unor baraje naturale sau construite de om.
În Republica Moldova cele mai mari inundaţii din ultimele decenii au fost cauzate de
precipitaţiile puternice din anii 1991, 1993, 1994. Suprafaţa totală a terenurilor Moldovei, supuse
periodic inundaţiilor, alcătuieşte circa 20% din toată suprafaţa ţării, sau peste 600 mii ha.
 În scopul reducerii riscului inundaţiilor, în diferite ţări ale lumii se
efectuează lucrări de amenajare care includ:
- lucrări de îndiguire a albiei şi de protejare a localităţilor;
-lucrări de amenajare a albiei prin scurtarea meandrelor, lărgirea şi adîncirea
albiei minore, curăţarea periodică a albiei de aluviuni, drenarea în îndiguirea
lacurilor din luncă;
- construirea barajelor pentru lacurile de acumulare;
-amenajarea integrală a bazinelor hidrografice.

O importanţă deosebită o are alertarea şi pregătirea populaţiei către

posibilele inundaţii.
Multumesc