NURSING ÎN PNEUMOLOGIE

MODULUL MI I
PUNCŢIA PLEURALĂ
(TORACENTEZA)

Elevi realizatori: Apostu Maria-Izabela

Munteanu Manuela Petronela
Clasa AMG II C
Prof. Coordonator: Crăciun Ionela
Puncţia pleurală reprezintă realizarea
unei comunicări între cavitatea pleurală şi
mediul exterior prin intermediul unui ac
constituind primul timp al drenajului
pleural.
Scop:
 explorator:
• puncţie exploratorie cu scop de diagnostic;
• evidenţierea prezenţei unei colecţii pleurale;
• recoltarea lichidului pleural pentru examinare;
• stabilirea naturii colecţiei purulente;
 terapeutic:
• puncţie evacuatoare pentru colecţie lichidiană
neinfectată, hemotorace;
• puncţie lavaj pentru evacuarea epanşamentelor
purulente (în absenţa fistulei bronşice);
• puncţie pentru evacuarea pneumotoraxului idiopatic;
pneumotorax=prezenţa aerului sau a unui gaz în
cavitatea pleurală spontan sau provocat;
• administrarea de agenţi sclerozanţi, chimioterapici,
antibiotice (instilare intrapleurală) după spălarea
cavităţii.
Locuri de elecţie:
 locul efectuării puncţiei pleurale este ales în urma
examinărilor clinice şi radiologice care determină tipul
(gazos sau lichidian) şi cantitatea de epanşament.
epanşament= prezenţa unui lichid normal/patologic sau
acumulat într-o cavitatea sau ţesut în care nu se găseşte în
mod normal.
 epanşament localizat:
• locul puncţiei este ales după sediul colecţiei reperată
radiologic;
• în urgenţă este rar întâlnit.
epaşament liber în marea cavitate pleurală:
•se puncţionează spaţiul 2 intercostal pe linia
medioclaviculară pentru extragerea aerului;
•se puncţionează spaţiul 7 sau 8 intercostal pe linia axilară
posterioară sau scapulară pentru lichidul în stare liberă
(puncţia este efectuată în plină matitate) la pacientul aflat în
poziţie şezândă;
•se puncţionează spaţiile 4-6 pe linia axilară medie la
pacientul aflat în decubit lateral, pe partea sănătoasă cu
toracele ridicat la 30-45 de grade;
•se puncţionează în cazul colecţiilor purulente şi
tuberculoase la nivelul lor superior pentru a se evita
fistulizarea.
Materiale necesare:
• soluţie aseptică pentru crearea câmpului cutanat,
tampoane, comprese sterile;
• ace de puncţie unică sau multiplă folosinţă, sterile, cu
lungimea de 10 cm şi diametru de 1 mm;
• seringi sterile sau de unică folosinţă de capacitate 20
ml pentru aspirat.
• seringi sterile sau de unică folosinţă de 5 ml pentru
anestezie;
• anestezic local xilină 1%, pansament, leucoplast;
•mănuşi sterile, câmp chirurgical steril, eprubete sterile,
recipiente colectoare;
•aparate aspiratoare Dieulafloy sau Potain;
•soluţii analeptice şi tonicardice pentru eventualele
accidente;
•muşama, aleză;
•utilaj necesar pentru sifonaj sau toracenteză cu supapă
pentru evacuarea colecţiilor pleurale;
Pregătirea pacientului:
 pregătirea psihică:
• informăm pacientul despre scopul puncţiei,
manoperă şi posibile riscuri;
• medicul obţine consimţământul pacientului pentru
efectuarea puncţiei pleurale;
• educăm pacientul pentru menţinerea poziţiei în
timpul puncţiei şi îi cerem să evite tusea pentru a
preveni lezarea plămânilor.
pregătirea fizică:
•cu 30 de minute înainte de puncţionare se administrează
5-10 mg diazepam i.m. şi 0,5 mg atropină i.m. (atropina
scade excitabilitatea generală şi a nervului
pneumogastric);
•poziţionăm pacientul şezând, uşor aplecat în faţă, cu
picioarele sprijinite pe un scăunel şi braţele pe un suport
(masă, spătar, scaun) în cazul efectuării puncţiei posterior;
•în puncţionările laterale sau când aceasta este urmată de
drenaj pleural, pacientul va menţine ridicat deasupra
capului, braţul, de partea afectată.
• aceste poziţionări sunt recomandate pentru pacienţii
cu stare generală bună şi care se pot mobiliza (poziţii
adoptate în pat sau pe scaun);
• pentru pacienţii inconştienţi, cu stare generală
alterată, comatoşi, adinamici, poziţia este decubit
lateral pe partea sănătoasă, la marginea patului.
 Medic Asistenta medicală 1 Asistenta medicală 2
• identifică locul • a administrat cu 30 de • dezbracă toracele
puncţiei şi eventual minute înaintea pacientului şi îl
îl marchează puncţiei diazepam i.m. poziţionează
5-10 mg şi atropină corespunzător.
i.m. 0,5 mg la
indicaţia medicului;
• pregăteşte seringa cu
anestezic.

• dezinfectează locul • se plasează în faţa

puncţiei cu tinctură de pacientului pentru
iod sau Betadine, din supraveghere eficientă.
centru în afară şi
serveşte seringa cu
anestezic (aplicarea
are loc în 3 straturi).
 Medic Asistenta medicală 1 Asistenta medicală 2

• efectuează anestezia.
• aşteaptă efectul • serveşte mănuşile • menţine poziţia
anesteziei locale chirurgicale şi câmpul pacientului.
(dermul va lua chirurgical;
aspectul „cojii de • badijonează locul
portocală”). puncţiei după anestezie
cu dezinfectant .

• îmbracă mănuşile şi • serveşte acul de • supraveghează starea

aşază câmpul steril. puncţie adaptat la generală a
seringă de 20 ml. pacientului.
 Medic Asistenta medicală 1 Asistenta medicală 2
• execută puncţia şi • pregăteşte eprubetele • monitorizează expresia
aspiră lichid sterile şi seringi feţei pacientului ,
intrapleural. sterile. pulsul, respiraţia,
culoarea şi comunică
medicului orice
schimbare survenită.
• retrage acul de • dezinfectează locul • supraveghează
puncţie. puncţiei şi aplică local pacientul şi comunică
pansament steril. medicului eventuala
apariţie a tusei,
durerilor, etc.
• indică radiografie • preia lichidul extras în • poziţionează pacientul
toracică. eprubete sterile şi le în pat, cât mai comod,
transportă urgent la pentru diminuarea
laborator. durerilor.
Îngrijiri ulterioare/ Conduită post-puncţie:
• pentru pacientul căruia i s-a evacuat o cantitate mai mare
de lichid, nu este admisă mobilizarea şi este ajutat să se
aşeze în pat;
• repunerea pacientului în pat se efectuează cu grijă,
mişcări blânde, evitând tracţiunea axilară de partea
puncţionată şi participă ambele asistente medicale;
• observăm regulat pacientul după puncţia pleurală pentru:
 tuse, durere, culoarea feţei;
 spută, dispnee, traspiraţie;
 hipo/hipertensiune arterială, bradicardie sau tahicardie;
 pierderea conştinţei;
• în spută supraveghem în mod special dacă aceasta nu
conţine urme sanguinolente;
• inspectăm pansamentul pentru eventuală hemoragie
locală;
• administrăm pacientului la nevoie ceai şi îi interzicem
consumul de băuturi alcoolice, fumat;
• în cazul complicaţiilor majore conduita este adaptată
intervenţiilor necesare şi indicaţiilor medicului.
Accidente posibile/ Complicaţii posibile:
 în timpul puncţiei:
• durere la înţeparea pachetului vasculo-nervos
intercostal;
• oprirea acului într-o coastă (medicul va retrage acul şi
îl va orienta în alt spaţiu intercostal);
• aspirarea de sânge în seringă (sângele dintr-un vas
parietal sau visceral coagulează în circa 10 minute pe
când sângele intrapleural nu coagulează);
• aspirarea aerului exterior în cavitatea pleurală la
manipularea seringilor (pentru evitarea se interpune
un robinet cu 3 căi între ac şi seringă);
• sincopă pleurală caracterizată prin paloare, pierderea
cunoştinţei;
• puncţie albă (se repuncţionează utilizând alt ac);
• accese de tuse pleurală prin iritaţia pleurei cu acul de
puncţie-se întrerupe intervenţia;
• lipotimie şi colaps-se impune întreruperea imediată a
intervenţiei;
• pneumotorax (prezenţa aerului în cavitatea pleurală)
prin afectare pulmonară cauzată de manipularea greşită
şi brutală a acului.
• sincopă cardiacă cu consecinţe care pot merge până
la decesul pacientului;
• edem pulmonar acut prin decompresiune bruscă;
• deces subit.
 după puncţie:
• hemoragie internă, hemoragie în cavitatea pleurală;
• criză convulsivă şi pierderea conştinţei;
• Infectarea cavităţii pleurale prin tehnică de lucru şi
materiale utilizate;
• recomandabil este ca după efectuarea puncţiei
pleurale pacientul să fie radiografiat pleural atât în
inspiraţie, cât şi în expiraţie, depistând precoce
creşterea lichidului sau un eventual pneumotorax.
Biografie:
 „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”,
autori: Florian Chiru, Gabriela Chiru, Letiţia
Morariu, Editura RCL Editorial, Bucureşti, 2020.