PARADISURI FISCALE

Grupa 1413: Toader Ana ,Mihalache Mirela, Iordache Patricia,

Manea Răzvan, Marin Maria, Gioaba Andreea, Lăcătuș
Catalina, Munteanu Raluca, Marinescu Marina , Mitru Victor,
Ratea Ramona, Iosif Anca, Miu Ioana
•  Paradis fiscal este un termen generic care definește un stat, o țară sau un teritoriu care practică
impozite de nivel redus sau chiar zero, oferind în același timp o legislație stabilă, condiții economice
bune și o rată scăzută a corupției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care
încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activități economice specifice.
• Conceptul modern de paradis fiscal a apărut în 1926, când micul stat Liechtenstein a adoptat o lege de
autorizare pentru a atrage capital străin.Paradisurile fiscale sunt folosite, mai ales, pentru inginerii
financiare cum ar fi neplata TVA sau efectuarea de importuri fictive. Estimări recente apreciază că, din
cauza crizei, 70% din tranzacțiile pe plan mondial se fac prin intermediul sistemului offshore.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a constat că în lume există treizeci și
cinci de paradisuri fiscale.
• De-a lungul timpului, și mai ales după declanșarea crizei financiare mondiale din 2008, nu puține au
fost scandalurile care au avut în centru paradisurile fiscale și modul în care ajută ele companiile să evite
plata taxelor în țările de origine și în cele în care activează.În cele mai recente au fost implicate țări
precum Panama, Malta, Luxemburg și, mai nou, Irlanda, care, printr-un sistem de taxare extrem de
avantajos, ar fi ajutat compania americană Apple să nu plătească taxe mari pentru activitatea din
Europa.Paradisurile fiscale nu sunt ilegale. Și atât timp cât ele există, companiile se vor folosi de ele.
Temerile pe care le ridică aceste sisteme de taxare foarte avantajoase și care respectă secretul bancar
sunt legate de posibilitatea de a ascunde bani murdari, obținuți din droguri, trafic de arme și alte
actIvItăți ilegale.
         Paradisurile fiscale sunt tarile in care bogatii lumii aleg sa faca investitii consistente, fara
sa plateasca impozite ridicate.  Adesea, paradisurile fiscale sunt vazute doar ca o alta modalitate
de a ascunde sume importante de bani de ochii autoritatilor, insa de fapt, paradisurile fiscale pur
si simplu se bucura de sisteme fiscale mult mai relaxate, pentru a atratge cat mai multi
investitori straini.
Mare parte din averile lumii, mai exact intre 21 si 32 de trilioane de dolari este investita la
momentul actual in paradisuri fiscale. Aceasta suma estimativa nici macar nu include alte
bunuri materiale valoroase, ca de exemplu opere de arta, proprietati imobiliare, bijuterii,
depozite in aur, masini si iahturi de lux.      
Este perfect legal sa faci investitii prin intermediul unei companii care este inregistrata intr-
un paradis fiscal, sau sa te folosesti de un holding pentru a-ti proteja bunurile, cat timp iti
platesti impozitele stipulate prin lege. De exemplu, pentru antreprenori, paradisurile fiscale
ofera o serie de avantaje, care includ impozite scazute pe castigurile de capital, pe dobanzi sau
pe veniturile personale. Companiile si corporatiile multinationale pot sa plateasca impozite mult
mai mici, daca profiturile realizate sunt raportate la filiale deschise in tari care ofera un regim
fiscal favorabil. 
 Top 5 paradisuri fiscale
• 1. Insulele Virgine Britanice - Principalul paradis fiscal al lumii, Insulele Virgine Britanice, deține de peste 5.000 de
ori mai mulți bani decât valoarea economiei sale.În 2017, oficialii Insulelor Virgine Britanice au publicat un raport
care susține că teritoriul britanic nu este un paradis fiscal, ci un contribuabil puternic la economia globală și facilitator
al comerțului internațional și al investițiilor. UE a dat termen Insulelor Virgine Britanice până la sfârșitul lui 2019 să
adopte reforme fiscale pentru a evita prezența lista neagră a paradisurilor fiscale din 2020.
• 2. Taiwan – este o națiune disputată între China, care o revendică drept unul dintre teritoriile sale, și autoritățile locale
care se consideră o democrație independentă care susține problemele legate de drepturile omului. UE a numit
Taiwanul ca un potențial paradis fiscal în 2017, dar a fost scos de pe lista neagră în 2019, după ce și-a luat
angajamentele de a-și reforma sistemul fiscal.
• 3. Jersey – Este una dintre insulele Channel dintre Anglia și Franța, are o reputație de paradis fiscal încă de când
britanicii foarte bogați au început să se mute acolo și să-și transfere banii pe insulă în
• anii 1920 pentru a profita de lipsa sa de impozite pe avere și moștenire. 
•  4. Bermuda - Economia insulei britanice, care găzduiește aproximativ 71.000 de oameni, se bazează în principal pe
asigurări și alte servicii financiare. În 2016 a fost clasat de Oxfam pe primul loc în topul paradisurilor fiscale și a fost
una dintre cele 30 de țări înregistrate drept un paradis fiscal de către UE în 2015. 
•  5. Insulele Cayman - Insulele Cayman este unul dintre cele mai cunoscute paradisuri fiscale din lume, deoarece nu
are impozit pe profit, nu are impozit pe veniturile personale și nu are impozit pe câștigurile de capital. În octombrie
2019, Insulele Cayman a promis că până în 2023 va dezvălui identitățile fiecărei persoane care deține o companie
acolo. 
 Caracteristici
• oferă avantaje fiscale contribuabililor care îi stabilesc sediul sau rezidenta pe teritoriul lor;
• asigura protecția operațiunilor comerciale sau financiare;
• existena unui sistem bancar fara reglementri restrictive si a unor mijloace de comunicație performante;
• rapiditatea derularii operațiunilor economice si comerciale;
• absenta unui control asupra operațiunilor comerciale de schimb.

Avantajele oferite de paradisurile fiscale pot fi considerate şi ca mijloace particulare de evaziune

fiscală aflate la dispoziţia deţinătorilor de capitaluri şi societăţilor multinaţionale.
Trăsăturile specifice paradisurilor fiscale legislaţia aplicabilă în acea zonă geografică îi scuteşte total
sau parţial de plata taxelor şi impozitelor; existenţa a numeroase companii , existenţa şi practicarea pe
scară largă a secretului bancar şi comercial; lipsa impozitelor pe profit şi a taxelor de înfiinţare a
companiilor şi în plus, dividendele şi dobânzile sunt impozitate la un nivel foarte scăzut sau chiar scutite
de impozite; sisteme legislative foarte permisive ce încurajează investiţiile străine; existenţa unei
dezvoltate infrastructuri (sisteme de telecomunicaţii, bancare, administrative etc.). Paradisurile fiscale
oferă posibilitatea unor evaziuni foare fine, puse la cale mai ales de instituţii foarte respectabile. În ziua de
astăzi există mai mult de 40 de regiuni care oferă companiilor avantaje considerabile.
Paradisurile fiscale sunt utilizate de contribuabili din alte tari din diverse motive ca si :
• protectia averii
• realizarea de profituri mari;
• spalarea banilor obișnuiți în urma unor operatiuni ilegale;
• fuga din calea presiunii fiscale excesive din statul de origine;      

  Paradisurile fiscale sunt utilizate de multe ori pentru spalarea banilor proveniti din activități ilegale: trafic
de droguri, de arme, contrabanda; din acest motiv, ele reprezinta o componenta semnificativa a crimei
organizate.    
Pot exista trei tipuri de societati instalate în paradisurile fiscale:
− Societatile holding : detin un portofoliu de titluri de participare dar nu desfășoarănici o activitate economica
− Societățile de baza: sunt societatii înregistrate într-o țara cu fiscalitate redusa darcare nu desfășoară activități
economice aici ci doar gestioneaza beneficiile concentrate de la filialele grupului fondator ce sunt înregistrate
în tari cu fiscalitate ridicată
− Societățile fictive: se rezuma la o simpla  „ cutie de scrisori” existenta pe lânga un contabil, avocat, notar,
neavând sediul în oaza fiscala respectiva ; Scopul lor este transferul profiturilor catre paradisul fiscal úi
sustragerea de la controlul fiscal asupra contabilității întreprinderilor din grup.
• În prezent , comerțul international este principalul flux al circuitului mondial reprezentând totodată o
oglindă a diviziunii internaţionale a muncii. Paradisurile fiscale au fost supuse, în ultimii ani, unui val de
critici puternice, în special după începerea crizei financiare, iar acest lucru se datorează caracterului lor dual
evidențiat de o serie de avantaje și dezavantaje.În primul rând, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru
corporații, principalul motiv care stârnește interesul față de aceste paradisuri fiscale îl reprezintă
economisirea, surplusul de venit care se poate obține în urma evitării zonelor geografice caracterizate de
politici fiscale mai restrictive.În special investitorii sunt atrași în aceste zone și datorită nivelului scăzut de
transparență. În aceste state au fost adoptate o serie de legi care împiedică accesul la informații personale
legate de agenții economici. În general nici cotele de impozitare negociate sau orice altă componentă
administrativă nu sunt accesibile nimănui, exceptându-i pe cei care se pot califica să-și depună banii într-
unul dintre aceste paradisuri fiscale. Un alt beneficiu îl reprezință faptul că niciun agent economic nu este
nevoit să locuiască sau să dețină proprietăți într-un astfel de paradis fiscal pentru a se putea folosi de
avatajele competitive oferite de acest stat.

Conceptului de ,,Paradis fiscal” i se atribuie două tipuri de definiții,una teoretică care cuprinde dou ă
curente,iar alta operațională.Într-un prim curent doctrinar,acesta se redă într-un mod cât mai succint,doctrina
unor motive care nu țin de voința proprie,ci mai degrabă de spațiul de desfășurare.Astfel spus,paradisul fiscal
ar fi statul care pune la dispoziție o legislație favorită,iar centrul financiar offshore este format din agen ții
economici mici care profită de această legislație.Cel de al doilea concept pornește de la aceași ipotez ă ca și
primul,anume legislații favorizante care au condus la tendința societăților de a c ăuta state cu fiscalitate
favorabilă de natură să conducă la eliminarea sau reducerea obstacolelor în calea operațiiunilor economice.
 Printre facilitatile acordate de statele considerate paradisuri fiscale se numara:
• scutirea de impozitul pe profit, pe plusvaloarea de capital sau pe avere;
• cote de impozitare foarte scazute;
• avantaje pentru anumite tipuri de societati: holding-uri;
• perceperea de impozite pe profiturile aferente unei baze teritoriale : daca profiturile nu îi au sursa
acolo , nu exista impozit;
• cedarea investiiilor realizate în cadrul unui paradis fiscal este scutita de impozit pe plusvaloare;
• existenta specialitilor din domeniul bancar, juridic, contabil extrem de competeni.
Paradisurile fiscale nu sunt văzute cu ochi buni de statele lumii care practică o fiscalitate ridicată. Această
bunăvoinţă este deseori rezultatul ideii că disponibilitatea paradisurilor fiscale ar avea ca efect devierea
activității economice din ţările cu rate de impozitare mari şi erodarea bazelor
impozabile – ca sursă de venit pentru guvernele acestor ţări

Scopul unei strategii la nivelul UE de combatere a fraudei fiscale trebuie să fie reducerea pierderilor
fiscale generate de fraude fiscale, prin identificarea domeniilor în care se pot aduce îmbunătăţiri atât
legislației CE, cât şi cooperării administrative dintre statele membre. Paradisurile fiscale atrag niveluri
disproportionate de capital , detinand 15,7% brut din activele externe ale companiilor Americane. Avand in
vedere cresterea economica din paradisuri fiscale in comparatie cu alte tari ,politica fiscala a paradisurilor
fiscale tinda sa prinda ramificatii si pentru statele onshore apropiate de teritorii offshore.
Principalul obiectiv al contribuabililor care doresc sa intre în paradisurile fiscale
ar fi: reducerea materiei impozabile din statele cu o fiscalitate ridicata si
transferarea acesteia în zonele în care cotele de impunere sunt mai mici decât
în tara de origine sau chiar nule.

• In concluzie, paradisurile fiscale pot fi utilizate pentru a realiza profituri mari,

pentru protectia bunurilor, şi pentru a scapa de taxele prea numeroase.