Anevrism și disecție

aortică toracică
familială (TAAD
FAMILIALĂ)
 Descriere
Anevrismul și disecția aortică toracică familială ( TAAD familială )
implică probleme cu aorta, care este vasul mare de sânge care distribuie
sângele din inima la restul corpului.

În TAAD familial , aorta poate deveni slăbită și întinsă (dilatarea

aortică), ceea ce poate duce la o bombă în peretele vaselor de sânge (un
anevrism). Dilatarea aortică poate duce și la ruperea bruscă a straturilor
în peretele aortei ( disecția aortică), permițând sângelui să curgă anormal
între straturi. Aceste anomalii aortice pot pune viața în pericol, deoarece
pot scădea fluxul de sânge către alte părți ale corpului, cum ar fi creierul
sau alte organe vitale sau pot provoca deschiderea aortei (ruperea).
 Care sunt simptomele anevrismului și disecției
aortei toracice familiale?

Tuse, respirație
Durere brusc, Pielea
Durere la nivelul șuierătoare sau
constantă în piept neobișnuit de
pieptului, gâtului dificultăți de
și / sau dureri de
și / sau spatelui respirație palidă
spate superioare
Umflarea Paralizie
capului, gâtului Puls slab Amorteala sau
și brațelor furnicaturi
 Frecvență
● Se consideră că TAAD familial reprezintă cel
puțin 20 la sută din anevrismele aortice toraciceși 
disecții. În restul cazurilor, se consideră că
anomaliile sunt cauzate de factori care nu sunt
moșteniți, cum ar fi deteriorarea pereților aortei
din îmbătrânire, consumul de tutun, vătămare sau
boală.
● Deși anevrismele aortice sunt frecvente la nivel
mondial, este dificil să se determine prevalența
lor exactă, deoarece de obicei nu provoacă
simptome decât dacă se rup. Aneurismele și
disecțiile aortice rupte sunt estimate a provoca
aproape 30.000 de decese în Statele Unite în
fiecare an.
 Cauze - TAAD familial nesindromic

Aproximativ 20% dintre indivizii cu anevrism aortic toracic au o rudă de gradul întâi,
care este afectată în mod similar și sunt considerate astfel că au un TAAD
familial. Acest grup include indivizi cu anevrism la nivelul sinusurilor Valvei, a aortei
ascendente și mai puțin frecvent a aortei toracice descendente. Poate să apară
disecția aortei toracice ascendente, aorta toracică descendentă sau ambele.
TAAD Familial este moștenit în cea mai mare parte dominant, cu expresie variabilă
și penetrare incompletă. Mutații în ACTA2 , MYH11 . Genele
MYLK și PRKG1 rezultă în primul rând în TAAD. Mutațiile
din TGFBR1 , TGFBR2 , SMAD3 , TGFB2 și FBN1 sunt asociate în cea mai mare
parte cu forme sindromice de TAAD, dar pot duce, de asemenea, la TAAD
nesindromic.
 Cauze - TAAD sindromic

Anevrismul și disecția aortică sunt o caracteristică a mai multor sindroame

genetice. Acestea includ (dar nu sunt limitate la) sindromul Marfan, sindromul Loeys-Dietz
și sindromul Ehlers-Danlos tip IV.
Sindromul Marfan
Sindromul Marfan rezultă din mutații dominante în FBN1 , care codifică proteina fibrilină-1,
o proteină matricială extracelulară care contribuie la formarea microfibrilelor în țesuturile
elastice și non-elastice. Dilatarea aortică (frecvent la nivelul sinusurilor Valsalva) este
frecventă și poate duce la disecție, deși prezentarea și vârsta de debut sunt variabile, iar
dilatarea poate fi ușoară sau absentă la unii indivizi. Ectopia lentis (luxația lentilelor) este o
caracteristică a sindromului Marfan și este prezentă la aproximativ 60% dintre persoanele
afectate. Alte descoperiri clinice caracteristice includ (dar nu se limitează la) statură relativ
înaltă, arachnodactyly, deformarea peretelui toracic, ectasia durală și prolapsul valvei
mitrale.
 Sindromul Loeys-Dietz

Sindromul Loeys-Dietz este o afecțiune heterogenă genetică rezultată din mutații

în TGFBR1 sau TGFBR2 (care codifică receptorii transformanți β și factorii de creștere
tip 1 și respectiv 2) și mai puțin frecvent din mutațiile din SMAD3 (care codifică semnalul
de transducție a mediilor Mamele împotriva decapentaplegic omolog 3 ) și TGFB2(care
codifică TGFβ-2, un membru al familiei de citokine TGFβ). Dilatarea rădăcinii aortice
este frecventă și anevrisme și disecții pot apărea și în alte artere decât
aorta. Turtozitatea arterială este prezentă la unii indivizi afectați. Descoperirile musculo-
scheletice obișnuite includ laxitatea articulară, contractura articulară, deformarea
peretelui toracic, scolioza și piciorul clubfoot. Pot fi, de asemenea, variabile
caracteristicile cutanate (piele translucidă, vânătăi ușoare, cicatrici largi) și craniofaciale
(hipertelorism, palpare clivă / uvula bifidă, craniosinostoză). Moștenirea este dominantă
autosomală.
 Sindromul Ehlers-Danlos tip IV

Sindromul Ehlers-Danlos (EDS) tip IV este o afecțiune a țesutului conjunctiv cauzată de

o mutație dominantă în COL3A1 , care codifică lanțurile proα1 (III) de colagen de tip
III. Această afecțiune se caracterizează printr-un risc crescut de disecție și rupere
vasculară, ruptură intestinală și ruptură uterină în timpul sarcinii. Aorta toracică nu este
cel mai frecvent site de complicații vasculare, deși pot apărea anevrisme, disecții și
rupturi. Pielea subțire, cu vene vizibile, vânătăi ușoară, hipermobilitate articulară mică și
caracteristici faciale caracteristice (nas subțire, buze subțiri și philtrum, bărbie mică și
ochi mari) sunt caracteristici comune.
 ACTA2
Denumirea: actină alfa 2
Locus: 10q23.31
Gena de clasa II
Marime: 56.317 baze
Masa moleculara:42009 Da
Exoni: 10
Introni: 9
Functia:
La nivel molecular:Această genă codifică una dintre cele șase proteine ​de actină
diferite.
La nivel celular:implicata în motilitatea, structura, integritatea și semnalizarea
celulară a celulelor. 
La nivel de organism:contractilitatea vasculară și homeostazia tensiunii arteriale.
 Proprietatile genei ACTA2
- Specificitate ( Codifica proteina actina)
- Integritate ( Toate elementele genei coopereaza pentru sinteza proteinei)
- Polimorfism individual ( Fiecare persoana poate prezenta variante
individuale ale secventei nucleotidice a genei)
- Pleiotropie secundara ( Mutațiile acestei gene determină o varietate de boli
vasculare, cum ar fi boala aortică toracică, boala coronariană, accident
vascular cerebral și boala Moyamoya)
- Ereditate gonosomala ( Localizata pe crs.10)
- Variabilitate mutationala ( Se poate modifica secventa nucleotidica)
- Discretie ( Contine secvente reglatoare, medulatoare, codificatoare)
- Recombinare ( Poate participa la crossing-over)
- Stabilitate ( Gena se expreseaza programat)
TAAD familial este moștenit într-un 
model dominant autosomal, ceea ce
înseamnă că o copie a unei gene
modificate în fiecare celulă poate fi
suficientă pentru a provoca
afecțiunea. În cele mai multe cazuri, o
persoană afectată are un părinte
afectat. Cu toate acestea, unele
persoane care moștenesc o genă alterată
nu dezvoltă niciodată anomalii aortice
asociate cu afecțiunea; această situație
este cunoscută sub denumirea de
penetranță redusă.
Transmitere Autosomal Dominantă
 Investigații
-Ecografia cardiaca transtoracica: se vad bine anevrismele de aorta
ascendenta si de crosa aortica.
-Ecografia cardiaca transesofagiana: se vizualizeaza intreaga aorta
toracica.
-Ecografia abdominala este utila pentru anevrismele de aorta
abdominala.
-Aortografia este o metoda invaziva, foloseste substanta de
contrast, iradiaza si se foloseste rar.
-Radiografia este o metoda nedureroasa, iradiaza si depisteaza doar
anevrismele de aorta ascendenta.

-Tomografia computerizata(CT) este utila in masurarea extinderii

anevrismului si diametrului acestuia. Are dezavantajul ca iradiaza
si foloseste substanta de contrast.
-Rezonanta magnetica nucleara(RMN) este la fel de utila ca CT,
este o metoda neinvaziva, nu iradiaza si nu necesita substanta de
contrast. Majoritatea centrelor prefera CT  in masurarea extensiei
si diametrului anevrismului.
 Tratament
-in cazul anevrismelor aortice mici, urmarire periodica si corectarea factorilor de
risc(renuntare la fumat, controlul medicamentos al hipertensiunii arteriale,
scaderea colesterolului din sange si corectarea diabetului zaharat);

-tratamentul medicamentos se adreseaza pacientilor cu anevrisme mici, unde

riscul de complicatii nu este mare, sau la pacientii cu speranta de viata mica
(varsta inaintata, boli terminale) si risc operator mare. Are ca scop in primul
rand corectarea factorilor de risc. Se utilizeaza diferite clase de medicamente:
beta blocante (metoprolol, nebivolol, atenolol, carvedilol), inhibitorii enzimei de
conversie a angiotensinei (perindopril; enalapril; ramipril, zofenopril), blocanti
de receptori ai angiotensinei (valsartan, telmisartan; irbesartan, candesartan),
blocante ale canalelor de calciu (amlodipina, lecarnidipina), pentru
hipertensiune  arteriala; statine (simvastatina, atorvastatina, rosuvastatina)
pentru dislipidemie. In unele studii s-a constatat ca tratamentul cu beta blocante
sau blocanti de receptori de angiotensina, reduce ritmul de expansiune a
anevrismului;
 -tratamentul endovascular presupune protezarea portiunii anevrismale:
se introduce in aorta (printr-o artera) un dispozitiv (stent) care exclude
zona anevrismala care dupa aceea se trombozeaza. Acest tip de
tratament este mai putin invaziv, are risc peri si postoperator mai mic,
spitalizare si recuperare mai scurta ca durata. Se poate folosi insa doar in
anumite anevrime ale aortei in functie de anatomia lor (de regula la cele
de aorta descendenta).

Chirugia clasica (vasculara) presupune inlocuirea portiunii anevrismale

cu o proteza sintetica. Are riscuri mai mari si recuperarare si spitalizare
mai lunga. Este metoda cel mai des folosita si se recurge la ea atunci
cand diametrul anevrismului depaseste 5,5-6 cm indiferent de segmentul
afectat (pentru anevrismele asimptomatice si necomplicate).
 Vă
mulțumesc
de atenție!