Tulburarile alimentare

si obezitatea : anorexia nervoasa

si bulemia
Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentare care presupune
incapacitatea unei persoane de a-si mentine greutatea considerata minima
pentru varsta si greutatea sa. Persoanele care sufera de aceasta tulburare au,
de obicei, o teama puternica de a nu creste in greutate, chiar daca sunt
subponderali. Deseori, acestia apeleaza la diete extreme, exercitii fizice
excesive sau la alte metode de a pierde in greutate.
F 50.0 Anorexie nervoasa
F50.1Anorexie nervoasa atipica
F50.2Bulimie nervoasa
F50.3Bulimie atipica nervoasa
F50.4Apetit excesiv asociat cu alte tulburari psihologice
F50.5Voma asociata cu alte tulburari psihologice
F50.8Alte tulburari de apetit
F50.9Tulburare de apetit, nespecificata
Factori sociali: promovarea idealului de imagine, care presupune forme
suple. De semenea, profesiile, cum sunt cea de fotomodel, gimnastica de
performanţă sau baletul, impun condiţii în ceea ce priveşte silueta. Se
pare că şi genele ar fi implicate. Studiile afirmă că, în multe cazuri,
familiile persoanelor cu anorexie au prezentat, la rândul lor, diverse
tulburări de dispoziţie sau anxioase.
Factori biologici: tulburări hormonale, carenţa anumitor nutrienţi şi
vitamine, nivele neadecvate de serotonină, un neurotransmiţător care
influenţează dispoziţia, funcţia sexuală, somnul şi poftă de mâncare şi o
cantitate mică de noradrenalină. De asemenea, şi leptina, un hormon
secretat de celulele adipoase ce are rolul de în reglarea apetitului, este
scăzut.
Factori psihologici. Aici pot fi incluse comorbidităţi, precum: tulburări obsesiv-
compulsive, tulburări anxioase, perfecţionism dus la extrem, tendinţa către
depresii, tulburare de personalitate borderline, grad înalt de obsesionalitate. De
asemenea, boala poate apărea ca reacţie la problemele adolescenţei, unii
pacienţi, prin acest comportament, dorind să atragă atenţia sau aprecierea
părinţilor.
Manifestările anorexiei
• Pofta de mâncare nu este afectată, pacientului îi este foame, dar se înfometează,
• Ţinerea continua a dietelor pentru slăbit, chiar şi în condiţiile unei greutăţi
suboptime,
• Prezenţa oboselii şi a asteniei,
• Obsesii legate de conţinutul caloric şi în grăsime al alimentelor,
• Status depresiv, letargie, iritabilitate,
• Izolare socială,
• Gandire confuza sau lenta, asociata cu o memorie slaba;
• Depresie;
• Uscaciunea gurii;
• fragilitatea oaselor;
• pierderea masei musculare.
Semnele clinice ce pot apărea în cadrul bolii:
• Amenoree (abesenta menstruaţiei sau lipsa a 3 cicluri menstruale consecutive),
pubertate întârziată,
• Apariţia părului de tip lanugo: par fi şi subţiere, ca „puful” asemănător parului nou-
născutului care poate creşte pe faţă sau corp,
• Piele uscată, palidă,
• Senzaţia de frig, mai ales la nivelul extremităţilor,
• Căderea părului, sau subţierea acestuia,
• Tensiune arterială si ritmul cardiac scăzut,
• Prolaps de vâlvă mitrală datorată exerciţiilor fizice efectuate în exces,
Diagnosticul:
Nu exista analize sau teste specifice, pe baza carora sa se poata pune diagnosticul
de anorexie. Analizele trebuie sa determine cauzele scaderii in greutate si/sau
gradul in care a fost afectata functionarea organismului. Multe din aceste analize
vor fi repetate in timp, pentru monitorizarea evolutiei pacientului. Analizele pot
include:
estimarea densitatii osoase;
analiza sangelui;
electrocardiograma;
analiza urinei;
analiza proteinelor
testarea functiei renale;
testarea functiei cardiace;
Anamneza date subiective si obiective
Examenul paraclinic pentru a exclude
maladii ce duc la scaderea in greutate,
de exemplu:
boala Addison
boala celiaca
boala inflamatorie a intestinului.
Complicatii
Anorexia poate da complicatii severe, care pot necesita perioade lungi de internare.
Acestea pot include:
slabirea rezistentei oaselor;
scaderea nivelului de potasiu din organism;
afectarea tensiunii cardiace;
scaderea numarului de leucocite din sange, ceea ce duce la riscul crescut de infectii;
deshidratare severa;
malnutritie severa;
convulsii cauzate de deshidratarea provocata de diaree sau varsaturi;
probleme ale glandei tiroide;
caderea dintilor.
Tratament
Echipa care ar trebui sa faca parte :
medicul de familie
doctor nutritionist
psihiatru. 
Cea mai mare provocare in tratarea anorexiei nervoase este convingerea pacientului ca este
bolnav. Majoritatea persoanelor care sufera de aceasta boala neaga faptul ca sufera de o
tulburare de nutritie.
Scopul tratamentului este, in primul rand, acela ca pacientul sa isi recapete obiceiurile
alimentare sanatoase si sa revina la o greutate normala.
un anumit program alimentar, scaderea
timpului alocat exercitiilor fizice si compensarea acestora cu activitati sociale, fie in regim de
internare fie ambulator. In multe dintre cazuri se impune o perioada de internare, dupa care
programul va fi continuat in regim ambulator.
Medicamentele precum antidepresivele, antipsihoticele pot ajuta anumiti pacienti anorexici
sa isi trateze depresia si starile anxioase. Desi acestea pot fi de folos, nici un tip de
medicamentatie nu a reusit sa reduca dorinta pacientului de a scadea in greutate.
Desi in mod obisnuit internarea este de scurta durata, ar putea fi necesara o sedere mai lunga
in spital daca:
greutatea pacientului este sub 70% din greutatea sa normala, raportat la varsta si inaltime;
pacientul pierde in greutate, chiar daca urmeaza tratamentul;
apar alte complicatii, precum probleme cardiace sau scaderea nivelului de potasiu din
organism;
persoana sufera de depresie sau are tendinte sinucigase.
Bulimia este legata de un ciclu de hiperfagie (consumul de cantitati mari de mancare intr-o
perioada scurta de timp), urmat de simtul pierderii controlului asupra cantitatii de mancare
ingerata care rezulta in adoptarea de strategii neadecvate pentru arderea caloriilor
consumate. Aceste strategii cuprind vomitatul indus, folosirea laxativelor, diureticelor si
pastilelor ce provoaca varsaturi. Exercitiile fizice in mod excesiv, restrictionarea de la
mancare si folosirea medicamentelor care scad apetitul sunt de asemenea practicate ca
metode de control al greutatii. Bulimia poate trece neobservata de catre familie sau prieteni
pe parcursul mai multor ani, deoarece persoanele afectate par sa manance normal si nu scad
neaparat mult in greutate. La nivel psihologic, persoanele ce sufera de bulimia nervosa sunt
impulsiv-compulsive, nu mai detin controlul asupra alimentatiei (care pare sa corespunda
cu pierderea controlului emotional) si au un nivel de stima de sine scazut.
• Bulimia eliminatorie – persoanele din aceasta categorie vor induce varsaturi in mod
regulat dupa repriza de mancat compulsiv. Ele pot de asemenea sa recurga la folosirea
abuziva a diureticelor sau a laxativelor.
• Bulimia non-eliminatorie – acesti bolnavi nu recurg la varsaturi, ci la o perioada de post
si la efort fizic excesiv pentru a preveni acumularea kilogramelor dupa episodul de mancat
necontrolat.
Hiperfagia
Hiperfagia este caracterizata de ingerarea unor cantitati mari de mancare mai repede decat
in mod normal, de mancatul pana la aparitia sentimentului inconfortabil de saturatie, de
mancatul excesiv atunci cand persoanei afectate nu ii este foame, de consumarea
alimentelor in singuratate, de aparitia dezgustului fata de sine, a depresiei sau a vinei in
urma supraalimentatiei.
Factori de risc
Fetele si femeile sunt mai probabil sa sufere de bulimie. Bulimia debuteaza de obicei in
adolescenta tarzie sau maturitate devreme. Factorii care cresc riscul de bulimie sunt:
Factorii biologici. 
Persoanele cu rude de gradul 1 (frati, surori, parinti sau copii) care au o tulburare
alimentara pot dezvolta la randul lor o tulburare alimentara. Riscul creste daca esti
supraponderal in copilarie sau adolescenta.
Aspecte psihologice si emotionale.
 Depresia, tulburarile de anxietate sau abuzul de substante sunt strans legate de tulburarile
alimentare. Persoanele cu bulimie au o imagine negativa despre ele. In unele cazuri,
evenimentele traumatizante si stresul din mediu pot fi factori care contribuie la declansarea
bolii.
Alimentatia. 
Persoanele care tin diete de slabit au risc crescut sa dezvolte tulburari alimentare. Multe
persoane cu bulimie isi restrictioneaza sever caloriile intre episoadele de supraconsum,
care declanseaza nevoia de a se supraalimenta si de a relua ciclul vicios. Alti triggeri pot fi
stresul, stima de sine scazuta, alimentele si plictiseala.
Cauze:
Bulimia poate fi declansata de restrictionarea alimentatiei in copilarie;
Hiperfagia si bulimia pot aparea si in urma dietelor “normale”
Caracteristici comune abuzului de substante si tulburarilor alimentare:
Ambele fac parte din categoria tulburarilor cronice;
Ambele sunt caracterizate de negare, tainuire, comportament obsesiv-compulsiv si
preocuparea fata de consumul unei substante (droguri sau mancare);
Pot pune vieti in pericol;
Persoanele afectate substituie o tulburare cu alta.
Bulimia se manifesta prin:
mancat excesiv, pana la refuz
voma provocata imediat dupa masa
apelarea la laxative, diuretice, clisma
sportul excesiv si activitatea fizica intensa, coplesitoare
refuzul de a manca in public si mancatul pe ascuns
dereglari menstruale
balonare
piele uscata
caderea parului
eroziune dentara, carii
glande salivare inflamate
stari depresive si anxioase, izolare
stari de agitatie si irascibilitate
Diagnostic
Daca medicul suspicioneaza bulimia, poate recomanda:
1. Sa vorbesti despre obiceiurile tale alimentare, despre metodele de slabit si
despre simptomele fizice
2. Efectuarea unui examen clinic
3. Efectuarea unor analize de sange si de urina
4. Efectuarea unei electrocardiograme
5. O evaluare psihologica
Diagnostic:
Intrebari pe care le poate adresa medicul in diagnosticare
1. Care este atitudinea fata de mancare? Este preocupat intens pacientul de propria
imagine corporala si de greutate?
2. Preocuparea pentru dieta si pentru consumul de alimente domina alte activitati?
3. Simte frica sau nesiguranta inainte de a manca pentru ca va manca in exces?
4. Simte rusine, vina dupa masa?
5. Consuma laxative sau recurge la metode pentru a vomita imediat dupa masa

Chestionarul SCOFF
Va provocati varsaturi pentru ca va simtiti inconfortabil de satul?
Va ingrijorati sa nu fi pierdut controlul asupra alimentatiei?
Ati slabit recent mai mult de 6 kg intr-o perioada de 3 luni?
Va considerati mult prea gras/a, in timp ce ceilalti spun ca sunteti mult prea
slab/a?
Mancarea e un element excesiv de important in viata dvs?

Daca ati raspuns cu ,,Da’’ la doua dintre aceste intrebari, e posibil sa suferiti de
anorexie sau bulimie.
Tratament
Studiile au aratat ca tratament antidepresiv combinat cu psihoterapia
cognitiv-comportamentala are cele mai ridicate rate de remisiune a tulburarilor de
alimentare.
Tratamentul este reprezentat de psihoterapie asociata cu administrarea de ISRS (inhibitorii
selectivi ai recaptarii serotoninei), in special fluoxentina.
Psihoterapia, de regula cognitiv-comportamentala, are atat beneficii pe termen scurt cat si
pe termen lung
Remedii de stil de viata
Pe langa tratamentul profesionist, urmeaza aceste sfaturi:
Tine-te de planul de tratament. 
Nu sari peste sedintele de terapie si nici peste mese, chiar daca te fac sa resimti un
disconfort.
Informeaza-te cu privire la bulimie. 
Cu cat afli mai multe lucruri, cu atat te vei tine mai mult de planul de tratament.
Alimenteaza-te adecvat. 
Vorbeste cu medicul nutritionist in legatura cu suplimentele potrivite de vitamine
si minerale.
Nu te izola. Familia si prietenii vor sa te vada sanatoasa.
Nu fii aspra cu tine. Abtine-te de la nevoia de a te cantari sau de a te uita in
oglinda frecvent. Aceste gesturi iti vor alimenta dorinta de a reveni la obiceiurile
nesanatoase.
Fii prudenta in privinta exercitiilor fizice. Cere sfatul specialistului privind
activitatea fizica potrivita pentru tine
Complicatii
Bulimia poate sa provoace numeroase complicatii severe si
amenintatoare de viata. Posibilele complicatii sunt:
Stima de sine scazuta si pobleme privind relationarea si functionarea
sociala
Deshidratarea, care determina probleme medicale majore, precum
insuficienta renala
Probleme cardiace, precum palpitatiile sau insuficienta cardiaca
Carii dentare si boala gingivala
Absenta menstrelor sau menstre regulate
Probleme digestive
Anxietate, depresie, tulburari de personalitate sau tulburare bipolara
Consumul nepotrivit de alcool si medicamente
Auto-vatamare, ganduri suicidare sau suicid
Multumec pentru atetie !