A. Căile respiratorii:
EXTRAPULMONARE: cav. nazala- bronhii principale
INTRAPULMONARE (ARBORE BRONSIC): bronhii-
alveole
Cavitatea nazală
Laringele:
-funcţii: - respiratorie
- fonatorie.
Traheea:
-sub formă de tub
- continuă laringele
- lungime de 10-12 cm
- la nivelul T4 se împarte
în două bronhii.
Bronhiile:
-pătrund în plămân prin hil
- se ramifică intrapulmonar
formând arborele bronşic.
B. Plămânii
• Principalele organe ale
respiraţiei
• Situaţi în cavitatea toracică
• Capacitate totala de 5000ml
aer cu variaţii individuale
• Pleura: înveleşte plămânii
• Formată din:- foiţă parietală
- foiţă viscerală
• Cavitatea pleurală:
-virtuală
- lamă fină de lichid
pleural
Arborele bronşic
• Bronhia principală →bronhii →bronhiole→ bronhiole respiratorii→ducte
alveolare→ săculeţi alveolari
• Pereţii săculeţilor alveolari- alveole pulmonare
• Acinul pulmonar: -unitatea morfo-funcţională a plămânului
-format din bronhiole respiratorii, ducte alveolare,
săculeţi alveolari şi alveole pulmonare
• Reţea de capilare:-situată in jurul alveolelor
• Membrana alveolo-capilară= membrana respiratorie: perete alveolar+
perete capilar; asigură schimburile gazoase
VASCULARIZATIA PLAMANILOR
• FUNCTIONALA:VD- • NUTRITIVA- asigura
trunchi pulmonar-2 oxigenul necesar
artere pulmonare- parenchimului pulmonar
capilare pulmonare- vene • Aorta- artere bronsice-
pulmonare- AS capilare arteriale(nu
• VASELE APARTIN ajung la alveole)- vene
CIRCULATIEI MICI, bronsice- vena azygos-
PULMONARE VCS-AD
• Vasele apartin circulatiei
mari, sistemice
Respiraţia: schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre organism
şi mediu
Funcţional :- ventilaţia pulmonară
- difuziunea gazelor
- transportul gazelor
- reglarea ventilaţiei.
I. VENTILAŢIA PULMONARĂ
- variaţiile ciclice ale volumului cutiei toracice urmate de mişcările în acelaşi sens ale
plămânilor asigură ventilaţia pulmonară; aceste variaţii se realizează prin două
mişcări în sens opus: expiratorie şi inspiratorie.
Mecanica ventilaţiei pulmonare
• Dimensiunile plămânilor:
- variază prin distensie şi retracţie
- influenţate de: -ridicarea şi coborârea diafragmului
-ridicarea şi coborârea coastelor
- respiraţia normală, de repaus, asigurată aproape în întregime de ridicarea şi
coborârea diafragmului
- în timpul inspirului : contracţia diafragmului trage în jos faţa bazală a plămânului,
grilajul costal se ridică proiectând sternul înainte, acesta depărtându-se de coloana
vertebrală ceea ce măreşte diametrul antero-posterior cu aproximativ 20% in
inspiraţia maximă .
-în timpul expirului: diafragmul se relaxează, grilajul costal coboară, iar
retracţia elastică a plămânului, a peretelui toracic şi a structurilor
abdominale comprimă plămânii.
-muşchii: inspiratori, expiratori.
Presiunea pleurală
-reprezintă presiunea din cavitatea pleurală;
-există o absorbţie (sucţiune) permanentă a lichidului pleural →presiune
negativă la nivelul cavităţii pleurale;
-variază cu fazele respiraţiei (accentuarea negativitatii in inspir)
Presiunea alveolară
-reprezintă presiunea din alveolele pulmonare;
-în repaus presiunea alveolară este egală cu presiunea atmosferică (0 cm
H2O);
- pentru a permite pătrunderea aerului în plămân presiunea trebuie sa
fie negativă, astfel încât in timpul unei inspiraţii normale (2 sec)devine –
1 cm H20;
- în timpul unei inspiraţii normale pătrund în plămân aproximativ 500 ml
aer;
- în timpul expirului (2-3 sec) presiunea alveolară devine pozitivă ajungând la +
1cm H20 şi forţează 500 ml aer să iasă din plămân.
Forţele elastice pulmonare (de recul)
-stau la baza realizării expiraţiei
- două tipuri: -forţele elastice ale ţesutului pulmonar
-forţele elastice produse de tensiunea superficială a
surfactantului
Surfactantul= lichid tensioactiv care căptuşeşte la interior pereţii alveolari
şi alte spaţii aeriene pulmonare.
Volume şi capacităţi pulmonare
-studiul ventilaţiei pulmonare= spirometrie= înregistrarea volumului aerului
deplasat spre interiorul, respectiv exteriorul plămânilor.
Volume pulmonare- în număr de patru; suma lor reprezintă volumul
maxim pe care îl poate atinge presiunea pulmonară.
1.VC- volumul inspirat şi expirat în timpul respiraţiei normale
- în medie 500 ml
2.VIR- volumul inspirat peste VC
- circa 1500 ml
3. VER- cantitatea suplimentară de aer care poate fi expirată în urma unei
expiraţii forţate, după expirarea unui VC
- circa 1500 ml.
4. VR- volumul de aer care rămâne în plămâni şi după o expiraţie forţată
- aproximativ 1500 ml.
Toate volumele respiratorii se măsoară spirometric, cu excepţia VR
care se măsoară prin metode speciale.
Capacităţile pulmonare- sume de două sau mai multe volume
pulmonare.
1. CI- VC+VIR=2000ml
2. CRF- VER+VR= 2000ml
3. CV- VIR+VC+VER= 3500 ml
4. CPT- CV+ VR= 5000 ml
La inceputul inspiratiei normale: VR+VER-CRF
La sfarsitul inspiratiei normale:VC+VER+VR
La sfarsitul inspiratiei fortate: CPT
La sfarsitul expiratiei normale: VER+VR
La sfarsitul expiratiei fortate: VR
Minut-volumul respirator (DR)= VC* FC= 500 ml*18/min=9 l/min
Spatiul mort: cav. nazala-pana la bronhiolele respiratorii
II. DIFUZIUNEA
- urmează ventilaţiei pulmonare;
- difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şi a CO2 în sens invers;
- doar în condiţiile unei diferenţe de presiune.
Concentraţia gazelor în aerul alveolar este diferită de cea din aerul atmosferic.
Cauze: - înlocuirea parţială a aerului alveolar
- schimbul O2↔ CO2
- umezirea aerului atmosferic.
Membrana alveolo-capilară (respiratorie)
Componente: - endoteliul capilar
- interstiţiul pulmonar
- epiteliul alveolar
- surfactant
Grosime= 0,6 microni;
Suprafaţă= 50- 100 m²
Factori care influenţează rata difuziunii gazelor:
1. Presiunea parţială a gazului în alveolă.
2. Presiunea parţială a aerului în capilarul pulmonar.
3. Coeficientul de difuziune al gazului.
4. Dimensiunile membranei respiratorii.
Difuziunea oxigenului
• datorită diferenţei de presiune (pO2 în aerul alveolar= 100 mmHg, în sângele
capilar= 40 mmHg) difuziunea oxigenului are loc dinspre aerul alveolar spre
sângele capilar.
Mecanism: