RESPIRAŢIA

Sistemul respirator: ansamblul tuturor organelor a

căror funcţie principală este de a asigura schimburile gazoase între
mediul exterior şi interior.
Cuprinde: -căile respiratorii
-plămânii.

A. Căile respiratorii:
EXTRAPULMONARE: cav. nazala- bronhii principale
INTRAPULMONARE (ARBORE BRONSIC): bronhii-
alveole
 Cavitatea nazală

 formată din două spaţii

simetrice numite fose
nazale
 situaţie:
-sub baza craniului
-deasupra cavităţii bucale
 comunicări:
-cu exteriorul prin narine
-cu faringele prin coane
 Faringele
-răspântie între calea
respiratorie şi cea
digestivă.

Laringele:
-funcţii: - respiratorie
- fonatorie.
 Traheea:
-sub formă de tub
- continuă laringele
- lungime de 10-12 cm
- la nivelul T4 se împarte
în două bronhii.

Bronhiile:
-pătrund în plămân prin hil
- se ramifică intrapulmonar
formând arborele bronşic.
 B. Plămânii
• Principalele organe ale
respiraţiei
• Situaţi în cavitatea toracică
• Capacitate totala de 5000ml
aer cu variaţii individuale
• Pleura: înveleşte plămânii
• Formată din:- foiţă parietală
- foiţă viscerală
• Cavitatea pleurală:
-virtuală
- lamă fină de lichid
pleural
 Arborele bronşic
• Bronhia principală →bronhii →bronhiole→ bronhiole respiratorii→ducte
alveolare→ săculeţi alveolari
• Pereţii săculeţilor alveolari- alveole pulmonare
• Acinul pulmonar: -unitatea morfo-funcţională a plămânului
-format din bronhiole respiratorii, ducte alveolare,
săculeţi alveolari şi alveole pulmonare
• Reţea de capilare:-situată in jurul alveolelor
• Membrana alveolo-capilară= membrana respiratorie: perete alveolar+
perete capilar; asigură schimburile gazoase
 VASCULARIZATIA PLAMANILOR
• FUNCTIONALA:VD- • NUTRITIVA- asigura
trunchi pulmonar-2 oxigenul necesar
artere pulmonare- parenchimului pulmonar
capilare pulmonare- vene • Aorta- artere bronsice-
pulmonare- AS capilare arteriale(nu
• VASELE APARTIN ajung la alveole)- vene
CIRCULATIEI MICI, bronsice- vena azygos-
PULMONARE VCS-AD
• Vasele apartin circulatiei
mari, sistemice
 Respiraţia: schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre organism
şi mediu
Funcţional :- ventilaţia pulmonară
- difuziunea gazelor
- transportul gazelor
- reglarea ventilaţiei.
I. VENTILAŢIA PULMONARĂ
- variaţiile ciclice ale volumului cutiei toracice urmate de mişcările în acelaşi sens ale
plămânilor asigură ventilaţia pulmonară; aceste variaţii se realizează prin două
mişcări în sens opus: expiratorie şi inspiratorie.
Mecanica ventilaţiei pulmonare
• Dimensiunile plămânilor:
- variază prin distensie şi retracţie
- influenţate de: -ridicarea şi coborârea diafragmului
-ridicarea şi coborârea coastelor
- respiraţia normală, de repaus, asigurată aproape în întregime de ridicarea şi
coborârea diafragmului
- în timpul inspirului : contracţia diafragmului trage în jos faţa bazală a plămânului,
grilajul costal se ridică proiectând sternul înainte, acesta depărtându-se de coloana
vertebrală ceea ce măreşte diametrul antero-posterior cu aproximativ 20% in
inspiraţia maximă .
-în timpul expirului: diafragmul se relaxează, grilajul costal coboară, iar
retracţia elastică a plămânului, a peretelui toracic şi a structurilor
abdominale comprimă plămânii.
-muşchii: inspiratori, expiratori.
Presiunea pleurală
-reprezintă presiunea din cavitatea pleurală;
-există o absorbţie (sucţiune) permanentă a lichidului pleural →presiune
negativă la nivelul cavităţii pleurale;
-variază cu fazele respiraţiei (accentuarea negativitatii in inspir)
Presiunea alveolară
-reprezintă presiunea din alveolele pulmonare;
-în repaus presiunea alveolară este egală cu presiunea atmosferică (0 cm
H2O);
- pentru a permite pătrunderea aerului în plămân presiunea trebuie sa
fie negativă, astfel încât in timpul unei inspiraţii normale (2 sec)devine –
1 cm H20;
- în timpul unei inspiraţii normale pătrund în plămân aproximativ 500 ml
aer;
- în timpul expirului (2-3 sec) presiunea alveolară devine pozitivă ajungând la +
1cm H20 şi forţează 500 ml aer să iasă din plămân.
Forţele elastice pulmonare (de recul)
-stau la baza realizării expiraţiei
- două tipuri: -forţele elastice ale ţesutului pulmonar
-forţele elastice produse de tensiunea superficială a
surfactantului
Surfactantul= lichid tensioactiv care căptuşeşte la interior pereţii alveolari
şi alte spaţii aeriene pulmonare.
Volume şi capacităţi pulmonare
-studiul ventilaţiei pulmonare= spirometrie= înregistrarea volumului aerului
deplasat spre interiorul, respectiv exteriorul plămânilor.
Volume pulmonare- în număr de patru; suma lor reprezintă volumul
maxim pe care îl poate atinge presiunea pulmonară.
1.VC- volumul inspirat şi expirat în timpul respiraţiei normale
- în medie 500 ml
2.VIR- volumul inspirat peste VC
- circa 1500 ml
3. VER- cantitatea suplimentară de aer care poate fi expirată în urma unei
expiraţii forţate, după expirarea unui VC
- circa 1500 ml.
4. VR- volumul de aer care rămâne în plămâni şi după o expiraţie forţată
- aproximativ 1500 ml.
Toate volumele respiratorii se măsoară spirometric, cu excepţia VR
care se măsoară prin metode speciale.
Capacităţile pulmonare- sume de două sau mai multe volume
pulmonare.
1. CI- VC+VIR=2000ml
2. CRF- VER+VR= 2000ml
3. CV- VIR+VC+VER= 3500 ml
4. CPT- CV+ VR= 5000 ml
La inceputul inspiratiei normale: VR+VER-CRF
La sfarsitul inspiratiei normale:VC+VER+VR
La sfarsitul inspiratiei fortate: CPT
La sfarsitul expiratiei normale: VER+VR
La sfarsitul expiratiei fortate: VR
Minut-volumul respirator (DR)= VC* FC= 500 ml*18/min=9 l/min
Spatiul mort: cav. nazala-pana la bronhiolele respiratorii
 II. DIFUZIUNEA
- urmează ventilaţiei pulmonare;
- difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şi a CO2 în sens invers;
- doar în condiţiile unei diferenţe de presiune.
Concentraţia gazelor în aerul alveolar este diferită de cea din aerul atmosferic.
Cauze: - înlocuirea parţială a aerului alveolar
- schimbul O2↔ CO2
- umezirea aerului atmosferic.
Membrana alveolo-capilară (respiratorie)
Componente: - endoteliul capilar
- interstiţiul pulmonar
- epiteliul alveolar
- surfactant
Grosime= 0,6 microni;
Suprafaţă= 50- 100 m²
Factori care influenţează rata difuziunii gazelor:
1. Presiunea parţială a gazului în alveolă.
2. Presiunea parţială a aerului în capilarul pulmonar.
3. Coeficientul de difuziune al gazului.
4. Dimensiunile membranei respiratorii.
 Difuziunea oxigenului
• datorită diferenţei de presiune (pO2 în aerul alveolar= 100 mmHg, în sângele
capilar= 40 mmHg) difuziunea oxigenului are loc dinspre aerul alveolar spre
sângele capilar.
Mecanism:

• pO2 sangvină şi alveolară devin egale în 0,25 sec.

• margine de siguranţă: intervalul de timp care asigură o preluare adecvată a O2
în timpul unor perioade de stress.
• In capilarul pulmonar:- capat arterial- Po2 40mmHg, capat venos PO2 100mmHg
• In capilarul tisular: capat arterial Po2 100mmHg, capat venos-40mmHg
 Difuziunea dioxidului de carbon
• Datorită diferenţei de presiune ( PaCO2 in aerul alveolar= 40mmHg, in sângele capilar=
46mmHg) difuziunea CO2 se face dinspre sângele din capilarele pulmonare spre alveole
• CO2 difuzează de 20 ori mai uşor decât O2 (deşi gradientul de difuziune este mult mai mic),
datorită solubilităţii mai mari în lichidele organismului
• Egalarea presiunilor parţiale se face în 0,25 sec
• Capilar pulmonar: capat arterial Pco2 46mmHg, capat venos Pco2 40mmHg
• Capilar tisular: capat arterial PCO2 40mmHg, capat venos 46mmHg
• Vene pulmonare si sange arterial: po2 100mmHg, pco2 40mmHg
• Artera pulmonara si sange venos : po2 40mmHg, pco2 46mmHg
III. TRANSPORTUL GAZELOR
I. Transportul oxigenului
O2 din sângele arterial circulă : 98,5% legat de hemoglobină
1,5 % dizolvat în plasmă
 - 1 g Hgb poate lega maxim 1,34 ml O2;

- VN a Hgb = 12-15 g/ dl;

 Cantitatea de O2 care se leagă de hemoglobină.
 4 molecule la 1 moleculă de hemoglobină = saturaţie 100%
 Depinde de: - presiunea parţială a O2 plasmatic;
- pH plasmatic;
- temperatură.
 Capacitatea Hgb de a lega O2 scade cu scăderea pH-ului şi cu creşterea
temperaturii.
  Coeficientul de utilizare a O2
- cantitatea de O2 din sânge eliberat la ţesuturi;
- în repaus: 100 ml sânge eliberează 7 ml O2;
- la efort: coeficientul creşte la 12%.
 Hemoglobina redusă rezultă prin cedarea O2 la ţesuturi de către
oxihemoglobină.
II. Transportul dioxidului de carbon

Transportul CO2: - dizolvat în plasmă - 5%

- carbaminohemoglobină (CO2+ NH2-Hgb)- 5%
- bicarbonat plasmatic rezultat prin fenomenul de
membrană Hamburger – 90 %
 IV.REGLAREA VENTILAŢIEI
 centrii nervoşi ai respiraţiei sunt situaţi în bulb şi punte;
 Stimuli sunt inregistrati de :
- chemoreceptorii de la nivelul formaţiunilor nervoase;
- chemoreceptorii de la nivelul unor vase de sânge.