Metodologia cercetării

ştiinţifice
 Studiile de Cohortă
Sunt numite încă şi studii de urmărire sau de incidenţă şi
fac parte din categoria studiilor analitice. Reprezintă
forma cea mai riguroasă de studii epidemiologice non
experimentale.
Obiectivul unui astfel de studiu este demonstrarea
importanţei unui factor în etiologia unei îmbolnăviri, prin
stabilirea unor legături semnificative bazate pe teste
statistice şi prin cuantificarea acestor legături.
 1. Design-ul studiului de cohortă

Studiul începe de la o cohortă de persoane fără boală, populaţie

bine definită care se va stratifica ulterior în două subgrupe
similare:
- cu expunere la factorul de risc - selecţia se face la timpul
prezent;
- fără expunere la factorul de risc - selecţia se face de asemenea
la timpul prezent.
Cercetarea ştiinţifică medicală
Ambele subgrupuri se vor urmări în timp, în viitor, colectarea
datelor se face deci la puncte diferite în timp, motiv pentru care
studiile sunt longitudinalepermite identificarea.
Urmărirea loturilor cazurilor noi de boală, ulterior făcându-se
comparaţia între cele două loturi (fig. 1)
 Cu boală
Expuse
Persoane Fără boală
Populaţie fără
boală Cu boală
Neexpuse
Fără boală
Timpul prezent Timpul viitor
Durata investigaţiei
Figura 1. Design-ul unui studiu de cohortă
 2. Clasificarea studiilor de cohortă

Studiile de cohortă pot fi prospective, retrospective

şi ambidirecţionale.
În studiile de cohortă prospective, cohorta este
constituită la momentul prezent (data începerii
studiului) iar supravegherea se face în viitor, pe
când în studiile de cohortă retrospectivă (cohortă
istorică), cohorta se constituie în trecut pe baza
înregistrărilor existente, iar supravegherea se face la
timpul prezent (data la care se face studiul).
 3. Etapele studiului:

Se recurge la selectarea a două loturi (în caz de

expuneri obişnuite);
- lot special - lot ocupaţional (în caz de expuneri
neobişnuite).
• La lotul expuşi se vor preciza:
• Factorii de risc presupuşi şi modalităţile de măsurare a
acestora
• Criteriile de eligibilitate ale subiecţilor (sex, vârstă, etc.)
• Perioada de urmărire
• Măsurile ce trebuie luate pentru a evita pierderile pe
parcursul studiului
• Definirea mijloacelor de diagnostic utilizate
 4. Analiza datelor

În analiza datelor se calculează numărul de cazuri nou

apărute în ambele subgrupe, deci incidenţa la expuşi şi la
neexpuşi.
Incidenta= nr de cazuri diagnosticate “p”
nr total al
populatiei
Compararea incidenţelor se poate face:
- sub formă de raport (riscul relativ)
- sub formă de diferenţă (riscul atribuibil)
Riscul relativ este raportul dintre incidenţa bolii la persoane
expuse şi persoane neexpuse factorului de risc, respectiv
dintre riscul bolii la expuşi şi neexpuşi.
R=R1
Ro
R1= riscul (incidenţa) bolii la expuşi
R0= riscul (incidenţa) bolii la neexpuşi
Riscul relativ indică de câte ori este mai mare riscul la expuşi faţă de
neexpuşi, respectiv subiectul expus la factorul studiat are de X ori mai
multe “şanse” de a face boala definită prin criteriul principal de evaluare,
faţă de subiectul neexpus.
Riscul atribuibil (RA), denumit încă excesul de risc măsoară diferenţa
dintre riscul (incidenţa) bolii la expuşi şi neexpuşi, indicând cu cât este
mai mare riscul la expuşi faţă de neexpuşi.
RA=R1-R0
Interpretare:
RR RA
>1 >0 asociere factor de risc-boală
=1 =0 factor indiferent
<1 <0 factor de protecţie
Erori posibile
A) de selecţie:
B) de clasificare
C) de pierdere a subiecţilor pe parcursul studiului
D) factori de confuzie
Avantaje ale studiilor de cohortă:
• au validitate bună;
• oferă cele mai bune informaţii despre cauzalitate şi despre istoria
naturală
a bolii;
• constituie cea mai directă măsurătoare a riscului (RR);
• permit obţinerea ratelor de incidenţă;
• sunt eficiente în boli cu incidenţă mare (peste 20%);
• sunt bune în studii cu expuneri rare;
• pot urmării direct modul de acţiune al factorului de risc;
• sunt şanse mai reduse de apariţie a erorilor de selecţie şi verificare;
• pot urmări şi efecte tardive ale bolii.
Dezavantaje ale studiilor de cohortă:
• sunt costisitoare, reducerea cheltuielilor este evidentă, când se
utilizează surse de rutină cu privire la morbiditate şi mortalitate
(exemplu: studiul privind ratele de mortalitate infantilă în funcţie de
greutatea la naştere) sau când se apelează la studii de cohortă speciale
(caz-control înserat în SC
sau SC de tip istoric);
• nu se pot repeta;