REGIMUL COMUNIST ÎN

ROMÂNIA POSTBELICĂ
prof. PANIȚĂ TUDOR,
LICEUL DE ARTE „SABIN PĂUȚA” REȘIȚA
• 1. Cauzele instaurării comunismului
• 2. Etapele instaurării comunismului
• 3. Perioada stalinistă (1948-1965)
• 4. Perioada național-comunistă (1965-1989)
• 5. Revoluția din decembrie 1989
1. Cauzele instaurării comunismului în
România
• a. participarea României la războiul împotriva Uniunii Sovietice, în
perioada 1941 – 1944
• b. intrarea României sub ocupația militară a Armatei Roșii (sovietice)
• c. înțelegerile dintre marile puteri SUA și URSS, care își împart lumea
postbelică în zone de dominație – România rămâne în zona de
dominație sovietică
2. Etapele instaurării comunismului
(1944-1947)
• a. 6 martie 1945 – regele Mihai este forțat de sovietici să îl numească
prim-ministru pe Petru Groza – primul guvern comunist din România
• b. 19 noiembrie 1946 – alegeri parlamentare câștigate prin fraudă de
comuniști și aliații lor
• c. 1947 – partidele de opoziție Partidul Național Țărănesc și Partidul
Național Liberal sunt scoase în afara legii iar liderii lor ( Iuliu Maniu, Ion
Mihalache, Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu etc.) sunt trimiși în
închisoare
• d. 30 decembrie 1947 – regele Mihai este obligat să abdice și să
părăsească țara; în aceeași zi este proclamată Republica Populară Română.
3. Perioada stalinistă (1948-1965)

• Procesul de stalinizare a presupus apariția partidului unic, și anume

Partidul Muncitoresc Român, creat în februarie 1948. Conducătorul
PMR era Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a și condus România în
perioada 1948-1965. Dej a fost cel care a instaurat regimul comunist
de tip stalinist în România, consolidat prin adoptarea celor două
constituții comuniste din 1948 și 1952. Prin aceste constituții, PMR
devenea forța conducătoare unică, acesta hotărând folosirea
mijloacelor și metodelor sovietice în organizarea și conducerea țării.
Astfel, începând cu 1948, se trece la naționalizarea băncilor, fabricilor,
impunerea cenzurii, a controlului asupra culturii și asupra Bisericii, iar
între 1949-1962 are loc colectivizarea în agricultură.
Stemele Republicii Populare Române și Republicii Socialiste
România; drapelul Partidului Comunist Român
Gheorghe Gheorghiu-Dej – secretar general al PCR
(1945-1965) – va deține puterea deplină după
înlăturarea grupării moscovite – Ana Pauker, Vasile
Luca, Teohari Georgescu
• Regimul comunist a provocat schimbări negative în societatea
românească, a însemnat o gravă încălcare a drepturilor și libertăților
cetățenești. De exemplu, în România anilor 1948-1964, în închisorile
comuniste au murit o serie de personalități ale politicii și culturii
interbelice, printre care se numără Gheorghe I. Brătianu, Ion
Mihalache, Iuliu Maniu etc. Astfel, regimul totalitar considera că
epurarea politică este un instrument de control al societății, menit să-i
asigure întreaga autoritate.
• În plan economic, are loc desființarea proprietății private și
impunerea controlului absolut al statului prin naționalizarea industriei
și serviciilor (1948) și colectivizarea agriculturii (1949-1962)
Perioada național-comunistă (1965-1989)

• După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965), se va

desfăşura o ascuţită luptă de culise pentru succesiunea la conducerea
Partidului Comunist. Puternic susţinut de primul-ministru al ţării, Ion
Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu este ales de Biroul Politic secretar
general al partidului.
• Prima fază a regimului ceauşist (1965-1971) se caracterizează printr-o
relativă liberalizare. Este adoptată 0 nouă constituţie (1965), este
schimbată denumirea ţării în Republica Socialistă România, iar Partidul
Muncitoresc Român devine Partidul Comunist Român. Pe plan intern
este sprijinită iniţiativa particulară în comerţ, îmbunătăţirea gradului de
confort al populaţiei şi construirea de locuinţe proprietate personală.
Nicolae Ceaușescu – secretar general al Partidului Comunist
Român (1965-1989) și președinte al Republicii Socialiste România
(1974-1989)
• Se produce desovietizarea şi liberalizarea vieţii culturale prin
eliminarea autorilor sovietici şi reluarea publicării clasicilor literaturii
universale. În învăţământ se revine la sistemul tradiţional, autorii
români sunt reintroduşi în manuale şi se introduce studiul limbilor
occidentale în şcoli. În plan extern, este adoptată 0 politică de
independenţă faţă de Moscova, se stabilesc relaţii diplomatice cu
Republica Federală Germană (1967), iar în august 1968 este criticată
intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, România
refuzând să participe la înăbuşirea revoltei anticomuniste din această
ţară. Vizitele lui Ceauşescu în Franţa, Anglia, Germania şi S.U.A.,
precum şi cele ale preşedinţilor Charles de Gaulle (1968) şi Richard
Nixon (1969) vor contribui la creşterea rolului României pe plan
internaţional.
• A doua fază a regimului ceauşist, neostalinistă (1971-1989), are ca punct
de pornire vizitele făcute de Ceauşescu în China şi Coreea de Nord, când
sunt lansate tezele din iulie, care întrerup cursul liberalizării. În şedinţa
Comitetului Politic al C.C. al P.C.R. (iulie 1971) se decide accentuarea vieţii
politice şi ideologice, accelerarea îndoctrinării populaţiei şi controlul
strict al tuturor activităţilor de către activiştii de partid. Se producea o
reîntoarcere la autoritarismul politic. Este introdus principiul rotirii
cadrelor, ce permitea marginalizarea grupurilor contestatare din partid,
iar din 1972 membrii familiei Ceauşescu şi rudele sunt plasaţi în posturi
cheie. Din 1973, Elena Ceauşescu începe o cariera politică ce o va
propulsa spre vârful puterii, iar din 1974 N. Ceauşescu devine primul
preşedinte al Republicii, socialismul dinastic devenind o relitate.
• Se trece la industrializarea forţată prin ridicare de giganţi industriali
care produc ineficient, cu mare consum de energie, de materii prime
şi costuri ridicate, combinatul siderurgic de la Galaţi devenind
simbolul acestei politici. Ridicarea unor construcţii megalomanice
(Casa Poporului, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Canalul Dunăre –
Bucureşti şi transformarea capitalei în port dunărean) şi politica
economică aberantă a regimului comunist au avut consecinţe
dramatice pe plan social. Alimentele de bază sunt raţionalizate iar
distribuirea energiei electrice şi termice este limitată la strictul
necesar. Pentru mascarea crizei alimentare ce devenea tot mai acută,
regimul va publica un program de alimentaţie ştiinţifică (1982).
Returnarea datoriei externe (11 miliarde de dolari) se va face prin
efortul şi pe seama poporului, ceea ce va contribui la scăderea masivă
a nivelului de trai.
• Remediul la dificultăţile tot mai mari pe care le suporta populaţia era
înăsprirea dominaţiei ideologice ce trebuia să ducă la formarea
omului nou, dispus să aprobe entuziast politica dictatorului. După
1974, cultul personalităţii Conducătorului a câştigat tot mai mult
teren, fiind inspirat din modelele chinez şi nord-coreean. Numeroşi
scriitori, artişti şi istorici vor fi la originea unui val de elogii fără
precedent la adresa lui N. Ceauşescu. Milioane de oameni vor fi
mobilizaţi pentru a idolatriza persoana dictatorului iar mai târziu a
cuplului prezidenţial. După 1980, istoricii oficiali nu vor ezita în
fabricarea unor falsuri grosolane pentru a glorifica trecutul
revoluţionar al conducătorului, iar unii scriitori îi adresau omagii
exagerate, pentru ca în final să fie ales preşedinte de onoare al
Academiei (1985) şi numit Erou al R.S.R. (1988) pentru cei 55 de ani
de activitate revoluţionară.
5. Revoluția din decembrie 1989

• Sporirea nemulţumirilor populaţiei faţă de greutăţile cotidiene precum şi

faţă de represiunea internă au condus în decembrie 1989 la o puternică
revoltă populară, anunţată de mişcările populare din Ungaria, Germania de
Est (R.D.G), Cehoslovacia şi Bulgaria, de prăbuşirea Zidului Berlinului şi de
evenimentele de la Timişoara. Marea revoltă a poporului român izbucneşte
în ziua de 16 decembrie 1989 la Timișoara, continuă apoi în 21 decembrie la
1989 la București. Sub imensa presiune populară care asedia clădirea
Comitetului Central al P.C.R., Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugitîn 22
decembrie 1989. Capturat ulterior, cuplul dictatorial va fi judecat în
imprejurări excepţionale şi condamnat la moarte (25 decembrie 1989). În
felul acesta era înlăturat regimul comunist şi se redeschidea drumul
României spre libertate şi democraţie.
Imagini ale revoluției din decembrie