Tema 15: PLANIFICAREA ŞI

PREVIZIUNEA FINANCIARĂ A
ÎNTREPRINDERII
PLAN
1.Planificarea financiară a întreprinderii.
2.Tipurile și etapele planificării financiare.
3.Metode și modele utilizate în procesul planificării.
 Obiective de referințe:
• să definească noţiunea de planificare şi previziune
financiară;
• să traseze etapele planificării activităţii financiare a
întreprinderii;
• să caracterizeze mecanismul de planificare financiară a activităţii
întreprinderii;
• să contureze tipurile şi etapele planificării;
• să identifice metodele utilizate în procesul planificării;
• să specifice compartimentele şi conţinutul planului financiar;
• să caracterizeze modelele de bază folosite în scopul planificării
financiare;
• să definească noţiunea de planificare financiară;
• să caracterizeze etapele și mecanismul de planificare financiară;
• să contureze tipurile şi etapele planificării;
• să identifice metodele utilizate în procesul planificării;
• să specifice compartimentele şi conţinutul planului financiar;
• să selecteze coeficienţii financiari la etapa planificării;
• să cunoască metodica calculării indicatorilor financiari;
• să posede aptitudini de estimare a indicatorilor financiari ai
planului.
 În condiţiile concurenţei, întreprinderile se confruntă cu cerinţele
realizării performanţelor superioare sub raportul costurilor de producţie,
termenelor de fabricaţie, reînnoirii şi calităţii producţiei. Pentru a putea
răspunde cerinţelor, ea trebuie să prognozeze, elaboreze și aplice
programe de dezvoltare economică pe o anumită perioadă.
În acest context, se impune trecerea la prognoze de perspectivă și pe
termeni medii, formarea concepţiei de dezvoltare a businessului,
căutarea metodelor şi mijloacelor de realizare a obiectivelor. O
conducere dinamică trebuie să urmărească adaptarea la noile condiţii, să
evalueze planuri şi să identifice schimbări care vor îmbunătăţi
rezultatele.
Planificarea viitorului financiar al întreprinderii influenţează toate
activităţile, iar compartimentele trebuie să fie implicate în procesele de
producţie, personal, comerciale de marketing, administrative şi
financiare.
Previziunea şi planificarea sunt doua procese complementare, dar
diferite. Previziunea este un proces de cunoaştere, pe când planificarea
este un proces de acţiune.
 PLANIFICAREA reprezintă stabilirea şi fundamentarea, pe baza
studiilor întocmite şi a analizelor efectuate, a obiectivelor şi sarcinilor de
realizarea a acestora, precum şi a resurselor necesare pe o perioadă
determinată, corespunzătoare caracterului planului stabilit (lună, trimestru,
an), în vederea atingerii obiectivelor fixate.
Etapele planificării sunt prezentate în cele ce urmează:
1.Conştientizarea oportunităţilor în ce priveşte: piaţa, competiţia,
dorinţele clienţilor, atuurile şi slăbiciunile proprii;
2.Stabilirea obiectivelor ( niveluri, acţiuni, termene);
3.Evaluarea premiselor: determinarea mediului intern şi extern în cadrul
căruia vor fi aplicate planurile;
4.Compararea alternativelor în legătură cu scopurile urmărite (alternativa
care oferă cea mai bună şansă de atingere a scopurilor, cu efort minim şi
efecte maxime);
5.Alegerea unei alternative;
6.Formularea planurilor de sprijin (de pildă, achiziţionarea de
echipamente, aprovizionarea cu materii prime şi materiale, asigurarea forţei
de muncă necesare etc.);
7.„numerizarea” planului prin stabilirea bugetelor (de exemplu, privind
volumul, costul şi preţul vânzărilor, cheltuielile de operare necesare
elaborării planului, cheltuieli pentru achiziţionarea de echipamente etc.)
Perioada de planificare diferă în funcţie de mai mulţi factori:
dimensiunea organizaţiei, domeniul de referinţă, scopurile urmărite.
 Planificarea financiară cuprinde efectuarea de acțiuni privitor la volumul
vânzărilor, producţiei, mărimea activelor, a resurselor necesare acoperirii
cheltuielilor, previziunea rezultatelor aşteptate.
Planificarea financiară constă în confruntarea a resurselor financiare ale
întreprinderii cu alocările cărora ea trebuie să fie în egală măsură să le facă faţă.
Ea este elaborată plecând de la un demers de planificare generală construit în
cadrul strategiei elaborată de către direcţia generală.
Planificarea financiară este o funcţie a procesului de gestiune,
întricât cuprinde toată activitatea şi constituie un proces de determinare a
acţiunilor care urmează să fie efectuate în viitor.
Astfel, prin planificare se înţelege programarea, coordonarea şi
gestionarea procesului de exerciţiu pe bază unui plan a activităţii, adică
un proces prin care se stabileşte unde se află întreprinderea, unde ar dori
să ajungă şi ce resurse financiare sunt necesare pentru aceasta.
Înainte de a stabili obiectivele, firma trebuie să efectueze o evaluare a
aspectelor legate de piaţă, să înţeleagă tendinţele privind costurile
vănzărilor, productivitatea etc., se determine necesarul de resurse pentru
a atinge obiectivele şi să stabilească dacă acestea
sunt disponibile.
 Obiectivele planificării financiare:
•are menirea de a valida o utilizare satisfăcătoare a resurselor;
•de apreciere a aptitudinii financiare a întreprinderii;
•de satisfacere a cerinţelor bancherilor;
•permite asigurarea compatibilităţii finanţării cu capacitatea
financiară;
•prezintă fluxurile financiare ale întreprinderii
Planificarea financiară trebuie să îndeplinească următoarele sarcini:
identificarea volumului de producţie necesar satisfacerii cererii;
determinarea necesarului de resurse pentru realizarea programului;
elaborarea planului circulaţiei băneşti;
stabilirea celor mai raţionale căi şi direcţii de utilizare a resurselor în
conformitate cu necesităţile curente şi de perspectivă;
acumularea informaţiilor privind performanţele şi comparea lor cu
cele ale perioadelor anterioare, cu cele ale concurenţilor;
estimarea cererii pe piaţă şi previzionarea vânzărilor;
determinarea intrărilor necesare pentru realizarea volumului respectiv
de vânzări;
stabilirea modalităţii în care vor fi obţinute aceste resurse;
valorificarea eficientă a excedentului de mijloace băneşti;
asigurarea echilibru financiar pe termen scurt;
formularea obiectivelor realiste, fixarea responsabilităţi;
elaborarea strategii de dezvoltare, crearea imaginii etc.
 Planificarea financiară a afacerii poate fi împărţită în:
1.planificarea strategică;
2.planificarea operaţională: de scurtă durată.
Procesul de planificare începe cu procesul de planificare strategică,
continuă cu planificarea operaţională şi se termină odată cu elaborarea
programelor (bugetelor). Planificarea pe termen lung şi mediu, precum şi
planificarea strategică se utilizează numai atunci când întreprinderea
doreşte să previzioneze schimbările din mediul său înconjurător.
Planificarea strategică este efortul întreprinderii pentru dimensionarea
relaţiilor pe termen lung, fiind o activitate practică, materializată în
planurile financiare, prin care se anticipează produsele care urmează să fie
fabricate şi realizate, pieţele de desfacere, lansarea de produse noi,
termenul de recuperare a investiţiilor, mărimea profitului, alegerea
variantelor de producţie, de mărfuri sau de desfacere.
Planificarea strategică cuprinde patru tipuri de activităţi:
–distribuirea resurselor - repartizarea resurselor financiare şi materiale;
–adaptarea la mediul extern - include acţiunile cu caracter strategic,
menite să contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor cu mediul înconjurător;
–coordonarea internă este coordonarea activității pentru identificarea
aspectelor slabe şi forte cu scopul asigurării eficientei operaţiunilor;
–previziunea strategică organizaţională - presupune perfecţionarea
sistematică a modului de gândire al managerilor, care să permită
formularea unor concepţii clare cu privire la direcţiile de dezvoltare şi
modul în care trebuie să se realizeze acestea.
 Planificarea strategică este proces prin care se definesc obiectivele
generale, strategia concurenţială şi politicile în cadrul diferitelor activităţi
funcţionale. Ea necesită un număr redus de responsabili şi conduce la
stabilirea unor obiective ce vor constitui baza planificării operaţionale.
Planificarea strategică poate fi:
–de lungă durată constă în prospectarea pe o perioadă îndelungată a
managementului financiar al firmei în strânsă legătură cu relaţiile băneşti
ale acesteia atât pe plan vertical, cât şi orizontal;
–previziunea pe termen mediu are ca obiectiv stabilirea resurselor
materiale, umane şi financiare a se angaja în circuitul economic pe o
perioadă de 2-5 ani;
–previziunea pe termen scurt este concretizată în întocmirea de buget.
bugetul este previziunea cifrată a afectărilor de resurse şi a asigurărilor de
responsabilităţi pentru realizarea obiectivelor întreprinderii în condiţii
rentabile.
Elaborarea planului strategic necesită numeroase analize cu caracter
cantitativ şi calitativ, o cunoaştere a factorilor cu caracter intern şi extern
care influenţează activitatea, studierea evoluţiei viitoare a întreprinderii.
Pregătirea şi realizarea noi strategii prevede adoptarea unor strategii
funcţionale, printre care:
1. strategiile de marketing. Pentru a ocupa o cât mai mare parte pe
piaţă în raport cu concurenți întreprinderea adoptă strategia de marketing
al cărei prim rol este:
– identificarea nevoilor şi cerinţelor consumatorilor;
– definirea volumului produselor sau serviciilor care urmează a fi
oferite clienţilor;
– sortimentul şi ritmul de schimbare a acestora;
– alegerea clienţilor, utilizând criteriul minimizării creanţelor.
2. strategia de producţie - presupune precizarea produselor care
urmează a fi fabricate, a pieţelor care urmează a fi satisfăcute cu
acestea şi mijloacelor care urmează să fie alocate. Astfel, trebuie:
– să se proiecteze produsele ce urmează a fi fabricate;
– să se dimensioneze stocurile de materii prime şi materiale la nivel
optim;
– să se adopte cele mai moderne tehnologii de producţie;
– să se asigure un control tehnic eficient etc.
3. strategia financiară - oferă informaţii cu privire la:
• strategia de cercetare-dezvoltare.
• volumul de investiţii necesar realizării obiectivelor strategice de
dezvoltare;
• identificarea surselor de finanţare;
• stabilirea condiţiilor de atragere a mijloacelor financiare şi a
termenelor prevăzute de rambursare;
• nivelul veniturilor ce urmează să fie încasate şi
precizarea termenului prevăzut de recuperare a investiţiilor.
Etape in planificarea strategica:
1. initierea procesului de planificare strategica
2. realizarea unei analize a istoriei si situatiei actuale a firmei;
3. clarificarea misiunilor si valorilor întreprinderii
4. aplicarea analizei SWOT care consta in:
a) analiza mediului pentru identificarea oportunitatilor si
amenintarilor
b) diagnoza interna a întreprinderii pentru a identifica punctele
slabe (slabiciuni) si punctele tari (atuuri)
5. Identificarea problemelor strategice cu care se confrunta
întreprinderea
6. Formularea unor strategii care sa rezolve problemele strategice
identificate
7. Analiza alternativelor/ strategiilor existente (analiza cost-
beneficii)
8. Implementarea strategiilor selectate
9. Evaluarea rezultatelor
 Planificarea operaţională este mai descentralizată decât planificarea
strategică şi este un proces prin care planurile de acţiune sunt definite, în
general pe termen mediu şi cu prezentarea resurselor care vor fi utilizate
în activitatea întreprinderii.
Ea ține de previziunea vânzărilor, a veniturilor şi activelor necesare,
conform diferitelor strategii de producţie şi de marketing adoptate şi apoi
luarea unei decizii privind modul de acoperire a necesarului de fonduri
pentru finanţare.
Elaborarea planului de finanţare constă din:
– identificarea unităţii de timp care va servi la prezentare (în general
anul);
– cuantificarea unităţilor de timp care fac obiectul unei prezentări în
plan;
– aprecierea importanţei acestor fluxuri;
– poziţionarea acestor fluxuri în plan;
– revenirea asupra ipotezelor iniţiale în cazul în care acestea nu sunt
satisfăcătoare.
Elaborarea planului de finanţare în întreprinderi este realizat de
către subdiviziunile financiare. Acesta va permite arbitrajul între
exigenţele de investiţii dorite de către serviciile comercial şi tehnic şi
resursele financiare ale întreprinderii.
În stadiul iniţial, planul face obiectul unor confruntări constante între
conceptualizarea financiară şi anticipările teoretice iniţiale.
 Validitatea unei prognoze se verifică prin măsura în care aceasta se
transformă în prevederi de plan şi se confirmă pe măsura realizării
planului. Dar, prevederile iniţiale ale prognozei se modifică pe măsura
înaintării spre orizontul de timp pentru care a fost stabilită.
Tehnicile previzionale se împart în patru categorii:
•metode fundamentale
•metode instrumentale
•metode elementare
•metode intuitive
a) Metode fundamentale:
1. Analiza şi sinteza. Analiza constă în descompunerea
fenomenului sau procesului studiat în elemente constitutive, în scopul
studierii aprofundate a acestora. Analiza presupune folosirea largă a
abstractizării ştiinţifice, efectuarea, în anumite cazuri, a analizei prin
experimente. Sinteza constă în recompunerea ansamblului din
elementele sale constitutive analizate, obţinându-se expresii
cantitative agregate şi generalizându-se aspecte particulare ale
realităţii, în urma unui proces de cunoaştere care înaintează de la
simplu la complex.
 2. .Abordarea sistemică – este metodă de cunoaştere a fenomenelor
şi proceselor în conexiune cu mediul de existenţă al acestora.
Organizaţia reprezintă un sistem socio-economic, dinamic, complex,
probabilistic, deschis, stabil, stabil, auto-reglabil şi auto-organizabil.
Este un sistem aflat în relaţie cu mediul de acţiune din care primeşte
materii prime, materiale, utilaje, energie, forţă de muncă, capital,
informaţii şi căruia îi restituie produse, lucrări, servicii, capital,
informaţii.
b)Metode instrumentale
•1. Normarea – constă în stabilirea unor parametri de comandă –
norme, normative, cu ajutorul cărora se urmăreşte obţinerea unor
consumuri raţionale de efort social cu efecte optime. Normele şi
normativele îndeplinesc funcţiile de: instrumente de calcul previzional;
fundamentare a planului; stimulare a organizaţiilor şi salariaţilor; control
al eficienţei. Norma - mărime prestabilită, care precizează, pentru
anumite condiţii limitele utilizării resurselor în vederea obţinerii unei
unităţi de efect. Ele pot fi: de muncă, de consum, de calitate a
produselor, de folosire a capitalului fix etc. Normativul - mărime
prestabilită care ptin expresii valorice sau calcule, determină, cu un grad
de generalizare, nivelul optim de desfăşurare a activităţii.
2 . Balanţele previzionale - urmăresc asigurarea stării de
proporţionalitate între diferite componente ale activităţii, prin
determinarea şi corelarea dinamică a resurselor cu necesităţile, în
condiţiile valorificării superioare a resurselor şi a încadrării cerinţelor în
limite la care pot fi satisfăcute. În previziune balanţele previzionale
utilizate sunt cele materiale, valorice şi de forţă de muncă.
3. Modelarea economico-matematică. Este o metodă de cercetare şi
cunoaştere a realităţii cu ajutorul unor modele, adică a unor reprezentări
schematice abstracte a fenomenelor şi proceselor studiate sub formă de
sisteme analitice. Modelul economico-matematic reprezintă o reflectare
simplificată a realităţii, bazată pe relaţii cantitative, cu ajutorul căreia se
studiază comportarea sistemului real pe care îl reprezintă prin analogie.
Principalele tipuri de modele folosite în previziune sunt:
(1) modele de creştere economică;
(2) modele interramuri (modele input-output sau BLR- balanţa
legăturilor dintre ramuri);
(3) modele de optimizare a utilizării unor resurse;
(4) modele bazate pe funcţii de producţie.
Metode elementare
1.Extrapolarea - reprezintă prelungirea în viitor a evoluţiei constatate în trecut.
2. Interpolarea – constă în stabilirea mărimilor intermediare între două variabile date, şi
anume nivelul anului de bază şi cel prevăzut pentru anul final al perioadei de prognoză
sau de plan.
3. Anchetele statistice – constau în consultarea unor colectivităţi umane de către
persoane specializate, folosindu-se fie întrebări directe, fie chestionare distribuite
subiecţilor.
4. Comparaţiile internaţionale – constau în alegerea ţărilor de referinţă cu care se vor
face comparaţii şi care să prezinte condiţii comparabile, în selectarea fenomenelor şi
proceselor care au avut loc în trecut.
 Metode intuitive. - cuprind instrumentele tipice de stimulare şi valorificare a
creativităţii: metoda Brainstorming, metoda Delphi, metoda scenariilor etc.
Metoda brainstorming a fost folosită pentru stimularea gandirii creative a unui grup
de persoane prin emitera libera, a cat mai multor idei, in mod spontan, fara vreo
reflectie critica asupra lor, urmand ca ulterioar aceste idei sa fie analizate si validate.
Metoda scenariilor, constă într-un ansamblu de tehnici și estimări intuitive prin care,
pornind de la situatia data si previzionari, se urmareste intocmirea unor secvente logice
de evenimente cu scopul de a arata cum iau nastere viitoarele elemente posibile.
Metoda Delphi (a anchetelor iterative) - constă în consultarea în mai multe
rînduri a unui grup de experți cu scopul de a extrage și
folosi sistematic opiniile acestora.
 Ansamblul de acţiuni de planificare se caracterizează prin:
•este bazat pe o bună cunoaştere a evenimentelor trecute şi viitoare,
interioare şi exterioare întreprinderii (diagnostic intern şi extern),
• este caracterizat de dorinţa întreprinderii de a-şi construi viitorul
integrat în mediul înconjurător al acesteia (planul strategic);
•se încheie printr-un program de coordonare a acţiunilor pentru
realizarea acestei dorinţe (planuri operaţionale).
Obiectivele previziunii financiare:
–colectarea capitalului proprii şi împrumutate în funcţie de nevoi, cu
costuri cât mai reduse şi cu menţinerea autonomiei financiare;
–accelerarea circulaţiei capitalurilor în toate fazele ciclului de
exploatare;
–descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne
–realizarea programelor economice prognozate
–stabilirea de indicatori economici şi financiaro mobilizatori;
–asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii şi a unei structuri
financiare optime;
–execuţia corespunzătoare a operaţiunilor curente legate de încasări şi
plăţi în scopul asigurării întreprinderii cu lichidităţi;
–alocarea raţională a resurselor băneşti care necesită evaluarea
cheltuielilor pentru noi investiţii sau modernizări şi măsurarea eficienţei
lor, spre a se evita imobilizările de capital etc
 Capacitatea sau incapacitatea de a se adapta la schimbări legate de
previziune și concentrate asupra viitorului în sensul deciziei de ce se va
realiza şi cum. Ea este un proces care impune o determinare a direcţiilor
de acţiune şi fundamentarea deciziilor pe baza scopurilor şi estimaţiilor
prealabile. Funcţia previziune cere să se ia deciziii cu privire la :
1.Obiective specifică condiţii viitoare spre care se tinde. De exemplu,
o formularea “obiectivul firmei este realizarea la sfârşitul anului 2013 a
unei rentabilităţi de 15 % la investiţia făcută” este condiţiea pentru
viitor.
2.Acţiunile sunt mijloacele sau activităţile specifice, prevăzute în
vederea atingerii obiectivelor. Direcţiea de acţiune preconizată să aibă ca
rezultat 15% rentabilitatea poate consta în angajarea într-un efort de
asimilare de produse care vizează introducerea unui nou serviciu.
3. Resursele sunt restricţii pentru direcţiile de acţiune. De exemplu
“costul total ce va fi suportat prin întroducerea noilor servicii să nu
depăşească 500 mii lei”. O previziune trebuie să specifice genurile şi
cantităţile de resurse necesare, ca şi sursele şi alocaţiile potenţiale pentru
aceste resurse. Specificarea restricţiilor cu privire la resurse implică de
asemenea şi bugetare – identificarea surselor şi nivelele resurselor care
vor putea fi angajate pe direcţiile de acţiune alese.
4.Implementarea, presupune decizii ce se referă la
căile şi mijloacele de aplicare practică a
acţiunilor preconizate.
 Previziunea financiară: printr-o serie de indicatori economico-financiari,
caracterizează toate categoriile de activităţi, aşa ca: volumul şi eficienţă mărimii
capitalului, colectarea şi utilizarea lui, rezultate financiare şi repartizarea
acestora, legăturile agentului economic cu alţi parteneri de afaceri din zona
geografică respectivă, precum şi cu mediul înconjurător etc.
Previziunea financiară are ca scop înfăptuirea următoarelor sarcini:
• estimarea cât mai reală a volumului de producţie necesar satisfacerii
depline a cererii pe piaţă;
• dimensionarea necesarului de resurse materiale şi financiare pentru
realizarea programului stabilit;
• dimensionarea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare;
• stabilirea mărimii optime a capitalului împrumutat, la care trebuie să se
apeleze pentru înfăptuirea obiectivelor economice şi procurarea lui din surse
care implică cel mai mic cost;
• elaborarea unor instrumente coerente, care să permită controlul operativ şi
să ofere informaţii veridice asupra modului de înfăptuire a prevederilor
stipulate;
• asigurarea valorificării eficiente a excedentului de mijloace băneşti;
• asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt;
• crearea unei imagini bune atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă etc.
 Obiectivele previziunii financiare:
•colectarea capitalului proprii şi împrumutate în funcţie de nevoi, cu
costuri cât mai reduse şi cu menţinerea autonomiei financiare;
•accelerarea circulaţiei capitalurilor în toate fazele ciclului de
exploatare;
•descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne;
•realizarea programelor economice prognozate;
•stabilirea de indicatori economici şi financiaro mobilizatori;
•asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii şi a unei structuri
financiare optime;
•execuţia corespunzătoare a operaţiunilor curente legate de încasări şi
plăţi în scopul asigurării întreprinderii cu lichidităţi;
•alocarea raţională a resurselor băneşti care necesită evaluarea
cheltuielilor pentru noi investiţii sau modernizări şi măsurarea eficienţei
lor, spre a se evita imobilizările de capital etc.
Formele previziunii financiare:
•Previziune strategică constă în prospectarea pe o perioadă
îndelungată a managementului financiar al firmei în strânsă legătură cu
relaţiile băneşti ale acesteia atât pe plan vertical, cât şi orizontal.
•Previziunea pe termen mediu are ca obiectiv stabilirea resurselor
materiale, umane şi financiare a se angaja în circuitul economic pe o
perioadă de 2-5 ani.
•Previziunea pe termen scurt este concretizată în întocmirea de
 Elementele procedurii de previziune:

Identificarea nevoilor
Constituirea unui colectiv de aplicare a tehnicilor de
previziune
Culegerea datelor

Prelucrarea datelor cu ajutorul tehnicilor de previziune

Comunicarea previziunilor conducerii întreprinderii

Compararea rezultatelor obţinute cu cele previzionate

 Formele previziunii financiare

Previziunea Previziunea Previziunea

strategică pe termen pe termen
pe termen mediu scurt
lung
 Strategia reprezintă un concept complex care asigură modul optim de
punere în aplicare a obiectivelor stabilite, a acţiunilor ce trebuie realizate
pentru punerea în practică a acestora, modul cum trebuie alocate
resursele pe diferite activităţi, ca să răspundă la condiţiile optime a
schimbărilor din mediul înconjurător şi să se precizeze modalităţile de a
fi cât mai competitiv în raport cu întreprinderile concurente.
Previziunea strategică constă în extinderea pe o perioadă îndelungată
a managementului financiar în strânsă legătură cu relaţiile băneşti ale
acesteia atât pe plan vertical, cât şi orizontal.
Un rol important în pregătirea şi realizarea noii strategii îl are
adoptarea unor strategii funcţionale menite să contribuie la realizarea
obiectivelor stabilite.
Pregătirea şi realizarea noii strategii îl are adoptarea unor strategii
funcţionale printre acestea sunt: strategiile de marketing, de producţie,
financiară, funcţională, de cercetare-dezvoltare.
Tipurile de activităţi ale previziunii strategice:
–Distribuirea resurselor;
–Adaptarea la mediul extern;
–Coordonarea internă;
–Previziunea strategică organizaţional
 Elemente sensibile in aplicarea managementului strategic:
–orice proces de planificare strategică este justificabil numai în
cazul în care ajută factorii de decizie să gândească şi să acţioneze
strategic;
–managementului strategic trebuie tratat la justă valoare, fara a-i
neglija importanta dar si fara a-l considera o solutie miracol;
–planificarea strategica nu reprezinta o activitate separata, izolata
de functionarea întreprinderii;
–demersul strategic nu este exclusiv atributul managementului
superior;
–managementul si planificarea strategica nu inseamna numai
alaborarea unor documente;
–in elaborarea strategiilor publice este recomandata implicarea
comunitatii si cetateanului de cite ori acest lucru este posibil;
–strategiile nu se autoimplementeaza iar responsabilitatea pentru
punerea lor in aplicare revine managerului;
–managementul strategic reprezinta un proces
continuu, raportat la un mediu in schimbare
 Eficacitatea unei previziuni este dată de etapele pe care trebuie să le
parcurgă acţiunea de previziune şi organizarea sistemului de previziune.
În organizarea sistemului de previziune un rol important au factorii:
convingerea managerilor de necesitatea previziunii;
competenţa grupelor funcţionale de previziune.
•Instrumentele de previziune îndeplinesc următoarele funcţii:
•funcţia de planificare;
•funcţia de control;
•funcţia de asigurare a rentabilităţii, lichidităţii, echilibrului financiar;
•funcţia de prevenire a riscurilor de imobilizare de capital şi de
neeficienţă economică.
 Funcţia de previziune la nivelul organizaţiei se concretizează în: strategie,
tactică, politică, plan şi program.
Strategia vizează un orizont temporal pe termen mediu şi lung şi are un grad de
detaliere mai redus, iar tactica vizează un orizont temporal pe termen scurt, dar are
un grad de detaliere mai pronunţat. Strategia cuprinde misiunea (raţiunea de a fi a
organizaţiei) şi obiectivele strategice.
Prin politica firmei se formulează liniile generale de acţiune ale firmei pe termen
lung, mediu şi scurt şi principiile unitare de acţiune la nivelul tuturor verigilor
organizatorice ale organizaţiei. Exemplu: fabricare şi comercializarea unor produse
de înaltă calitate; în domeniul resurselor umane – promovarea tinerilor în funcţii de
conducere, aprecierea şi promovarea creativităţii şi asumării de riscuri.
Planul se fundamentează pe baza obiectivelor şi orientărilor stabilite prin
strategie, tactică şi politică pe care le detaliază şi le fundamentează mai riguros,
iar programul detaliază în timp (decade, săptămâni, zile) şi spaţiu (pe secţii,
ateliere) obiectivele planificate.
Funcţia de previziune cuprinde ansamblul acţiunilor prin care se stabilesc
obiectivele firmei pe termen scurt, mediu şi lung şi se formulează modalităţile de
acţiune în vederea realizării acestora şi se fundamentează necesarul de resurse.
Rezultatele previziunii, după orizontul de timp, gradul de detaliere şi
obligativitatea îndeplinirii sunt: prognozele, planurile şi programele.
PROGNOZA reprezintă evaluarea efectuată pe bază ştiinţifică a evoluţiei viitoare
a componentelor cantitative şi calitative ale unui domeniu de activitate, pentru o
perioadă delimitată de orizontul de timp ales.
Prognoza evidenţiază tendinţele dezvoltării şi prezintă variante posibile de
evoluţie, motiv pentru care este, în primul rând, un instrument de investigare şi
cunoaştere, de prefigurare a viitorului.
 Prognozele se clasifică după mai multe criterii:
a. după domeniul de activitate la care se referă: - prognoze economico-sociale, -
prognoze demografice, - prognoze ale ştiinţei, - prognoze ale tehnologiei, - prognoze
ale energiei etc.
b. după obiectul de referinţă: - prognoze ale producţiei, - prognoze privind
consumul, - prognoze ale costurilor etc.
c. după sfera de cuprindere: - prognoze macroeconomice, - prognoze zonale,
teritoriale, - prognoze pe grupe de produse sau produse, - prognoze pentru probleme
complexe (pregătirea cadrelor, cercetarea
ştiinţifică, resursele disponibile şi exploatarea lor, amenajarea teritorială etc.)
d. după orizontul de timp ales: - prognoze de lungă perspectivă -10-30 ani, -
prognoze pe termen mediu – 5-10 ani, - prognoze pe termen scurt - 1-5 ani. Orizontul
de timp poate fi ales convenţional sau poate fi diferit în raport cu domeniul stabilit. De
exemplu, prognozele demografice se elaboreazăpentru un orizont echivalent cu durata
de viaţă a unei generaţii, prognozele tehnologice- sunt diferite în funcţie de rezervele
cunoscute de materii prime, de schimbările previzibile în ştiinţă şi tehnologie, de durata
de reînnoire a capit. fix..
e. după modelele de elaborare utilizate, există trei opţiuni majore privind:
•atitudinea faţă de viitor: - pasivă (metode cu caracter explorativ), - activă (metodele
cu caracter normativ)
•modul de cunoaştere a viitorului: - teoretic (metode teoretice, bazate pe
abstractizare şi tehnici specifice de calcul. - intuitiv (metode bazate pe aprecieri
empirice)
•căile de cercetare a viitorului: - tratarea sintetică, - tratarea analitică, pe subsisteme
 Elaborarea planului de finanţare constă din:
•identificarea unităţii de timp care va servi la prezentare
(anul);
• cuantificarea unităţilor de timp ce fac obiectul unei
prezentări în plan;
• aprecierea importanţei acestor fluxuri;
• poziţionarea acestor fluxuri în plan;
• revenirea asupra ipotezelor iniţiale în cazul în care acestea nu
sunt satisfăcătoare.
Analiza fondată pe fluxurile de trezorerie studiază
trezoreria pornind de la variaţia soldurilor conturilor din bilanţ
între două date de închidere a exerciţiului financiar. Această
metodă privilegiază noţiunea efemeră de flux şi nu conceptele
stabile de activ şi de patrimoniu, apreciind modul de gestiune
care accelerează viteza de rotaţie a capitalurilor şi minimizează
utilizările în raport cu resursele degajate.
 Indicatori de realizare
verificabili în mod Surse şi mijloace de
Logica intervenţiei obiectiv verificare Ipoteze
Obiective Care este ob. gen. la Care sunt indicatorii Care sunt sursele
generale care proiectul va cheie referitori de informare pentru
contribui? referitor la ob. gen. aceşti indicatori

Obiectiv Care este ob.spec. pe Ce indicatori arată în Care sunt sursele de Care sunt factorii şi condiţiile,
specific care proiectul mod clar dacă informaţii care există altele decât cele aflate în
intenţionează să îl atingă obiectivul proeictului a sau care pot fi responsabilitatea
pentru a contribui la ob. fost atins? colectate? Care sunt Beneficiarului, care trebuie să
Gen.? metodele pentru a fie îndeplinite pentru
obţine aceste atingerea acestui obiectiv
informaţii? (condiţii externe)? Ce riscuri
trebuie luate în consideraţie?
 Rezultate Rezultatele sunt realizări Care sunt indicatorii de Care sunt sursele de Care sunt factorii externi şi ce
aşteptate propuse pentru rezultat şi în ce măsură informaţii pentru condiţii trebuie îndeplinite
îndeplinirea obiectivului proiectul realizează aceşti indicatorii de pentru a obţine rezultatele
specific. Care sunt rezultatele rezultat? aşteptate conform graficului?
rezultatele aşteptate? previzionate?

 Activităţi Care sunt activităţile Mijloace: Care sunt Care sunt sursele de Ce condiţii, externe
cheie de realizat şi în ce mijloacele necesare informaţii cu privire la controlului direct al
succesiune trebuie pentru implementarea progresul proiectului? Beneficiarului, trebuie să fie
realizate pentru a acestor activităţi: îndeplinite pntru
produce rezultatele personal, echipament, Care sunt costurile implementarea activităţilor
vizate?(grupaţi facilităţi operaţionale, proiectului? planificate?
activităţile după etc? Cum sunt acestea Ce precondiţii sunt necesare
rezultate) defalcate/clasificate? înaintea începerii proiectului?