Sunteți pe pagina 1din 22

,,ROMANITATEA ROMÂNILOR

ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR”
CONTEXTUL ISTORIC
După încheierea etnogenezei românești apar
informații în lucrările unor cărturari despre
romanitatea românilor. Astfel, români din Balcani și
de la nord de Dunăre, sunt denumiți sub numele de:
valahi, vlahi, volohi, romani.
Etogeneza românilor a cunoscut două teorii:
teoria autohtonistă (subliniază originea latină şi
vechimea românilor pe aceste meleaguri şi a fost
susţinută atât de istoriografia românească, cât şi
de cea străină). Teoria imigraționistă (se opune
ideii continuităţii de locuire a poporului român în
spaţiul carpato-danubiano -pontic ).
TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA STRĂINĂ
Sec. VII –
Primii autori care au susţinut-o au fost cei străini:
Mauricius tratatul militar ,,Strategikon”, menționează
elementul romanic la nord de Dunăre. Populația
romanică era desemnată cu temenul de romani.
Sec. IX – Moise Chorenati luc. ,,Geographia armeană”
menționează o primă țară românească Țara Balak
(Valahia).
Sec. IX – Cronica turcă Oguzname menționează o țară
românească Ulak-ili (Țara Sipenițului – est de Carpați).
Sec. X – Constantin al VII-lea Porfirogenetul, luc.
,,Despre administrarea imperiului”, denumește poporul
român cu termenul de romani (,,aceștia se mai numesc și
romani pentru că au venit din Roma și poartă acest nume
până în ziua de astăzi”).
TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA
STRĂINĂ
Sec. X – Vasile al II-lea Macedoneanul prima mențiune
despre vlahi.
Sec. XI – Gardizi, geograf persan, luc. ,,Podoaba
istoriilor” îi așează pe români într-un spațiu cuprins între
Dunăre și un munte mare, probabil Munții Carpați.
Sec. XII- Cronica lui Anonymus ,,Gesta Hungarorum”
(,,Faptele Ungurilor”) afirmă că la sosirea lor ungurii au
găsit în Pannonia slavii, bulgarii și blachii, adică ,,păstorii
romanilor”.
Sec.XIII – Cronicarul maghiar Simon de Keza, în luc.
,,Gesta hunnorum et hungarorum”, afirmă că românii
erau în Pannonia la venirea hunilor.
UMANIȘTII ȘI ROMANITATEA ROMÂNILOR

Sec. XV - Umaniştii: Poggio Bracciolini,


Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini
(Papa Pius al II-lea), Antonio Bonfini
(sec.XV) afirmă originea romanică a
românilor, continuitatea elementului roman,
originea latină a limbii române.
TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA
ROMÂNEASCĂ
Istoriografia românească aduce argumente
în favoarea teoriei autohtoniste:
Nicolaus Olahus – “Hungaria” – a susținut
unitatea de neam, de limbă și religie a
românilor.
Johannes Honterus – a întocmit o hartă în
care a trecut numele de Dacia pentru întregul
teritoriu locuit de români.
TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA
ROMÂNEASCĂ
Cronicari și cărturari români (sec. XVII-XVIII).
 Grigore Ureche –(“Letopiseţul Ţării Moldovei”); afirmă
şi demonstrează romanitatea românilor şi latinitatea
limbii române;
 Miron Costin – accentuează originea latină a poporului
român şi a limbii române ( “Letopiseţul Ţării Modovei”,
“De neamul moldovenilor”);
 Stolnicul Constantin Cantacuzino – susţine că românii
au credinţa că sunt urmaşii romanilor şi se mândresc cu
descendenţa lor (“Istoria Ţării Româneşti”);
 Dimitrie Cantemir - a scris “Hronicul româno-moldo-
vlahilor” , cea mai întinsă lucrare istorică de analiză a
originii românilor
TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ
Se opune ideii continuităţii de locuire a poporului
român în spaţiul carpato-danubiano -pontic şi
încearcă să demonstreze că acesta s-ar fi
constituit la sud de Dunăre, de unde ar fi
“imigrat” pe teritoriul de astăzi al României
după stabilirea ungurilor în Transilvania.
Context istoric: Instalarea dominației habsburgice
în Trans. (1699 –Pacea de la Karlowitz). Ideea
romanității românilor a devenit o armă politică.
Reprezentanţii Şcolii Ardeleane (Samuil Micu,
Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai-
Deleanu) au urmărit să obțină drepturi politice
pentru români.
TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ
Inochentie Micu Klein, episcop unit, elaborează Supplex
Libellus, în care subliniază ideea romanității românilor,
vechimea și continuitatea acestora în Transilvania. O
consecință a acestei acțiuni a fost apariția teoriei
imigraționiste.
TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ- a fost elaborată de
istoricul austriac Franz Schulzer în luc. ,,Istoria Daciei
transalpine” din 1871. El susține că românii s-au format
ca popor la sudul Dunării de unde au migrat la nordul
Dunării în sec. XIII. El afirmă că dacii au fost exerminați
total de către romani în anul 106 iar împăratul Aurelian
a retras toată populația din Dacia în sec. III, lăsând aici
un teritoriu gol pe care s-au așezat maghiarii în sec. X.
TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ (sec. XIX)
În sec. al XIX-lea, după formarea Austro-
Ungariei (1867), când românii au protestat față
de desființarea autonomiei Trans, istoricii
austrieci și maghiari au reluat teoria
imigraționistă.
TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ elabortă de
istoricul austriac ROBERT ROSLER a fost
sintetizată în lucrarea: “Studii româneşti.
Cercetări asupra istoriei vechi a românilor”
(1871), numită și teoria roesleriană.
 Scopul – este unul politic pentru a justifica
stăpânirea străină în Transilvania.
ARGUMENTELE LUI ROESLER
dacii au fost exterminaţi în timpul celor două
războaie;
lipsa cuvintelor dacice în limba română;
imposibilitatea romanizării în cei 165 de ani de
stăpânire romană;
Dacia a fost părăsită după retragerea aureliană;
românii s-au format ca popor la sud de Dunăre;
românii sunt un popor de păstori nomazi;
inexistenţa izvoarelor istorice anterioare
secolului
al XIII-lea, care să-i ateste pe români la nord de
COMBATEREA TEORIEI IMIGRAȚIONISTE
A.D.Xenopol, în lucrarea “Teoria lui Roesler. Studii asupra
stăruinţei românilor în Dacia Traiană” (1884), contestă teoria
lui Robert Roesler.
Argumentele lui A.D.Xenopol:
elementul tracic reprezintă baza etnică a poporului
român; suprapunerea elementului roman;
daco-romanii s-au retras în munţi din calea
migratorilor;
continuitatea procesului de romanizare după retragere,
prin creştinism şi menţinerea legăturilor cu Imperiul
Roman la sud de Dunăre;
există numeroase dovezi ale continuităţii dacilor şi
daco-romanilor (dovezi arheologice, toponimia,
hidronimia);
contribuţia elementului slav la formarea poporului şi a
limbii române; caracterul fundamental romanic al
poporului român.

TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ ÎN SEC. XX
Teoria imigraționistă a fost reluată de istoricii maghiari
până astăzi. În 1920, prin tratatul de pace de la Trianon,
Ungaria a trebuit să cedeze României – Transilvania.
Ungurii au folosit această teorie pentru a demonstra
drepturile teritoriale ale Ungariei asupra Transilvaniei.
Teoria imigraționistă a fost combătută de istoricii
români: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gh. Brătianu.
În perioada comunistă, în epoca lui Nicolae Ceaușescu,
teoria imigraționistă a fost combătută constant.
Astăzi romanitatea românilor trebuie studiată nu ca o
ipoteză ci ca o realitate istorică.
ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE

Odată cu secolul al XVIII-lea , problema


originii popoarelor se transformă într-o
problemă politică. De ce? Particularizaţi cu
situaţia din spaţiul românesc?

S-ar putea să vă placă și