APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA

CIBERNETICII
0.1 Precursorii (înainte de 1948)
0.2 Întemeietorii (1948)
0.3 Pionierii stiintei ciberneticii
actuale(1948 – 1960)
0.4 Inovatorii (1960 – 1985)
0.5 Cibernetica de ordinul trei şi
sinteza cu Ştiinţele Complexităţii
(1985 – în prezent)
 0.1 Precursorii (înainte de 1948)

 Kybernetos-cirmaci, guvernator
 Kybernetike (Platon)-conducerea unei entitati
sociale, a cetatii; a guverna
 Sustemo/l.latina/echivalent -multime,
adunare, reuniune/-SISTEM, sec.XVII
 Rene Descartes (1637) – “Discurs asupra
metodei”-conceptul filozofic de sistem,
principii, metode de studiu a obiectelor si
fenomenelor lumii reale
Andre Marie Ampere
(1775 -1836)
semnaleaza o noua stiinta-kibernetike-arta
guvernarii, studiul metodelor de comanda si
conducere a societatii
Essai sur la philosophie des sciences, ou exposition analytique
d'une classification naturelle de toutes les connaissances
humaines (1834)
Claude Bernard (1813-1878) – psiholog
francez, a descoperit primul dispozitiv de reglare in
biologie, prin relevarea legaturilor dintre sistemul
nervos-si-sistemul sanguin
Henry Poincaré (1854 – 1912)
- a studiat instabilitatea sistemelor reale-intr-o lume
dominata de teoria existentei echilibrului imuabil
specific sistemului solar
- contributii la teoria moderna a sistemelor dinamice
Nicolai Hartmann (1882–1950) filozof
german-a dezvoltat conceptul de cauzalitate complexa
in studiul interdependentelor si corelatiilor reciproce
 Hartmann a formulat patru legi generale, pe care le-a
denumit nivele ale realităţii (Teoria Stratificarii):
1) Legea Recurenţei: Categoriile inferioare se regăsesc la
nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor
superioare, dar niciodată invers;
2) Legea Modificării: Elemetele categoriale se modifică în cursul
recurenţei către nivelele superioare (ele sunt influenţate de
caracteristicile nivelelor superioare);
3) Legea emergenţei (descoperită de Hartmann şi denumită de
el novum): O categorie superioară, compusă dintr-o diversitate
de elemente inferioare, conţine un element specific, care nu
este inclus în nivelele inferioare;
4) Legea Distanţei dintre Nivele: Nivelele diferite nu se
dezvoltă continuu, ci în salturi.
Cele patru nivele ale realităţii considerate de Hartmann sunt:
i) inorganic; ii) organic; iii) emoţional; iv) intelectual.
 Walter Bradford Cannon (1871-1945)
fiziolog, Harvard Medical School
Anticipeaza proprietatea de HOMEOSTAZIE-ca tendinta generala a
sistemelor cibernetice de a-si asigura echilibrul dinamic
Propozitiile formulate in acest sens :
1) Constanţa într-un sistem deschis, aşa cum este, de exemplu,
corpul uman, necesită mecanisme care acţionează pentru a menţine
această constanţă. Astfel de mecanisme sunt cele care determină
concentraţia de glucoză în sânge, temperatura corpului, echilibrul
acid-bază etc. care, dacă funcţionează defectuos pot duce la boli
grave care determină în final dereglarea întregului organism;
2) Condiţiile staţionare care au tendinţă de a se modifica automat
se întâlnesc cu factori care rezisă schimbării. De exemplu, o
creştere a zahărului din sânge duce la sete care încearcă să dilueze
concentraţia de zahăr din fluidul extracelular;
3) Sistemul de reglare care determină starea staţionară constă
dintr-un număr de mecanisme care cooperează acţionând simultan
sau succesiv. Zahărul din sânge este reglat de insulină, glucagon şi
alţi hormoni care controlează depozitarea sa în ficat sau trecerea în
diferite ţesuturi;
4) Homeostaza nu apare ca o întâplare ci este rezultatul unui proces
de auto-guvernanţă organizată.
Ştefan Odobleja (1902-1978 , medic român

 ,,Psihologia Consonantistă” , Paris,

(1938)
 Ideea cibernetică a consonantismului, reflectă ceea ce
numim azi reacţie pozitivă (feedback-ul pozitiv).
 Ştefan Odobleja exprimă intenţia de a sistematiza psihologia
în jurul noţiunii de consonanţă, ca şi dorinţa de a interpreta
psihicul prin intermediul fizicii.
 Autorul stabileşte un număr de legi generale, pe care le aplică
tuturor domeniilor, tuturor ştiinţelor — adică atît ştiinţelor naturii
inerte, cît şi ştiinţelor lumii vii, psihologiei şi fenomenelor
/proceselor economico-sociale.
 Defineşte viaţa prin reversibilitate: „viaţa este un cerc vicios de
acţiuni şi reacţiuni reciproce. O reversibilitate complexă de
fenomene fizico-chimice ... Un cuplu reversibil de acţiuni şi
reacţiuni. Un fenomen complex unde fiecare fenomen parţial
este, succesiv, cand cauză, cand efect...".
 Are contributii remarcabile la aparitia T.G.S cibernetice
0.2 Întemeietorii (1948)

 Norbert Wiener (1894 – 1964)

 N. Wiener, Arturo Rosenblueth şi Julian Bigelow
 Din colaborarea celor trei rezultă o lucrare publicată în
1943 în revista ,,Pshilosophy of Science”, sub titlul:
,,Behaviour, purpose, and teleology”.
Contributii:
 Importanta reglarii in bucla feed-back-a dispozitivelor
militare de lupta
 Importanta informatiei/mesajelor in sisteme reale(tehnica,
biologie etc)
 Cantitatea de informatie din sistem este o masura a
gradului sau de organizare, iar entropia-o masura a
gradului sau de dezorganizare
 Rolul informatiei in procesele de control , comunicare si
predictie/previziune
 Tipuri de comportament al sistemelor in raport cu scopul
acestora-feed-back și non-feed-back
 Metoda de studiu comportamentala (analiza de tip I/O,
relatia sistem-mediu), opusa celei analitice (structura,
proprietati, organizare interna)
 Claude Shannon (1916-1981)

,,A Mathematical Theory of Communication” (1948)

 Teoria informaţiei era în curs de elaborare, Claude
Shannon împreună cu Denis Weaver au publicat în 1948,
lucrarea fundamentală ,,A Mathematical Theory of
Communication”, care se ocupa de modalităţile de codificare
a datelor pentru a îmbunătăţi acurateţea transmisiei
informaţiei.
 Shannon este cel care introdus bitul ca unitate fundamentală
de măsură a cantităţii de date transmise.
 Este formulată analogia dintre bucla feedback şi canalul de
informaţie, iar legătura inversă de la output la input este
considerată ca un mesaj purtător de informaţie , care are un
triplu sens: sintactic, semantic şi pragmatic.
 Treptat a apărut problema stocării informaţiei în maşinile
de calcul automate , anticipind facilitatile calculatoarelor de
astăzi.
 Toate aceste probleme au fost sintetizate de Norbert
Wiener în prima sa carte dedicată noii ştiinţe:
,,Cibernetica, sau ştiinţa comenzii şi comunicării
la fiinţe şi maşini”, care a aparut în 1948 la editura
Wiley, New York- este vorba de asa numita
CIBERNETICA de ordinul 1, inginereasca :
 un sistem era conceput ca un obiect pasiv ,
 CIBERNETICA explica CUM functioneaza lumea,
 procesele naturale pot fi explicate pe baza teoriilor
stintifice,
 cunoasterea stiintifica poate fi utilizata pentru a
schimba procesele naturale in beneficiul oamenilor
 0.3 Pionierii stiintei ciberneticii actuale
(1948 – 1960)

W. Ross Ashby (1903 – 1972)

,,Design for a Brain”. (1952)
,,An Introduction to Cybernetics” (1956)
 Rolul informaţiei în sistemele cibernetice şi modul în care
aceasta determină eficienţa proceselor de reglare şi control
sunt dezvoltate de către William Ross Ashby (1903 -1972)
care, în lucrarea sa fundamentală ,,An Introduction to
Cybernetics”, apărută în 1956, formulează una dintre
legalităţile fundamentale ale sistemelor cibernetice, şi anume
“Legea varietăţii necesare”, conform căreia pentru a obţine
o varietate dată la ieşirea unui sistem este necesar să se
asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel puţin la
fel de mare.
 Alte contributii : relevarea existentei comportamentului
adaptiv ( se refera la rezolvarea problemelor interne si
restructurarea sistemului), dar si auto-organizarea , prin
dezvoltarea unor mecanisme si instrumente specifice- care stau
la baza edificarii Teoriei Complexitatii, dupa 1982
 Ludwig von Bertalanffy (1901 – 1972)

Teoria Generală a
Sistemelor
 Teoria generală a sistemelor, iniţiată de Ludwig von
Bertalanffy, încearcă să facă din conceptul de sistem
paradigma centrală a ştiinţei şi din metoda sistemică o
modalitate esenţială de abordare ştiinţifică.
 Acest lucru era deosebit de dificil după ce ştiinţa parcursese
câteva sute de ani în care accentul se punea pe părţile
componente ale sistemului, pe metoda analitică de abordare
a proprietăţilor acestora.
 Având ambiţia să descopere ,,legile izomorfe ale ştiinţei”,
Bertalanffy vedea în teoria generală a sistemelor o modalitate
de a se ajunge la ,,unificarea ştiinţelor”.
 Keneth Boulding (1910 – 1993) a încercat să reformuleze
bazele teoriei economice , pornind de la legităţile şi
principiile teoriei generale a sistemelor.

 Boulding a fost unul dintre primii economişti care a înţeles

corect raporturile de interdependenţă dintre sistemul
economic şi sistemul ecologic, militând împotriva distrugerii
naturii în scopuri mercantile.
 John von Neumann (1903 – 1957)

 Teoria automatelor
 Teoria jocurilor
 Programarea matematica
 Automatele celulare, create de John von Neumann împreună
cu Stanislas Ulam, constituie astăzi un obiect important de
studiu pentru specialiştii din diferite domenii ale Ştiinţelor
complexităţii.

 John von Neumann a creat conceptul de automat capabil de

reproducere , care utilizează principiile ciberneticii şi care, mai
târziu, l-au inspirat pe oamenii de stiinta chilieni Maturana şi
Varela în crearea teoriei autopoiesisului.
 Gordon Pask (1928 – 1996), cibernetician şi psiholog englez.

 Ştiinţele cognitive de astăzi sunt, în cea mai mare parte,

dezvoltate pe baza lucrărilor lui Pask în domeniul cunoaşterii şi
conştiinţei de tip cibernetic.
 Apare pentru prima oară ideea, reluată şi dezvoltată în ultimii ani,
conform căreia natura are o inteligenţă proprie şi răspunde
în mod adecvat agresiunii omului asupra ei.
 Maşinile de învăţat, proiectele dezvoltate de Pask, au constituit
un imbold în dezvoltarea de mai târziu a inteligenţei artificiale
şi roboticii
 SAKI-o masina de invatare adaptiva proiectata de G Pask-a
anticipat ceea ce azi reprezinta invatarea virtuala, e-learning
 Stafford Beer - considerat creatorul ciberneticii
manageriale-citeva iedei:

- există o limită a resurselor disponibile (acestea pot fi

conceptualizate ca ,,spaţiu de stocare”, ,,energie liberă” sau
,,timp de prelucrare”);
- unităţile de bază sau părţile din care un sistem cu auto-
organizare este construit sau modelat sunt ele însele sisteme cu
auto-organizare;
- sistemul şi părţile sale sunt elemente active.

Aceste principii se aplică oricărui tip de sistem complex, începând

cu organismele vii cele mai simple , mergând până la creierul
uman.
 Ilya Prigogine (1917 – 2003) (Premiul Nobel
pentru chimie)

 Structuri disipative si functionarea departe de

echilibru
 Rolul energiei si al entropiei in sistemele cibernetice-
>depasirea gindirii mecaniciste a secolelor anterioare
0.4 Inovatorii (1960 – 1985)
 Cibernetica de ordinul doi-1963-Magoroh
Maruyama-rolul buclelor feedback pozitive-ecuatii
logistice,competitia prada-pradator intr-un mediu cu
resurse de hrana limitate
 includerea unei a doua bucle de limitare a cresterii
 1962 Herbert Simon-Nobel pt economie1978, The
Architecture of Complexity-regindirea sistemelor
economice prin prisma teoriei complexitatii
 James Miller-1978, teoria sistemelor vii (Living
Systems)-sisteme organizate pe nivele ierarhice intre
care exista relatii de izomorfism
 Herman Haken-anii 80-a propus o noua stiinta-
SINERGETICA-studiaza modul in care diferite sisteme
sau parti ale lor coevolueaza si coopereaza, pentru a
crea o noua ordine
 Eigen, Winkler, Schuster (Germania)-anii 1973-
1978-studiul sistematic al comportamentelor ciclice, in
auto-reproducerea sistemelor(autopoiesis)
 Umberto Maturana, Francesco Varela, Heinz von
Foerster-Teoria autopoiesisului-autoreproducerii
sistemelor vii si a celor care le contin pe acestea
(economice, sociale etc)
 Cibernetica de ordinul 2-a promovat ideea
interactiunii dintre sistemul observat si observatorul
sau, care poate fi o persoana sau tot un sistem cib.
 Relatia sistem-observator, respectiv modelul
realizat de observator, induce o complexitate asa de
mare, incit ea nu mai poate fi tratata prin tehnicile
formale bazate pe matematica clasica -precum in
Cibernetica de ordinul 1 a lui Norbert Wiener.
 Herbert Simon arata ca nu trebuie simplificata
complexitatea , ci trebuie modelata , aceasta fiind o
proprietate intrinseca a sistemelor
Idei de referinta:
 Sistemele complexe sunt ierarhice , slab
decompozabile-interactiunile lor sunt slabe dar nu
neglijabile-fapt care permite intelegerea lor mai buna
 Concepte folosite : stare, procese sau reguli de
tranzitie a starilor
 Reprezentarea si modelarea pe baza de ecuatii poate
fi considerata reductionista, desi este utila d.p.d.v. al
tratarii
 Incepind cu anii 80 Teoria Sistemelor Complexe-prin
lucrarile lui H.Simon s.a., a condus la ceea ce este azi
cunoscut ca fiind STIINTELE COMPLEXITATII
Concluzii-Cibernetica de
ordinul2(biologica)
 Abordare sistemelor se face din perspectiva
biologica-prin analogie cu modul in care functioneaza
creierul
 Observatorul este inclus ca parte a domeniului
stiintific al abordarii
 Ipoteza cheie: ideile despre cunoastere trebuie
cautate in neuropsihologie
 Consecinta importanta:acceptarea de catre oameni a
constructivismului ii face mai toleranti
0.5 Ştiinţele Complexităţii şi
Cibernetica actuală de ordinul 3
(1985 – în prezent)
 Complexitatea-presupune o multitudine de
elemente, procese, fenomene, interdependente si
interconectate, in cadrul sistemului si cu mediul sau
 Interdependenta si conectivitatea depind de
scop/obiectiv, indiferent de nivelul la care se afla si
de orizontul de timp al abordarii
 Coevolutia- proprietatea de a se adapta la mediu,
de a evolua pt. a determina o noua coerenta/ordine
intre componentele sale, intre acestea si mediu
 Existenta buclelor feedback-conditie de existenta
a sistemelor complexe
 Din TGS s-au desprins noi stiinte:

 Inteligenta artificiala(Simon, Newell),

 Dinamica sistemelor(Forrester),
 Sinergetica(Haken),
 Teoria catastrofelor(Thom),
 Teoria sistemelor vagi/fuzzy(Zadeh)
 Un sistem complex capabil de adaptare şi co-evoluţie se
mai numeşte Sistem Adaptiv Complex şi reprezintă
obiectul de studiu al Ştiinţelor Complexităţii
 E. Milerton-Kelly (2003) distinge în dezvoltarea
Ştiinţelor Complexităţii sase etape importante:
 i) concepţia despre sistemul adaptiv complex şi
complexitate dezvoltată la Institutul Santa Fe (S.U.A.)
prin lucrările lui S. Kauffman (1993, 1995, 2000), J.
Holland (1995, 1998), Chris Langton şi Murray Gell-Mann
(1994);
 ii) concepţia lui Axelrod privind complexitate şi
cooperare în procesele de adaptare şi autoorganizare
(Axelrod (1990, 1997), Axelrod şi Cόhen (2000));
 iii) modelarea şi simularea pe calculator a complexităţii
(Casti (1997), Bonabeau ş.a. (1999), Epstein şi Axtel (1996),
Ferber (1999));
 iv) concepţia privind structurile disipative şi sistemele
care funcţionează departe de echilibru (Prigogine şi
Stengers (1985), Nicolis şi Prigogine (1989)); sistemele
autopoietice şi cibernetica de ordinul doi (Maturana şi Varela
(1992), N. Luhman (1995));
 v) teoria haosului şi a sistemelor haotice (Gleick
(1987));
 vi) complexitatea economică şi legea profitului
crescător (W.Brian Arthur (1990, 1995, 2000)).
St. Wolfram -a avut o incercare de unificare a Stiintelor
Complexitatii= ,,A New Kind of Science” (2002)-cibernetica
nu este o singura stiinta ci o metastiinta, generatoare a mai
multor grupuri de discipline, care studiaza sistemele
complexe din diferite domenii
Câteva concluzii
 Stiintele complexitatii organizate (SC) vor reprezenta
dominanta secolului al XXI-lea (Stuart Kaufman)
 Elementul comun al SC-conceptul de SISTEM, abordat
din unghiuri diferite, prin metode diferite , in scopuri
diferite
 SC trebuie sa explice relatia dintre stiintele naturii si
stiintele sociale
 Ipoteza cheie:ideile sunt acceptate daca servesc
scopurilor observatorului
 Consecinta :transformind sistemele conceptuale,
schimbam societatea
 Elaborarea ciberneticii de ordinul trei, proces
început după anul 2000 de o serie de oameni de
ştiinţă (Stuart Umpleby, F. Heylighen, F. Geyer,
C. Joslyn, ş.a.), are ca principal obiectiv
realizarea unei sinteze intre principiile
ciberneticii şi noile teorii ale complexităţii,
ştiind că sistemele adaptive complexe sunt şi
sisteme cibernetice.
 S. Umpleby a formulat deosebirile dintre
această cibernetică, de ordinul 3, denumită de el
şi cibernetica societală, şi cibernetica de
ordinul întâi (inginerească), respectiv
cibernetica de ordinul doi (biologică,
evoluţionistă)
 Cibernetica de ordinul 3 este cibernetica cu impact
social, ea este cibernetica sistemelor conceptuale
 Schimbarea teoriilor despre fenomenele fizice nu
influenteaza desfasurarea fenomenelor, dar cind
teoriile despre sistemle sociale s-au schimbat, s-a
schimbat si functionarea lor.
 Intre teorii si sistemele sociale exista o
circularitate neintilnita in alte sisteme, care conduce
la modificarea ambelor, iar in final la un sistem social
care corespunde scopurilor urmarite.