Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2020
Hipermetropia
este un viciu de refracție
cauzat de o focalizare anormală a razelor de lumină, în
spatele retinei (vorbim despre un ochi „mai scurt”). Mulți
copii au la nastere o hipermetropie mică,
fiziologică,marimea medie a căreai constituie 2,5-3 dioptrii
care se ameliorează odată cu creșterea (este un proces de
creștere si dezvoltare normal al ochiului). Uneori,
hipermetropia se insoțeste de astigmatism
Analizatorul vizual
-Segmentul periferic -sistemul receptor –globul ocular
-Segmentul de conducere
-Segmentul central
Segmentul periferic
Este alcătuit din globul ocular, anatomic structurat în 3
tunici
-externă (sclera)
-medie (coroida)
-internă (retina)
Mediile transparente ce asigură funcția de bază-optică
-corneea
-umoarea apoasă
-cristalinul
-corpul vitros
Vederea implică mai multe etape
Recepția vizuală
Transmiterea informației
Formarea senzației de văz
1.Recepția vizuală
După ce imaginea trece prin mediile optice, este preluată
de către retină, constituită din 10 straturi celulare
1.Celulele pigmentare (strat profund ce are rol de protecțe și
metabolic)
2. Celulele fotosensibile- Conuri (predomină în pata
galbenă și constituie în exclusivitate fovea centralis, zona
cu acuitate vizuală maximă
Bastonașe (predomină la
periferie, mai puține în pata galbenă, lipsesc în fovea
centralis)
3.Membrana limitantă internă (terminațiile fibrelor
Muler)
4. Stratul granular extern (nucleele conurilor și
bastonașelor)
5.Stratul plexiform extern (conexiunea dintre conuri si
bastonașe cu celulele bipolare)
6. Stratul granular intern (nucleele celuleor bipolare și
celulelor de asociație)
7. Stratul plexiform intern (conexiunea dintre cel.bipolare
cu cel. Ganglonare)
8. Stratul de celule Ganglionare
La nivelul stratului de neuroni bipolari și ganglionari se
manifestă procesul de convergență.
Un neuron bipolar împreună cu neuronii ganglionari care
converg la acesta și cu celulele fotoreceptoare care converg la
neuronul bipolar formează o unitate funcțională!!!!!
Acuitatea vizuală depinde de structura unităților funcționale
asupra carora acționează lumina!!
9.Stratul de fibre optice( în regiunea maculară 8-9
straturi-restul retinei -1 strat!!
10. Membrana limitantă internă (separă retina de
corpul vitros)
Segmentul de conducere
Calea optică
1 neuron este reprezentat de celulele bipolare din retină
2 neuron sunt celulele ganglionare din retină axonii cărora
formează Nervii Optici fibrele cărora se încrucișează parțial
în chiasma optică,apoi continuă formînd tracturi optice până
la corpii geniculați laterali metatalamici unde fac conexiune
cu 3 neuron ai caror axoni au proiecție corticală
Din corpii geniculați se desprind colaterale spre nucleii
nervilor cranieni III; IV; VI, spre măduva cervico dorsală, spre
culiculii cvadrigemeni superiori- acestea constituie căile
reflexelor optice de orientare, adaptare și acomodare.
Segmentul central
Localizat în lobii occipitali ai emisferelor cerebrale de o parte și
alta a scinzurii calcarine, unde se află aria optică primară, în jurul
căreia se afla zona de asociație vizuală care determină realizarea
noțiunii de spațiu necesară în orientare și recunoaștere și asigură
memoria vizuală.
În mod normal, când o persoană privește un obiect, razele de
lumină trec prin mediile optice pentru a ajunge la retină,
determinând mesaje neurologice ce sunt transmise de la celulele
retinei prin nervul optic la centrele vederii din creier, acesta
procesând informația și vederea fiind posibilă
În hipermetropie imaginea obiectelor se formează în spatele
retinei, de aceea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuală
maximă) lumina se proiectează sub forma unui cerc
luminos, responsabil de vederea neclară, ceea ce duce
scăderea acuității vizuale pentru depărtare dar și pentru
apropiere.
Din punct de vedere etiologic, hipermetropia poate fi împarțită în trei categorii
distincte:
Hipermetropia axială
este vorba de un deficit moștenit genetic, caracterizat printr-un ax anteroposterior
al globului ocular, mai mic decât puterea refractivă a dioptrului, o scurtare axială
de numai 1 milimetru, va conduce la creșterea hipermetropiei cu cel puțin +3
dioptrii; este cea mai frecventă etiologie întalnită în clinică (cauza
constituțională); axul anteroposterior al globului ocular se poate scurta și ca
urmare a prezenței unor formatiuni patologice: tumori retrooculare sau procese
inflamatorii retrooculare.
Hipermetropia de curbură: mult mai rar intalnită în clinică, se refera la
micșorarea razei de curbură a componentelor dioptrului ocular, situație
însoțită de scăderea puterii refractive ex. corneea plană şi microcorneea.
Hipermetropia de indice: se referă la scăderea indicelui de
refracție al cristalinului, care de obicei apare secundar unor
boli oculare (scleroza cristalinului), sau în cazul existenței
unor afectiuni sistemice (diabetul zaharat necontrolat)
Clasificare
I. După etiologie:
-Hipermetropie congenitală (la 3 ani, ochiul devine în majoritatea
cazurilor emetrop.)
-Hipermetropie dobândită (afakie, luxație ,subluxație de cristalin,
edem macular, tumori ce compresează polul posrerior al orbitei.)
II Clasificarea optică
-hipermetropia axială constituţională
patologică (tumori intraoculare, edem
macular etc.)
-hipermetropia de curbură
-hipermetropia de indice
III Clasificarea clinică:
-Hipermetropia mica(<+3D)
-Hipermetropia medie(+4D-+6D)
-Hipermetropia mare(>6D)
IV. După raportul cu acomodaţia
-amblopia
-strabismul
9. Alte investigații
Ketarometria – importantă pentru hipermetropia de
curbură
Keratometria este o procedură de diagnosticare utilizată
în oftalmologia pentru a determina curbura suprafeței
anterioare a corneei
Prima coloana ne exprimă Raza de curbură
A doua coloană – Puterea de refracție a corneii
Numerele normale de refracție ale corneei sunt de 40,7 -
46,6 dioptrii
Topografia corneana este o investigatie noninvaziva si
nedureroasa ,de ultima generatie , care a revolutionat
imagistica medicala oculara a segmentului anterior al
ochiului (cornee, camera anterioara si cristalin)
Ne oferă
1- harta topografica a fetei anterioare a corneei;
2- harta topografica a fetei posterioare a corneei;
3- harta elevatiei corneene anterioare si posterioare;
4-harta relativa si absoluta a grosimii corneene, cu
evidentierea localizarii zonei cele mai subtiri corneene
fata de apex;
5- calculul unghiului camerular;
6- volumul camerei anterioare;
7- inaltimea camerei anterioare;
8- densitatea cristalinului.
Radiografia orbitelor
CT,RMN
Mulțumesc pentru atenție