Sunteți pe pagina 1din 51

Rasini diacrilice compozite

Materiale dentare, curs 12


RĂŞINI DIACRILICE COMPOZITE
• Material compozit = material alcatuit din 2
faze distincte

• Utilizare:
– Directa (in cabinet)
– Indirecta (in laborator)
RĂŞINI DIACRILICE COMPOZITE

• Avantaje
– materiale estetice, cu bună păstrare în timp a cromei
– preparare conservativă a cavităţilor
– conductivitate termică redusă
– utilizare în variate situaţii clinice
– aderă la ţesuturile dure dentare – tehnici adezive
– percolare marginală mai scăzută
– colorare la interfaţă mai redusă
– “armarea” structurilor dentare restante
– posibilitatea reoptimizării restaurărilor
• Dezavantajele RDC pentru restaurări directe
- adaptare marginală necorespunzătoare în special la pragul
gingival datorită:
– contracţiei de polimerizare
– posibilităţii reduse de fulare
– necesită izolare cu digă !!!!
– restaurări mai dificil de realizat şi mai costisitoare decât cele de
amalgam:
– restaurare în mai multe etape
– tehnica de inserare şi fulare mai dificilă
– refacerea punctelor de contact proximale mai dificilă
– procedee de finisare mai pretenţioase
– rată mare de uzură în special în zonele laterale
• Necesitatea introducerii RDC pentru restaurări
indirecte
Îmbunătăţiri aduse
- Modificarea şi combinarea tehnicilor de polimerizare

- Modificare tehnologiei de obţinere a umpluturii


anorganice = hibridă (posibilitatea introducerii unui % mai
mare)

- Creşterea % de umplutură anorganică = rigiditate,


duritate, rezistenţă mecanică, reducerea contracţiei de
polimerizare şi termice
• Indicaţii
– sigilare şanţuri şi fosete
– modificări ale volumului, cromaticii
coronare
– faţete directe
– închideri de diasteme /treme
– lineri + adezivi universali
– obturaţii
– faţete şi inlay indirecte
– reconstituirea bonturilor
– restaurări protetice fixe fizionomice
sau mixte clasice
– punţi adezive
– cimenturi diacrilice pentru lucrări protetice fixe
fizionomice
– reparaţii ale componentei fizionomice
– imobilizări adezive
• Contraindicaţii
– imposibilitatea izolării câmpului operator
– situaţii ocluzale nefavorabile când stopurile ocluzale se realizeaza pe
materialul restaurator
– alergii
• Compoziţie RDC

Sisteme trifazice:
–faza organică (continuă)
–faza anorganică (discontinuă) = umplutura
–agenţi de cuplare silanici

Faza anorganică, după tratare cu un silan este uniform dispersată


în faza organică.

Faza organică conţine monomeri care, prin polimerizare,


formează o reţea tridimensională în care e înglobată umplutura
anorganică.
Faza organică (răşina)

– monomeri de bază
– monomeri de diluţie
– sisteme de iniţiere a polimerizării
– aditivi
Monomeri de bază
= compuşi dimetacrilici (bifuncţionali) cu masă moleculară mare (vâscozitate mare),
contracţie de polimerizare mică
- Grad redus de umectare a ţesuturilor
- Imposbilitatea introducerii umpluturii anorganice
- Necesitatea utilizării monomerilor de diluţie
- cel mai cunoscut este Bis-GMA (răşina lui Bowen –1958-1962)

Grupări hidroxil terminale = caracter


hidrofil, leg de H intermoleculare
Grupări fenil aromatice = rigiditate
Monomeri de bază
= UDMA – natură alifatică sau aromatică
- Vâscozitate relativ redusă (nu necesită întotdeauna monomeri de
diluţie)
Monomeri de bază

- Polimerizare prin adiţie = răşină intens ramificată (densă), cu bune


proprietăţi mecanice
Monomeri de diluţie
= compuşi mono-, di- sau trifuncţionali (cu 1, 2, 3 grupe polimerizabile) cu masă
moleculară redusă, deci cu vâscozitate redusă, fiind introduşi în faza organică
pentru a dilua monomerii de bază cu vâscozitate crescută
Efecte asupra proprietăţilor RDC:
- Creşte capacitatea RDC de umectare a ţesuturilor dentare
- Conversie crescută la polimerizare
- Caracter hidrofil mai accentuat decât monomerii de bază
Proprietăţile RDC sunt influenţate de tipul şi proporţia monomerilor de
diluţie: monomerii f. fluizi/ cantităţi mari
- creşterea contracţiei de polimerizare
- creşte hidrofilia (absorbţia de apă)
- reducerea proprietăţilor mecanice
Monomeri de diluţie
= EGDMA (etilenglicol dimetacrilat) n=1
TEGDMA n=3
= HEMA (hidroxi etil metacrilat)
Sisteme de iniţiere a polimerizării

= substanţe care
pun în libertate radicali liberi
- Autopolimerizare (iniţiere chimică)
- Iniţiator – peroxid de benzoil (POB) (în bază)
- Accelerator – amină terţiară aromatică (N,N – dietanol p-
toluidina) (în catalizator)
- Avantaje– polimerizare uniformă, lipsă aparatură
- Dezavantaje – instabilitate cromatică, toxicitate
acceleratori aminici, risc înglobare aer în cursul mixării,
limitare timp de lucru
Sisteme de iniţiere a polimerizării

- Termopolimerizarea (iniţiere prin căldură)


- Identic cu RA
Sisteme de iniţiere a polimerizării

- Fotopolimerizarea (iniţiere prin lumină)


- Prezenţa substanţelor fotosensibile la diverse lungimide undă
- CQ = camforchinona (460-470nm)
- N,N-dimetil-aminoetilmetacrilat (DMAEM)
- CQ absoarbe lumina şi se combină cu amina = complex ce
se descompune punând în libertate radicali liberi
Sisteme de iniţiere a polimerizării

- Fotopolimerizarea (iniţiere prin lumină) - caracteristici


• înaintea expunerii la sursa de lumină, creşterea vâscozităţii este
minimă = timp de lucru nelimitat
• după expunerea la lumină- polimerizare rapidă: 10s - 1min. (“priză
la comandă”)
• activare iniţial în straturile de la suprafaţă, unde intensitatea
luminii este maximă
• intensitatea luminii la distanţa x de suprafaţa materialului este:
Ix=Ioe-x, unde Io =intensitatea luminii la suprafaţă şi  este
coeficientul de absorbţie al materialului = profunzime de
polimerizare limitată
Sisteme de iniţiere a polimerizării

- Sisteme duale de iniţiere a polimerizării


- Auto + foto = în cabinet
- Foto + termo (postpolimerizare) = în laborator
Aditivii

= compuşi chimici cu diverse funcţii (sub 1% din faza


organică):
- inhibitori de polimerizare – asigură posibilitatea de păstrare
îndelungată a RDC
- hidrochinona – auto şi termopolimerizabile,
- BHT hidroxitoluen butilat - fotopolimerizabile
- stabilizatori UV – absorb radiaţiile UV, care pot provoca
îmbătrânirea RDC (modificare culorii)
- coloranţi – oxizi metalici
- impurităţi
Faza anorganică (umplutura)

= Influenţează proprietăţile RDC prin:

- Tip = cuarţ, silice coloidală, sticle, aluminosilicat de Li, borosilicat


de Li, sticle pe bază de oxid de Ba, stronţiu sau Zr

- Dimensiune şi distribuţie (omogenă sau heterogenă) care vor


determina proporţia în RDC
- Dimensiune mare = lustruire dificilă = suprafaţă mai rugoasă
- Distribuţie heterogenă (particule de dimensini variate) = proporţie mai
mare
- Proporţie mai mare = vezi efecte pozitive (începutul cursului)
- Proporţie 30% - 90% greutate = 17 – 60% volum
Faza anorganică (umplutura)
Dimensiune
• macroumplutură (nu mai sunt) – 0,1-100 μm

• microumplutură
– omogenă - 0,01-0,05 μm – 20%volum
– heterogenă – 10-40 μm (particule prepolimerizate)+ 0,01-0,05 μm – 60%volum

• hibridă (omogenă / heterogenă) – 83%greutate


– 75% - macroumplutura modernă = midiumplutură (small particle) 1-10μm
– 8% miniumplutură (fine particle) – 0,1-1 μm

• microhibridă
– miniumplutură
– microumplutură

• nanoumplutură (0,1 – 100 nm) – 69% volum = 95% greutate


Agenţii de cuplare (silanii)
= asigură dispersarea uniformă a umpluturii în faza organică şi
o legătură puternică şi stabilă în timp între cele 2 faze
(A174)

• tratarea umpluturii anorganice cu silani X-Si(OR)3 duce la formarea


unor legături chimice între silani şi suprafaţa particulelor de
umplutură = silanizare.
• umplutura anorganică astfel tratată se dispersează în faza organică
• la polimerizarea compozitului, gruparea polimerizabilă a silanilor
participă la reacţia de polimerizare împreună cu gruparea
monomerului, asigurând legarea chimică de matricea organică
CLASIFICARE
• După tipul matricei organice
– pe bază de Bis-GMA
– pe bază de UDMA
– Pe bază de silorani
– mixte
– alţi monomeri de bază
• După consistenţa iniţială
– fluide (sigilare)
– flowable
– vâscoase
– Condensabile (packable)
CLASIFICARE
• În funcţie de dimensiunea particulelor

inserturi
Proprietăţile compozitelor de laborator
Mult îmbunătăţite din toate punctele de vedere
datorită:
 umpluturii anorganice în proporţie mult mai mare (până
95%greutate)
 posibilităţilor de ranforsare (vezi FRC)
 Fotopolimerizare + postpolimerizare care creşte rata conversiei de
polimerizare (termo, baro)
 posiblităţilor mai extinse de lustruire a suprafeţelor
Postpolimerizare - de ce?
 În cursul polimerizării, pe măsură ce se adiţionează
moleculele de monomeri de bază cu masă moleculară
mare, creşte gradual vâscozitatea
 Se reduce posibilitatea monomerilor nereacţionaţi de a
migra spre siturile de reacţie

Postpolimerizare - cum?
 Reîncălzirea (termopolimerizare finală) oferă monomerilor
nereacţionaţi posibilitatea de a migra
 Presiunea (atmosferică sau gaz inert) reduce porozităţile
Polimerizarea RDC
Contracţia de polimerizare

• Între 1.8- 3.5 % în funcţie de:


• % mai mare monomer de bază
• % mai mare umplutură care nu ia parte la reacţia
de polimerizare
• reducerea cantităţii de material polimerizat per
etapă
Profunzimea polimerizării depinde de:
• Compoziţia RDC:
• gradul de opacitate al materialului (opac = 1mm)
• % şi dimensiunea umpluturii – microumplutură reflectă lumina
– necesită intensităţi şi timp mai scurt decât hibride
• % CQ
• Caracteristicile lămpii de fotopolimerizare
• Intensitatea iradierii
• verificări lampă şi schimb
• diametru mare cap activ
• compatibilitatea între sursa de lumină şi materialul compozit
(variaţii ale intensităţii luminoase până la 10 ori pentru aceeaşi
lungime de undă - 470nm)
Profunzimea polimerizării depinde de:

• Tehnica de fotopolimerizare
• distanţa de la sursa de lumină
• modul în care se realizează fotopolimerizarea -
traversând sau nu alte ţesuturi/ materiale respectarea
timpului de expunere indicat de producător
• creşterea timpului de expunere la lumină
PROPRIETATI RDC
Proprietăţi termice
o Depind de % de umplutură
o Coeficientul dilatării termice depinde
invers proporţional de conţinutul în
umplutură anorganică percolarea
lichidelor de-a lungul marginilor obturaţiei

Tabel 3. Proprietăţile termice ale răşinilor compozite


Umplutura Coeficientul dilatării
anorganică termice
(% de greutate) x 10-6 0C-1
Compozit hibrid 78 32
Compozit cu 50 60
microumplutură
Răşini acrilice 0 90
Dentină - 9
Proprietăţi mecanice
Depind de:
• Tipul şi proporţia umpluturii
• particulele anorganice = bariere împotriva propagării fisurilor
• hibride şi nano au proprietăţi mecanice optime
• compozite cu microumplutură (sub 50%) - slabe
•Eficienţa silanului
•Gradul porozităţii după priză
• auto mai poroase decât foto, mai poroase decât duale cu postpolimerizare prin
termobaropolimerizare
• strat extern în contact cu atmosfera e poros, datorită efectului inhibitor al O asupra
polimerizării – termobaropolimerizare finală în atmosferă de azot
Proprietăţi mecanice
Material Rezistenţă Rezistă Rezist Modul Rezist la Abrazie
compresie tracţiune flexiune elasticit fractură (µm/an)
(MPa) (MPa) (MPa) (GPa) (MPa/mm2)

RDC 260 50 80 6 0,9 -68


micro
RDC 410 70 140 14 1,4 -50
hibride
RDC 450 90 170 15 1,4 -48
nano
Smalţ 400 10 - 90 - -58
dentar

Duritate dependentă de % şi dimensiune particule


Caracteristicile suprafeţei
Rugozitatea apare în timp prin:
• abrazia matricei organice şi expunerea particulelor
de umplutură (mai ales hibride)
• expunerea porilor la suprafaţă, prin abrazie (mai ales
auto, f. rar cele postpolimerizate în laborator)
• prelucrare mecanică şi lustuire incorectă
Caracteristicile suprafeţei
 expunerea porilor la suprafaţă (RDC autopolimerizabile)
 RDC hibrid abrazat

RDC nanoumplutură abrazat


Caracteristicile suprafeţei

Rezistenţa la abrazie
• importanţă majoră în restaurările pe dinţi posteriori
• abrazia poate fi accelerată de factori chimici - acizi
• majoritatea RDC hibride moderne directe au o rată de uzură 10-
30 m/an (standard ISO: 50 m/an )
• evaluare clinică microscopică la
marginile cavităţii
Proprietăţi optice
 iniţial excelentă similitudine cu dinţii naturali
 finisare şi lustruire reduc luciul
 abrazie
 acumulare placă bacteriană = pigmentare RDC
+
 îmbătrânirea matricei polimerice sub acţiunea UV

 RDC laborator mai bine păstrare culoare în timp


Proprietăţi chimice şi biocompatibilitate

 citotoxicitatea compuşilor RDC


 eliberare constituenţi prin hidroliza monomerului restant – rezultă
formaldehidă = toxic şi alergen

 efectele produşilor plăcii bacteriene acumulate datorate finisării


necorespunzătoare

 aplicarea RDC în zone greu accesibile curăţirii artificiale şi/sau


naturale accentuează procesele inflamatorii ale parodonţiului
marginal
Adeziune
 Cimentare exclusiv prin tehnici adezive, cu cimenturi adezive din RDC

 RDC nu aderă decât mecanic de schelet metalic – lucrări protetice


metalo-compozite neindicate
Indicaţii RDC laborator
 Inlay
 Onlay
 Faţete
 Coroane înveliş zone frontale (eventual)

Indicaţii FRC
- Coroane înveliş
- Punţi de 3 elemente
- Şine imobilizare
- Ştifturi prefabricate
RDC armate cu fibre de ranforsare
(FRC)

ţesătură împletit

împletit plasă
Proprietăţi mecanice ale fibrelor de
ranforsare în restaurări indirecte
Aplicaţii ale fibrelor de ranforsare în
restaurări indirecte

Punţi adezive
Punţi dentare 3 elemente
Aplicaţii ale fibrelor de ranforsare în
restaurări directe

- Retentori ortodontici
• Contenţie dinţi parodontotici (şine imobilizare)
• Punţi provizorii imediate:
– Dinte artificial acrilat
– Dinte natural
• Ştifturi prefabricate
– Fibre de sticlă
– Fibre de polietilenă