BUN VENIT IN ECHIPA MEA SI IN

FAMILIA MEA
Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii

SINDROMUL BRONŞITIC
1. Bronşita acută
Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind
frecvent însoţită de traheită acută.
Simptome:
 Stare generală influenţată, febrilă
 arsuri şi dureri retrosternale
 tuse cu expectoraţie muco-purulentă
 Examen obiectiv:
 inspecţia, palparea, percuţia- normale
 ascultaţia: raluri bronşice, sibilante şi ronflante, rar şi subcrepitante
 Examene paraclinice:
 examen radiologic – normal
 examenul sputei: cultură cu antibiogramă
anamneză foarte riguroasă;
examen fizic complex si comple;
explorările paraclinice.

ANAMNEZA
- rolul de a depista elemente legate de:
- vârsta;
- sexul;
- antecedentele patologice heredocolaterale;
- antecedentele patologice
heredocolaterale;
- antecedentele personale

fiziologice şi patologice;
- stilului de viaţă şi de muncă;
- modul de debut al afecţiunii

respiratorii
- simptomele dominante;
Modul de debut al bolii (imprimă
adesea tipul efectiunii)
- Debut brutal;
- Debut insidios;
- Debut cronic;

Acuzele pacientului
Acuzele de ordin general: astenie,
subfebrilităţi (tbc pulmonar,
neoplasm bronhopulmonar,
hemopatii maligne – boală
Hodgkin), febră (continuă,
remitentă, intermitentă,
neregulata), scădere ponderală,
inapetenţă.
 Acuzelede ordin local anamneza, ex
complet al aparatului respirator
EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI
RESPIRATOR
Examenul aparatului respirator se
bazează pe cele patru metode ale
examenului fizic:
 inspecţie
 palpare
 percuţie
 ascultaţie
 SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR RESPIRATORII
TUSE ± EXPECTORAŢIE – SPUTA:
rol de apărare (prin eliminarea unor corpi
străini, particule iritante, produse exudative
datorate proceselor patologice)
- rol nociv (prin agravarea condiţiilor locale

(fracturi costale, hemoptizie).

- poate să apară independent de afectarea

patologică a aparatului respirator (prin iritarea

„zonelor tusigene extrapulmonare”:
mediastin, ureche medie, esofag, peritoneu),
unele organe abdominale (stomac, intestin,
ficat, căi biliare, splină).
-act fiziologic - eliminare a screţiilor
în exces, sau a unui corp străin, sau
poate fi patologică; tusea patologică
este „utilă” atunci când favorizează
eliminarea secreţiilor patologice, dar
poate fi şi dăunătoare, exprimând o
altă patologie decât cea respiratorie
(afecţiuni cardiace – IVS).
Expectoraţia reprezintă actul prin care
sunt eliminate, în urma tusei, produsele
patologice din arborele traheobronşic şi
parenchimul pulmonar, produse care
denumesc sputa
Sputa conţine mucus (când există o

hipersecreţie), exsudat inflamator, (de

origine bronşică), corpi străini, sânge,
salivă, produse de descompunere a
ţesutului pulmonar, secreţie faringiană
sau nazală
Expectoraţia are ca şi tusea o mare

valoare semiologică, putând tranşa

diagnosticul prin caracterele sale
patognomonice.
- tusea spontană
- tusea provocată (emoţii, efort,
schimbări de poziţie)
- tusea continuă
- tusea matinală
- tusea vesperală
- tusea nocturnă
- tusea uscată, tusea umedă
- tusea surdă, tusea lătrătoare,
tusea bitonală
- tusea chintoasă, tusea cavernoasă, tusea
emetizantă, -- tusea de efort, tusea continuă,
tusea poziţională, tusea ca „simptom –
semnal”.
Examenul macroscopic cuprinde: cantitate,
aspect, consistenţă, culoare şi miros.
Cantitatea de spută :
Absentă – corticopleurite, boli pulmonare
interstiţiale
Redusă – până la 200-400ml/zi – astm bronşic,
traheobronşite acute incipiente, pneumonii
acute la debut, TBC la debut, bronhopneumonii
cronice în perioada de acalmie
Crescută – până la 400-500ml/zi – bronşite
cronice cu bronhoree, bronşiectazii, abcese
pulmonare, TBC ulcero-cavitară
Foarte mare – peste 500ml/zi – vomică –colecţii
pleuro-pulmonare sau subdiafragmatice care se
deschid în bronşii (pleurezia purulentă, abces
pulmonar, chist hidatic, abces hepatic).
Consistenţa sputei :
Vâscoasă – aderă la pereţii vasului în care se

colectează, datorită conţinutului mare în

fibrină.
Fluidă, filantă – conţine mult mucus.

Transparenţa sputei: Sputa fluidă este de obicei

transparentă
Sputa aerată - caracteristică edemului
pulmonar acut este aerată, spumoasă , ca
"albuşul de ou" bătut
Aspectul sputei:
Sputa seroasă - de obicei abundentă
apare în bronşitele acute seroase;
spumoasă, slab rozată este caracteristică
edemului pulmonar acut datorat cel mai
frecvent unei stenoze mitrale strânse sau
insuficienţei ventriculare stângi ; rar pot
apare prin iritaţii produse de gaze toxice
(edem pulmonar acut necardiogen, toxic)
Sputa mucoasă – este incoloră,
transparentă, de consistenţă fluidă şi
apare în bronşite ; dacă există o cantitate
mare de fibrină devine gelatinoasă,
aderentă de vas
Sputa purulentă – are un aspect cremos,
de culoare galbenă sau galben verzuie şi
apare în cazul supuraţiilor pulmonare care
drenează în bronşii
Sputa mucopurulentă - apare în
traheobronşite acute şi cronice,
bronşiectazii, TBC cavitară, procese
supurative cronicizate
Sputa sanguinolentă - sputa amestecată
cu sânge roşu, curat, în cantitate
variabilă ; sputa care conţine sânge de
culoare închisă (care a stagnat pe căile
traheobronşice) se numeşte spută
hemoptoică; eliminarea de sânge franc se
numeşte hemoptizie. Pot sa apară în: TBC,
bronşite cronice, bronşiectazii,
abces pulmonar, neoplasm bronhopulmonar,
tromboembolism pulmonar, stenoză mitrală
strânsă
Sputa ruginie (cărămizie) – pneumonia
pneumococică
 Sputa negricioasă – antracoză
Sputa verzuie – TBC cavitară, bolnavi icterici
puta ruginie (cărămizie) - mucofibrinoasă,

vâscoasă c aracterizează pneumonia francă

lobara
Sputa perlată - mucoasă, redusă cantitativ,

conţine dopuri opace asemănătoare unor

perle, spiralele lui Curschmann, eozinofile şi
cristale Charcot- Leyden – apare la sfârţitul
crizelor de astm
Sputa numulară - o varietate de spută
mucopurulentă care conţine discuri
purulente galben verzui de mărimea unor
monede înglobate în mucină; se întâlneşte
rar în bronşite cronice, bronşiectazii
Mirosul sputei:
- în general sputa nu miroase sau are un miros
fad; este fetidă în bronşiectazii, abcese
pulmonare, gangrenă pulmonară (miros
pestilenţial).
Vomica: - expulzia bruscă a unei
cantităţi masive de spută şi apare după
efort, tuse sau traumatism, însoţită de
dureri toracice, dispnee, cianoză şi
stare de şoc. Apare mai frecvent în
abcese pulmoare, empiem, chist
hidatic, abces hepatic sau subfrenic,
drenate în bronşie.
Sputa cu aspect de "zeamă de prune",
cu miros fetid, culoare roşie-brună
apare în cancerul bronhopulmonar,
gangrena pulmonară
Sputa pseudomembranoasă - conţine o
mare cantitate de mucus în care
plutesc fragmente solide
HEMOPTIZIA - eliminarea pe gură a unei
cantităţi de sânge roşu, aerat, proaspăt care
provine din arborele traheobronşic şi/sau
parenchimul pulmonar în cursul efortului de
tuse. În timpul hemoptiziei bolnavul este
palid, anxios, prezintă transpiraţii reci,
dispnee, tahipnee şi uneori chiar lipotimie.
Pulsul este frecvent tahicardic, iar valoarea
tensiunii arteriale variază în funcţie de
cantitatea hemoptiziei.
Din punct de vedere cantitativ se descriu:
-hemoptizia mică – 50-100ml- în care
sângele se elimină fracţionat în accese de
tuse fiecare acces fiind însoţit de
eliminarea a 15-20ml sânge
-hemoptizia medie – 100-200ml
-hemoptizia mare, gravă ajungând până la
500ml
 DISPNEEA
- Acută: inhalare de corp străin, laringită
acută la copii, pneumotorax spontan
- Cronică – bronhopneumopatii cronice,
emfizem pulmonar, fibroze interstişiale
difuze
Paroxistică – apare în accese, caracteristică
astmului bronşic
După factorii declanşatori dispneea poate

fi: de efort, ortopnee, expunere la alergeni

sau particule iritante.
După intensitate dispneea poate fi: usoara,

moderată, severă.
Dispneea de tip obstructiv:
- apare secundar obstrucţiei incomplete a
căilor respiratorii mici sau mari.
- Obstrucţia căilor respiratorii mici apare în
bronşiolite, BPCO, astm bronşic şi este de tip
expirator, prelungită, şuierătoare, însoţită de
bradipnee.
- Obstrucţia pe căile respiratorii mari (laringe,
trahee, bronşii mari) poate fi extrinsecă
(guşă plonjantă, timom, anevrism aortic,
compresiune prin tumori şi adenopatii
mediastinale), intrinsecă (corpi străini, edem
glotic, tumori, aspiraţie de secreţii sau
sânge), funcţională ( spasm glotic, paralizie
corzi vocale).
DUREREA TORACICĂ: - un simptom tipic
pentru afecţiunile pulmonare dar poate
apare şi în alte boli care interesează cutia
toracică, coloana vertebrală şi
abdomenul, având o mare variabilitate în
ceea ce priveşte localizarea, debutul,
caracterul, circumstanţele de apariţie,
cauzele.
Junghiul toracic - apare prin iritarea
terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei
parietale, durere de intensitate mare, vie,
comparată cu "lovitura de pumnal",
exagerată de tuse, strănut, palparea
regiunii dureroase, însoţită de dispnee,
îmbrăcând diverse aspecte în funcţie de
cauza care îl provoacă:
 - pneumonia francă lobară – junghi violent
submamelonar, instalat după frison şi febră
dispare în 2-3 zile
- tromboembolismul pulmonar – apare brusc, de
intensitate mare, însoţit de tuse seacă
dispnee intensă cu polipnee, cianoză
instalate brus; se însoţeşte de spute
hemoptoice, febră
- - pneumotorax spontan – apare brutal, după
efort fizic sau tuse, imobilizând bolnavul şi se
însoţeşte de dispnee marcată
- pleureziile serofibrinoase – are caracter difuz
nepermiţând decubitul pe partea bolnavă
însoţit de tuse seacă şi respiraţie superficială
dispare când apare lichidul pleural
-Nevralgia intercostală – apare prin iritarea unui
nerv intercostal şi este o durere vie sau cu
caracter de arsură. Apare de-a lungul unui
traiect nervos şi este amplificată de tuse,
mişcări bruşte, inspir profund şi mai ales de
palparea punctelor de pe traiectul nervului –
punctele lui Valleix (parasternal, axilar
median, paravertebral). Cauze : expunerea la
frig, tumori mediastinale, zona zoster.
-Dureri de tip nervos radicular :apar în afecţiuni
ale coloanei vertebrale ce determină
compresiuni ale rădăcinilor nervoase la nivel
vertebral :spondiloze,discopatii,spondilite,oste
omielită, tumori intramedulare (mielom,
limfom, tumori, metastaze). Durerea porneşte
de la nivelul coloanei şi iradiază simetric, în
centură, fiind amplificată de mişcări.
-
Mialgia: este o durere surdă musculară având
mai multe cauze : procese inflamatorii
locale, hematoame, dermatomiozită,
traumatisme, trichinela, etc
-Durerea osoasă: apare prin procese
patologice care interesează periostul, bogat
în terminaţii nervoase sau la nivelul
endostului.
-Sindromul Tietze :inflamaţia cartilajelor
coastelor I, II, III şi rar IV la extremitatea
sternală care determină durere aproape
permanentă amplificată de palpare.
Bronşita cronică
Simptome:
 tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3
luni pe an, cel puţin 2 ani consecutiv
 expectoraţia este mai abundentă dimineaţa –
toaleta bronşiilor
 dispneea apare tardiv
Examenul obiectiv:
 la începutul bolii poate să nu remarce

modificări la inspecţie, palpare, percuţie;

după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate
fi de cord pulmonar cronic
 ascultaţia decelează raluri bronşice

(sibilante, ronflante), uneori apar şi

subcrepitante la baze
 Examene paraclinice:
 examenul sputei cu antibiogramă
 probe ventilatorii specifice pentru o

disfuncţie de tip obstructiv

 radiografie torace – emfizem pulmonar
 Astmul bronşic - una din
afecţiunile cele mai frecvente din
patologia respiratorie şi este o
boală inflamatorie cronică.
CARACTERISTICI
- hiperreactivitate bronşică -spasm
bronşic, edem şi hipersecreţie de
mucus - dispnee paroxistică de tip
expirator însoţite de wheezing.
- - simptome prodromale - anunţă
instalarea crizei (aura): strănut,
rinoree, lăcrimare, cefalee, tuse
seacă.
- crizele apar predominant noaptea
şi trezesc bolnavul cu dispnee,
tuse, transpiraţii şi o stare de
agitaţie care se accentuează pe
măsura instalării crizei.
In funcţie de factorii declanşatori ai
crizelor, astmul bronşic se clasifică în:
 astm bronşic extrinsec (alergic, atopic)
 astm bronşic intrinsec (prin endogen

infecţios)
 astm bronşic mixt

Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales

la tineri, pe un teren alergic
predispozant.

 Simptome clinice: apar la scurt timp

după expunerea la alergen şi se
manifestă prin criza de astm bronşic,
care poate dura aprox. 1-2 ore.
 Dispneea - de tip expirator, este
paroxistică, bradipneică însoţită de
wheezing.
 Tusea - la început iritativă, seacă, devine

productivă, la terminarea crizei fiind

însoţită de
 Expectoraţie - albă, vâscoasă, aerată

(sputa perlată); în această fază finală a

crizei apare şi poliuria.
Examenul clinic obiectiv:
In perioada crizei: pacient agitat, stă la
geam în ortopnee, sprijinit pe mâini (se
ajută în respiraţie cu muşchii respiratori
accesori), este cianotic, transpirat.
Inspecția toracelui arată un torace destins,
imobilizat în inspir, cu amplitudini reduse
Palparea - freamăt pectoral diminuat.
Percuţia - hipersonoritate pe toată aria
pulmonară.
Ascultaţia - expir prelungit, m.v. diminuat,
iar supraadăugat, apar ralurile bronşice,
sibilante şi ronflante, precum şi raluri
subcrepitante, toate determinând
„zgomotul de porumbar” (wheezing).
Între crize, examenul poate găsi totul normal
sau un grad de dispnee cu obstrucţie
bronşică, cu prezenţa de raluri ronflante şi
sibilante.
Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la
tratament, durata crizei fiind peste 24 ore se
numeşte stare de rău astmatic şi este o
urgenţă medicală prin insuficienţa
respiratorie acută.
După şi între crize, examenul poate găsi totul
normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie
bronşică, cu prezenţa de raluri ronflante şi
sibilante.
Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la
tratament, durata crizei fiind peste 24 ore se
numeşte stare de rău astmatic şi este o
urgenţă medicală prin insuficienţa
respiratorie acută.
VA MULTUMESC !