Templul lui Amon Ra din

Karnak
S T O I C A D A N I E L A A N A S T A S I A

C L A S A A I X A C

I S T O R I A A R T E I
 1. Introducere
• Cea mai mare cladire cu destinatie religioasa construita vreodata , era destinat preamaririi lui Amon ,, regele zeilor ‘’.

• Karnak este numele egiptean modern dat complexului de temple aflat in inima Tebei , numita de egipteni in vechime Ipetisut
"cel mai ales dintre locuri". Orasul a devenit un centru important in timpul Regatului Mijlociu (1938-1600 i.Hr.), iar cultul
zeului local Amon, initial zeu al vantului, a inceput sa ia amploare.

• Amon, cunoscut si sub numele de Amon-Ra, dupa ce a fost identificat cu zeul soare, a devenit cel mai puternic zeu egiptean, iar
templul sau era cel mai maret din tara. Templul era folosit si ca principala trezorerie.
• Templul avea un rol important in viata sociala, economica si administrativa a tarii.

• Incepand cu perioada Regatului Nou fiecare faraon a construit, daramat, modificat si adaugat la structura originala a
templului. Acesta este acum o uimitoare aglomerare de intrari, piloni, curti interioare, sali, coloane, obeliscuri si statui ,
faraonii au extins ulterior templul spre vest, in directia Nilului.

• Astfel, prima intrare de care trece vizitatorul este ultima construita. Trecerea pe sub intrari si prin curtile interioare inspre
sanctuar inseamna o intoarcere in timp prin epoci ale istoriei egiptene.

• Templul lui Amon este cel mai bine pastrat si cel mai mare, avand o suprafata care ar putea cuprinde 10 catedrale.
 2, Arhitectura
• La primul pilon se ajunge pe o alee strajuita de sfincsi, creaturi hibride cu trup de leu si cap de berbec. Pilonul de culoarea
nisipului, cu doua turnuri austere se iveste inainte, semanand cu intrarea intr-un castel feudal.

• Primul pilon, unul din cei sase care conduc la sanctuar - simbolizand sacrul suprem -arunca temporar o umbra atunci cand lumina
soarelui inunda curtea interioara.

• Al doilea pilon precedat de statui uriase reprezentandu-l pe Ramses al II-lea (1279-1213 i.Hr.) anunta intrarea in marea sala a
coloanelor.

• Sala coloanelor este denumita oficial Sala Hipostil , fost construita de faraonul Seti I si de Ramses al II-lea. Ea acopera o suprafata
de 20 metri patrati , pe vremuri avea un acoperis sustinut de 124 de coloane dispuse pe 16 randuri.
• Coloanele care compun cele doua siruri centrale, sunt mai inalte decat cele din partile laterale, iar aceasta a permis
construirea unui sir de ferestre in partea de sus, in zidurile ce se inalta deasupra culoarelor laterale.

• Razele soarelui patrund in interior ca niste sulite, iar lumina lor filtrata razbate pana in partile mai indepartate ale salii,
iluminand difuz coloanele sculptate si pictate in culori vii cu scene de rugaciune sau cu faptele eroice ale faraonului.

• Capitelurile sculptate stilizat in chip de boboci de lotus si inflorescente de papirus stilizate, creeaza impresia de vegetatie
luxurianta. Ea le amintea de insula primordiala, punctul de pornire din mitul egiptean al creatiei.
•
• Pardoseala era inaltata in zona sanctuarului, imitandu-se cele doua nivele ale insulei, iar coloanele cu capiteluri in forma de palmier, papirus
sau lotus, intruchipau vegetatia luxurianta a insulei mitice. Criticii contemporani care compara coloanele uriase de la Karnak cu cele zvelte de
marmura din Grecia antica in defavoarea celor dintai, pierd din vedere esentialul: arhitectul egiptean era preocupat in primul rand de
intruchiparea unui adevar mitic si nu de estetica vizuala.

• Dincolo de Sala Hipostil se inalta cel de-al treilea pilon care , avea odata o usa din aur incrustata cu lapislazuli si alte pietre pretioase, cu un
prag imbracat in argint si suporturi de steaguri poleite, care "straluceau mai tare ca cerurile". Aleea principala se continua printre pilonii al
patrulea si al cincilea, spre locul unde se afla initial sanctuarul, construit de Tutmes I (1493-1482 i.Hr.). Cel care se vede astazi a fost construit
de Filip Arrhidaeus, frate vitreg cu Alexandru cel Mare care a cucerit Egiptul in anul 332 i. Hr.

• Sanctuarul era cel mai venerat loc si constituia punctul central al serviciului divin zilnic. Era alcatuit dintr-o incapere dreptunghiulara in care
se afla o racla incrustata cu aur si pietre pretioase ce continea statuia zeului. Faraonul, de obicei reprezentat de marii preoti, trebuia sa aduca
ofrande zeului de trei ori pe zi.
•
• Spre deosebire de alte temple egiptene, in cel al lui Amon ultima incinta nu este sanctuarul. In spatele acestuia, dincolo de o curte interioara, se
afla Sala de Festivitati a lui Tutmes al III-lea (1479-1426 i.Hr.) construita pentru a celebra victoriile militare ale faraonului obtinute dincolo de
granitele tarii.

• Intr-una din incaperile cladirii, cunoscuta drept Gradina Botanica, se afla basorelieful reprezentand plante si animale exotice aduse de Tutmes din
expeditiile sale in strainatate - probabil prima colectie de acest fel din lume.

• Langa Sala de Festivitati se afla un lac sacru, un bazin dreptunghiular la care preotii veneau zilnic pentru spalarile rituale. Se spune de asemenea,
ca lacurile templelor erau folosite pentru anumite ceremonii in cadrul festivalurilor. In timpul acestora o barca traversa lacul, purtand statuia
zeului intr-un voiaj simbolic. Pe malurile lacului se insirau copaci, iar pe apele sale pluteau flori de lotus albe si albastre.

• La Karnak egiptenii au creat inainte de toate o constructie pe masura "regelui zeilor".

• In ciuda supradimensionarii, a ingramadelii de ruine si a invaziei turistilor, Karnak isi pastreaza inca atmosfera sacra, in special in momentele de
liniste, cand imaginatia reinvie ritualurile sacre ce se desfasurau in sanctuar sau in lumea crepusculara a Salii Hipostil.
 3, Mitul
• Conform unei versiuni a acestuia pamantul era cufundat in intuneric si acoperit de ape, din care s-a ivit o
insula. Pe ea a crescut o trestie pe care s-a asezat zeul cu cap de erete, Horus. Sacralizata de prezenta zeului, insula
necesita protectie divina, astfel incat in jurul plantei a fost ridicat din trestie un lacas de cult care a fost imprejmuit
de un zid. Mai tarziu aceasta structura a devenit un templu din trestie, caci i s-au adaugat diverse incaperi asezate
toate mai jos decat locul sacru din centru.

• Mitul a furnizat modelul arhetipal pentru toate templele egiptene construite ulterior, care erau imaginea insulei
primordiale a creatiei. Sanctuarul, de exemplu, care adapostea statuia zeului, amintea intotdeauna de primul loc
sacru.
 4, Scurt Istoric
• Preotii se radeau pe cap si pe corp, erau imbracati in vesminte albe de in si se spalau de trei ori pe zi pentru a se purifica. Preotul sosea la
templu purtand o cadelnita aprinsa, din care se ridica fumul de tamaie, se indrepta catre sanctuar, trecand printre piloni prin curtile interioare si prin
Sala Hipostil.

• Ajungand la racla din interiorul sanctuarului, el spargea sigiliul de lut, tragea zavoarele si deschidea cele doua usi. Recitand rugaciunile rituale, el il
saluta pe zeul Amon, care, se credea, salasluia in statuie, si se prosterna. Apoi rostea incantatii, oferea o ofranda de miere si inconjura racla de patru ori.

• In continuare preotul scotea statuia din racla, o dezbraca si o purifica folosind tamaie, apa si natro (soda cristalizata). Imbracand-o din nou, el zugravea
sprancenele zeului cu fard verde si negru. Apoi aseza pe statuie insemnele regale, apoi oferea zeului mancare si bautura inainte de a-l pune din nou in
racla, pe care o sigila cu lut. In final preotul parasea incaperea mergand cu fata spre zeu si asigurandu-se ca si-a sters urmele pasilor, pentru a nu lasa
nici un semn al prezentei unui muritor in sanctuar.

• Egiptenii de rand nu aveau acces in sanctuar si nici chiar in cea mai mare parte a templului. El il vedeau pe zeu doar in timpul unui festival, cand acesta
era scos la lumina si purtat intr-o procesiune, adesea spre a vizita un alt zeu din zona. La Teba, de exemplu, in timpul festivalului Opet, pe data de 19 a
celei de-a doua luni a anului, zeii Amon, Mut si fiului lui Amon, Khonsu - cunoscuti drept "Triada de la Teba" - erau purtati din Karnak pana la un
templu aflat la cateva mile spre sud, unde se afla astazi Luxor.

• Preotii purtau zeul pe platforme ceremoniale din coaja de copac sustinute pe umeri cu niste stinghii, catre barcile care asteptau pe Nil. In timp ce
ambarcatiunile erau trase in susul raului si fumul de tamaie se ridica in vazduh, o multime entuziasta de preoti, soldati, dansatori, cantareti si localnici
le urma mergand pe maluri si in barci. Cand zeii aflati in vizita ajungeau in templul de la Luxor - unde mai exista basoreliefuri care infatiseaza acest
festival - li se ofereau ofrande de hrana si bautura. Apoi, la un moment dat zeii erau dusi inapoi la Karnak, in acelasi fel in care fusesera adusi.
Multumesc pentru atentia acordata !