FIZIOLOGIA SANGELUI

CURS 3
 Generalitati
Sangele reprezinta un tesut lichid circulant
format din elemente figurate si plasma.
Volumul sanguin total este de 5 -5,5 litri; in
repaus ~ ½ din acest volum sanguin se afla
cantonat la diverse niveluri, unde circula foarte
lent = volum sanguin de rezerva.
Volumul sanguin variaza in functie de starea
fiziologica a organismului. La barbati, volumul
sanguin este cu 10% mai mare decat la femei.
Volemia creste in cazul efortului fizic, al
temperaturii crescute, la altitudine.
 Functiile sangelui
1. Functia circulatorie
Prin volumul si proprietatile sale fizice si
chimice, sangele contribuie la mentinerea si
reglarea presiunii arteriale.

2. Functia respiratorie
Sangele realizeaza transportul de oxigen de la
plaman la tesuturi si de bioxid de carbon de la
tesuturi la plaman.
3. Functia excretorie
Se realizeaza prin faptul ca sangele este
principalul transportor al catabolitilor de la nivel
tisular la organele extretoare (rinichi, plaman,
piele).

4. Functia nutritiva
Sangele reprezinta principalul mijloc de
legatura intre tesuturi si organele de absorbtie
a principiilor alimentare.
5. Functia de mentinere a echilibrului hidro-
electrolitic
Se realizeaza prin comunicarea dintre
compartimentul plasmatic si cel interstitial;
orice modificare de compozitie dintre aceste
compartimente se va repercuta asupra celuilalt
compartiment.

6. Functia de termoreglare
Sangele actioneaza ca un element de baza in
procesele de acumulare si de disipare a
energiei termice cu rol important in
termoreglare.
7. Functia de aparare
Sangele reprezinta o importanta bariera in
calea agresiunii antigenice. Se realizeaza prin
intermediul unor proteine specifice (anticorpi)
si prin intermediul unor elemente figurate
specializate (leucocite).

8. Functia de reglare a principalelor functii ale

organismului
Sangele intervine in reglarea functiei
circulatorie; digestiva, excretorie.
 Compozitia chimica a sangelui
Sangele este constituit din PLASMA si
ELEMEMTE FIGURATE (hematii, leucocite,
trombocite).
a. PLASMA
Este un lichid apos in care se gasesc dispesate
proteine, lipide, glucide, ioni (Na, K, Ca, Mg, Cl,
fosfati, sulfati etc).
Pentru a examina compozitia chimica a plasmei,
sangele venos sau arterial recoltat trebuie
amestecat cu un anticoagulant (impiedica
coagularea sangelui).
 Se utilizeaza doua tipuri de anticoagulanti:
- heparina, care inhiba enzimele care induc
coagularea;
- agenti cum ar fi: citrat de sodiu, EDTA, care
reduc concentratia ionilor de calciu necesari
pentru coagulare.
Plasma este separata de elementele figurate
prin centrifugare.
In plasma se gasesc:
- electroliti (Na, K, Ca, Mg, H, Cl, bicarbonat,
lactat);
- proteine (albumine, fibrinogen, globuline);
- lipide (colesterol, trigliceride);
- glucide (glucoza);
- produsi de catabolism (uree, acid uric,
creatinina).

Sangele recoltat fara anticoagulant va coagula

in cateva minute si se separa in doua straturi:
- un strat depus la fundul eprubetei → CHEAG
- supernatantul → SER

Serul reprezinta plasma deproteinizata

(fibrinogenul si factorii de coagulare se gasesc
in componenta cheagului).
 HEMATIILE
(GLOBULE ROSII, ERITROCITE)
 Generalitati
Din cei ~ 5 – 5,5 l de sange, aproape jumatate
sunt reprezentati de hematii (2,3 – 2,5 l); restul
elementelor figurate din sange, desi au functii
importante, reprezinta o fractiune redusa
(leucocitele 25 ml, trombocitele nesemnificativ).

Hematiile sunt elemente figurate anucleate, cu

forma de disc biconcav. Aceasta forma ii
confera multa avantaje functionale:
- suprafata de schimb maxima;
- posibilitatea de a strabate spatii cu diametru
mai mic decat al ei.
 Hematiile:
- diametru de 7-8 µm;
- culoare rosie-portocalie (datorita prezentei
hemoglobinei); zona centrala este mai palida
datorita grosimii reduse a celulei;
- durata de viata 120 zile

Numarul de hematii este

- barbat 4.500.000 / mmc
- Femei 4.200.000 – 4.500.000 /mmc
 Rolul esential al hematiilor este de transporta
gazele respiratorii (oxigen si bioxid de carbon).
Cresterea numarului de hematii poate fi
fiziologica sau patologica si se numeste
poliglobulie.
- poliglobulia fiziologica: altitudine; efort fizic;
emotii; deshidratare
- poliglobulia patologica; boli insotite de hipoxie
tisulara (insuficienta cardiaca).
Scaderea numarului de hematii se numeste
anemie (fiziologica = mineri, scafandri);
patologica (hemoragii).
 Hematopoeza
Reprezinta procesul de formare al hematiilor si
dureaza 5-7 zile
Hematopoeza incepe inca din viata intrauterina:
- in lunile 0 - 2 de viata intrauterina hematiile se
formeaza la nivelul tesutului mezenchimal al
sacului vitelin
- in lunile 2 – 5 de viata intrauterina hematiile se
formeaza in ficat, splina, timus si ganglioni limfatici
- dupa luna a 5-a a vietii intrauterine se formeaza la
nivelul maduvei hematogene si pe tot parcursul
vietii postnatale.
Maduva hematogena este localizata la nivelul
vertebrelor, sternului, coaste, epifize proximale
ale femurului si tibiei.

Etapele prin care se ajunge la formarea

hematiei adulte sunt:
celula stem pluripotenta → proeritroblast →
eritroblast bazofil → eritroblast policromatofil
→ eritroblast ortocromatic → reticulocit →
eritrocit matur
 Caracteristicile acestor elemente:
- elementele tinere poseda nucleu si nu au
hemoglobina
- pe masura ce avansam catre stadiul matur
dispare nucleul si creste concentratia de
hemoglobina
- reticulocitul este o celula nucleata care poseda
hemoglobina

Hematia contine:
- 60% apa; 34% hemoglobina; lipide, proteine,
glucide, saruri minerale
Eritropoeza (formarea eritrocitelor) se produce
prin acţiunea hormonului eritropoetină în ficat
şi rinichi.
Un rol important în eritropoeză îl joacă fierul,
cobalamina (vitamina B12) şi acidul folic
(vitamina F).
Scăderea concentraţiei sanguine în oxigen
stimulează accelerarea eritropoezei cu
producerea hormonilor necesari.
 Hemoliza fiziologica
Distrugerea hematiilor (hemoliza fiziologica) se
desfasoara la trei niveluri:
- splina; sediul unde are loc sechestrarea
hematiilor imbatranite si a celor cu modificari
minime ale membranei lor;
- Ficatul; este capabil sa distruga hematiile doar
cu vicii evidente de conformatie;
- Circulatia generala; unele hematii fragilizate si
deformate prin imbatranire vor fi distruse prin
trecerea prin diverse capilare.
 Hemoglobina
Hemoglobina este un pigment respirator care
asigura functia majora a eritrocitelor
(transportul gazelor respiratorii).

In conditii normale, concentratia hemoglobinei

este 16 g/dl la barbati si 14 g/dl la femei.

Din punct de vedere chimic, hemoglobina este

formata din hem si din globina. Hemul este
format dintr-un ion de fier fixat in centrul
acestuia.
Oxigenul se leaga de ionul de fier, iar bioxidul
de carbon se leaga de globina.

Oxigenul este transportat sub forma de

oxihemoglobina (combinatie labila).
Bioxidul de carbon este legat sub forma de
carbhemoglobina (combinatie labila).
Combinatia hemoglobinei cu oxidul de carbon,
nitratii conduce la formarea
carboxihemoglobinei (combinatie stabila).
 HEMOGLOBINA
Biosinteza hemoglobinei
► sinteza coordonată a diferitelor lanţuri de peptide
(care constituie globina) şi sinteza hemului.
► începe în măduva hematogenă, la nivelul
eritrocitelor nucleate, se continuă la un nivel
redus, timp de 1-2 zile la nivelul reticulocitelor, iar
la nivelul eritrocitelor mature sinteza de
hemoglobină este sistată.
 HEMOGLOBINA
a. Sinteza hemului (protoporfirina IX feroasă)
► Mitocondrial:
 condensare glicină + succinil coenzimă A
 acid aminolevulinic (ALA)
► Citosolic:
 2 ALA  porfobilinogen (dehidrază specifica)
 condensare 4 porfobilinogen  tetrapirol linear
 ciclizare tetrapirol
 reduceri succesive  protoporfirina IX
► Mitocondrial:
 inserare Fe+2 (ferochelatază)
 HEMOGLOBINA
b. Sinteza globinei
► Molecula de hemoglobină conţine 2 perechi de
lanţuri: 2 lanţuri  şi 2 lanţuri non- (lanţuri ,
 sau ).
► Hemoglobina adultului sau hemoglobina A
conţine 2 lanţuri  şi 2 lanţuri ;
► Hemoglobina fetală conţine 2 lanţuri  şi 2
lanţuri ;
► Defecte în sinteza lanţurilor polipeptidice
specifice apar clinic sub forma unor afecţiuni
numite talasemii.
Proprietăţile funcţionale ale Hb

► Concentraţia hemoglobinei la nivel eritrocitar

este de 32 g/dl.
► In eritrocit, hemoglobina transportă eficient
oxigenul fără a exercita un efect osmotic aşa
cum fac proteinele plasmatice.
► Proprietatea hemoglobinei de transportor de
oxigen se explică astfel:
Afinitatea Hb pentru oxigen este mare  deplin saturată cu
oxigen la nivel pulmonar.
Legarea iniţială a oxigenului facilitează legările ulterioare.

Interacţiunea hem-hem = legarea oxigenului de un hem

afectează proprietăţile altor molecule de hem  modificarea
afinităţii de legare a oxigenului de hemoglobină cu
oxigenarea

Gradul de oxigenare (procentul de saturare a hemoglobinei

cu oxigen) funcţie de presiunea parţială a oxigenului (pO2)
= curba de disociere a oxigenului de Hb (sigmoidă)
 Methemoglobina
► Fierul din structura hemului normal este in formă
feroasă, in timpul legării reversibile a oxigenului fierul
rămane in stare feroasă.
► Cand fierul feros din hem este oxidat la Fe+3 are loc
formarea methemoglobinei care nu este capabilă să
reacţioneze cu oxigenul. In soluţii acide, locul de
legare a oxigenului este ocupat de apă, iar in soluţii
alcaline este ocupat de grupări OH-
► Nivele de methemoglobină 10-25% determină
cianoză; necesită tratament.
► La nivel de 35% - pacienţii prezintă dispnee şi cefalee,
nivelele de 70% sunt letale.
 Methemoglobina
= după expunerea hematiilor la substanţe toxice
cum ar fi nitriţi, coloranţi anilinici şi unele
droguri oxidante;
= la heterozigoţi (statusul homozigot este letal),
varianta M de Hb (substituirea aminoacizilor
afectează hemul, produce oxidarea fierului);
= la homozigoţii cu deficienţa reductazei NADH
dependentă.
 Carboxihemoglobina
► CO, ca şi O2, se leagă de fierul din hem, dar
afinitatea hemoglobinei pentru CO este de 200 ori
mai mare decat pentru oxigen. CO interferă cu
transportul de oxigen:
► CO poate ocupa fierul din toate moleculele de hem
ale tetramerului şi astfel nu mai poate lega oxigen.
In alte molecule, hemoglobina este compusă din
tetrameri mixti (ex: CO; CO; O; O) cu afinitate
mare.
► Simptomele toxicităţii cu CO apar la un nivel de 5-
10% carboxihemoglobină; la 40% apare pierderea
conştienţei pană la moarte.
 Carboxihemoglobina
Afinitatea mare a CO pentru hemoglobină se datorează ratei
reduse de disociere a CO de hem. Timpul de înjumătăţire al CO la
un individ cu funcţie ventilatorie normală este de ~ 4 ore;
administrarea de oxigen pur poate scurta timpul de înjumătăţire la
1 oră.
 Constante eritrocitare
1. Valoarea globulară (indice de culoare) este un
indice relativ care permite aprecierea încărcării
procentuale cu hemoglobină a sângelui de
cercetat în funcţie de numărul de eritrocite. Se
calculează după relaţia:
Val. Globulară = concentraţia Hb / Nr. hematii
Valori normale = 0,85 – 1,15
- Scăderea < 0,85 se numeşte hipocromie
- Creşterea peste 1,15 se numeşte hipercromie
 Constante eritrocitare
2.Volumul eritrocitar mediu se calculează astfel:
VEM = valoarea hematocritului x 10/număr
hematii
Valori normale:
- 82 – 92 μ3 – normocite
- 110 – 140 μ3 – macrocite, megalocite
- 50 – 70 μ3 – microcite
 Constante eritrocitare
3.Conţinutul eritrocitar mediu în hemoglobină
reprezintă cantitatea de hemoglobină conţinută
într-un eritrocit.

Se calculează astfel:
H.E.M. = cantitatea de hemoglobină /numărul
de hematii x 10-6
Valori normale = 26 – 31 µg
Valori crescute apar la macrocite, iar valori
scăzute apar la microcite.
 Constante eritrocitare
4.Concentraţia eritrocitară medie de hemoglobină
reprezintă procentul din volumul eritrocitar
ocupat de hemoglobină.
Se calculează după formula:
C.H.E.M. = Conc. Hb (g/dl) x 100/45

Valorile normale sunt cuprinse între 32% şi 34%.

 Grupele sanguine
La nivelul membranei hematiei se gasesc doua
tipuri de polizaharide cu proprietati antigenice
numite aglutinogene A si B.
Acestor antigene le corespund niste anticorpi
plasmatici numite aglutinine α si β.
Prezenta acestor antigene de pe hematii si
anticorpi din plasma in sangele fiecarui individ
este determinata genetic si sta la baza
descrierii grupelor sanguine din sistemul AB0 (0
I, A II, B III, AB IV).
Grupa sanguina Aglutinogene Aglutinine
(hematii) (plasma)
0I - α si β

A II A β

B III B α

AB IV A si B -
 Determinarea grupelor sanguine se efectueaza cu
ajutorul serurilor hemotest.
Cunoasterea grupelor sanguine si stabilirea
compatibilitatii intre sangele primitorului si cel al
donatorului este utila in realizarea transfuziei
sanguine.
Compatibilitatea sanguina:
- Grupa sanguina 0 este donator universal si poate primi
doar de la grupa 0;
- Grupa sanguina A poate primi de la 0 si de la A si
poate dona la grupa A;
- Grupa sanguina B poate primi de la 0 si de la B si
poate dona la grupa B;
- Grupa sanguina AB poate primi de la 0, A si de la B si
poate dona la grupa AB.
 Factorul Rh
Inafara sistemului antigenic AB0, pe hematii s-a mai
descris si factorul Rh.
Factorul Rh este un complex antigenic (D, C, c, E)
prezent pe hematii mostenit numai de la tata.
Persoanele care prezinta factorul Rh pe suprafata
hematiilor sunt Rh + (85%), iar cele care nu-l au sunt
Rh – (15%).
La mame Rh -, dezvoltarea unui fat Rh +
determina producerea de anticorpi circulanti
anti-Rh. Ritmul lent de producere a acestor
anticorpi si posibilitatea redusa de contact pre-
partum intre hematiile fatului si circulatia
materna fac ca prima sarcina sa decurga
normal.

La cea de-a doua sarcina si la urmatoarele apar

accidente de incompatibilitate sanguina
mergand pana la avort spontan.
 Transfuzia sanguina
Transfuzia sanguina reprezinta administrarea
de sange integral, plasma sau masa de
elemente figurate unui pacient.
Inainte de a efectua o transfuzie este
obligatoriu sa se determine grupa sanguina si
sa se efectueze compatibilitatea directa
(sangele donatorului se potriveste cu cel al
primitorului).
Se transfuzeaza sange izo-grup si izo-Rh in
orice cantitate.
Cand nu avem sange izo-grup, izo-Rh se
transfuzeaza max. 500 ml sange compatibil.