Vezica urinară

col. H.E
 Diagnostic

1. Organ cavitar cu peretele format din țesuturi diferite, așezate în trei

straturi.
2. Mucoasa, alcătuită din epiteliu de tip urinar și corion.
3. Musculara groasă, formată din trei straturi suprapuse.
4. Tunica externa, reprezentată de seroasă sau adventiție.
Cu obiectivul mic
Vom urmării planul general de organizare al vezicii urinare cu cele trei
straturi
1. Mucoasa – formată din epiteliul de tranziție și cu corion. În vezica
goală mucoasa este cutată, unei ori cu aspect papilifer.
2. Musculara, groasă, cu aspect plexiform, în care distingem cu
dificultate trei planuri:
• două longitudinale intern și extern
• iar la mijloc unul circular
3. Tunica externă, reprezentată pe fața superioară de o seroasă, în
restul organului de adventiție.
 Cu obiectivul mare von studia aspectele
detaliate ale peretelui vezical
1. Mucoasa – cu o uroteliu și corion, fără glande

2. Tunica musculară, groasă, dispusă în trei planuri

• Intern longitudinal

• Mijlociu circular

• Extern longitudinal

Aceste planuri se întrepătrund, conferind un aspect plexiform.

 Cu obiectivul mare von studia aspectele
detaliate ale peretelui vezical
La exterior, după caz, vom remarca:
• fie o seroasă (cu celule mezoteliale, cu nuclei hipercromi care ,,cad
afară” și un strat sub seros)
• fie adventiție conjunctivă densă, bogată în fibre elastice, fibre ce nu se
evidențiază în colorații uzuale
Testiculul
col. H.E
 Diagnostic

1. Organ parenchimatos alcătuit din structuri tubulare încolăcite (tubi

seminiferi).

2. Lumen tubular neregulat, mărginit de un epiteliu seminifer, cu

aspect stratificat.

3. În lumenul tubilor seminiferi apar celule flagelate, spermatozoizi.

4. Insulele de celule endocrine Leydig dispersate printre tubii seminiferi

Cu obiectivul mic
La exterior distingem o capsula fibro-conjunctivă formată în principal din fascicole
colagene groase, săracă în celule, albugineea.

Parenchimul este alcătuit din numeroase formațiuni tubulare cavitare sinuoase,

secționate în diferite sensuri.

În secțiune canalele vor avea mai frecvent forma literei S și mai rar o formă ovalară
sau rotundă.

Printre tubi, țesutul interstițial lax este presărat cu celule poliedrice grupate în mici
insule în jurul capilarelor, celulele Leydig, constituind la un loc în întreg testiculul glanda
diastemică.
Cu obiectivul mare - Tubul seminifer prezintă

La periferie o tunică conjunctivă proprie alcătuită din două patru

lamele conjunctivo-elastice dispuse concentric între care se găsesc
celule fuziforme, fibre musculare netede și fibroblaste.
Între tunica conjunctivă proprie și epiteliul seminal se interpune
membrana bazală a epiteliului seminifier (nu se evidențiază in H.E.)
 Tubul seminifer

Epiteliul tubilor seminiferi, apare pluristratificat și polimorf,

constituit din variate tipuri de celule suprapuse între membrana bazală
și lumen.

Deosebim două linii celulare:

• Celulele de susținere (celule Sertoli)

• Celulele liniei seminale (spermatogenetice)

 Celulele sertoli

• Au formă de candelabru, sunt celule mari, cu contur neregulat, dispuse

între membrana bazală și lumen.

• le recunoastem numai prin nucleul nucleul lor mare, ovoid sau

triunghiular, veziculos, hipercrom, cu 1-2 nuclei mari, situați înspre
membrana bazală.

• Nucleii, prin dimensiunea mare, prin aspectul lor veziculos, clar, cu

nucleoli proeminenți pot fi confundați cu celulele.
 Celulele liniei spermatogonice

Sunt așezate în raport cu stadiul lor evolutiv.

Sunt reprezentate de: spermatogonii, spermatocite de ordin I și II,

spermatide și spermatozoizi.

Le vom recunoaște datorită formei, structurii și poziției lor în cadrul

epiteliului seminal.
 Spermatogoniile
Sunt așezate într-un singur rând pe membrana tubului seminifer.

Au un diametru mai mic, o citoplasmă mai redusă, bazofilă.

Limitele celulare sunt uneori greu de evidențiat.

Recunoașterea lor se face pe baza nucleilor.

Spermatogoniile sunt de trei categorii:

• spermatogonii de tip Ad

• spermatogonii de tip Ap

• spermatogonii de tip B
 Spermatocitele de ordinul I

• sunt cele mai voluminoase celule al liniei spermatogonice.

• situate imediat deasupra spermatogoniilor

• Nucleilor sunt mari, rotunzi cu cromatine în rețea grosolană.

• Surprinde numeroase mitoze, uneori se pot distinge limitele celulare

rotunde sau poliedrice
 Spermatocitele de ordinul II

• Sun rare deoarece rămân la acest stadiu scurt timp

• Seamănă cu spermatocitele de ordinul I, dar sun mai mici, mai sărace

în citoplasmă și situate mai spre lumen
 Spermatidele

• Sunt dispuse spre lumenul tubului pe mai multe nivele

• Limitele celulare sunt distincte, celulele având formă rotundă sau

poligonală și cel mai mic diametru din cadrul liniei spermatogonice.

• Citoplasmă este redusă și conține un nucleu mare, central veziculos

(cromatina se poate și condensa dând nucleului un aspect omogen)
 Spermatozoizii

• Sunt celule flagelate (cap, corp, coadă) ceea ce le face mai ușor de
recunoscut.

• Capul spermatozoidului se distinge mai ușor prin forma sa ovalară și

nucleul condensat hipercrom, omogen, ce ocupă toată masa capului.

• Prin intermediul capului, spermatozoidul se fixează în grosimea epiteliului

seminal (în buzunărașele celulelor Sertoli), iar coada plutește în lumen.
 Țesutul interstițial
• formează în totalitatea sa glanda interstițiala (diastemică) care
sintetizează androgenii (testosteronul).
• Apare evident din zona de contact a 3-4 tubi seminiferi.
• La acest nivel, într-o rețea conjunctivă laxă, bogat vascularizată, sunt
prezente celule mari, de formă ovalară sau poliedrică, dispuse în mici
insule adiacent capilarele sanguine - celulele Leydig.
• Nucleii lor rotund sau ovalari, eucromi, conțin 1-2 nucleoli.
• Citoplasmă periferică este vacuolară (datorită dizolvării granulelor
lipidice), iar cea perinucleară are un aspect granular și acidofil.
Canalul deferent
col. H.E
 Diagnostic
1. Structură tubulară al cărui perete este alcătuit din țesuturi diferite așezate în 3
tunici.

2. Perete foarte gros în contrast cu diametrul lumenului.

3. Mucoasa festonată, formată dintr-un epiteliu de tip pseudo-stratificat cilindric cu

stereocili.

4. Stratul muscular foarte bine dezvoltat.

5. Advdentiția bogat vascularizată.

 Cu obiectivul mic
Vom recunoaște canalul deferent după disproporția caracteristică
dintre lumenul foarte mic și peretele foarte gros.
Peretele este format din trei straturi concentrice:
• mucoasa, puternic festonată (franjuri) cu epiteliu pseudostratificat cu
stereocili și corion
• musculara (formată din trei straturi de fibre musculare netede – este
cea mai bine reprezentată)
• adventiția formată din țesut conjunctiv, bogat vascularizată
 Cu obiectivul mare - Mucoasa

• Cuprinde un epiteliu de tip pseudostratificat cilindric

• Cu celule bazale mai mici intercalate și celule prismatice înalte

(secretorii) cu stereocili rari la polul apical.

• Sub epiteliu se găsește un cordon colectiv lax

• Mucoasa prezintă numeroase cute longitudinale care conferă

lumenului aspectul festonat pe secțiune transversală
 Musculara

• Este formată din trei straturi de fibre musculare netede (stratul extern
și intern alcătuite din fibre dispuse longitudinal, cel intern fiind mai
slab dezvoltat, și un strat mijlociu cel mai gros, cu fibre așezate
circular, foarte bine reprezentat.
 Adventiția

• Formată din țesut conjunctiv mai dens bogat în fibre colagene și

elastice, vase sanguine (artere, vene din plexul pampiniform),
adipocite în număr variabil.