PRINCIPIILE FUNDAMENTALE

ALE DREPTULUI
INTERNAȚIONAL
• Principiile fundamentale ale dreptului internațional public reprezintă reguli
diriguitoare, cu caracter obligatoriu care se bucură de aplicație universală și
de maximă generalitate în ordinea juridică internațională.
• Există 10 principii, dintre care 7 se regăsesc în Declarația din 1970(Rezoluția
AG2625 „Friendly relations”), iar 3 se regăsesc în Actul Final de la Helsinki
CARACTERELE PRINCIPIILOR
FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
INTERNAȚIONAL PUBLIC
• Maximă generalitate
• Aplicație universală
• Caracter juridic obligatoriu
• Caracter imperativ (norme ius cogens)
• Dau expresie și protejează o valoare fundamentală între raporturile dintre subiectele de drept
internațional
• Caracter dinamic
• Sunt interpendente
PRINCIPIUL EGALITĂȚII SUVERANE

• „statele au drepturi li obligații egale și sunt membri egali ai comunității

internaționale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de altă
natură”
• Jurisprudență relevantă: Questions relating to the Seizure and Detention of Certain
Documents and Data (Timor-Leste v. Australia, CIJ)
• Cele două componente ale acestui principiu sunt:
• Suveranitatea
• Egalitatea
SUVERANITATEA

• Caracterele clasice ale suveranității sunt:

• Indivizibiltiatea
• Inalienabilitatea
• Exclusivitatea
• Caracter originar și plenar
Întrucât societatea internațională este într-o continuă dezvoltare și aceste caractere
urmează același parcurs evolutiv.
EGALITATEA

Semnifică faptul că statele au o capacitate egală de a dobândi drepturi și de a

își asuma obligații.
Printre elementele acestei componente se numără:
- Statele sunt egale din punct de vedere juridic
- Statele trebuie să respecte personalitatea altor state
- Statele își aleg singure sistemul politic, social, economic și cultural
PRINCIPIUL AUTODETERMINĂRII

Reprezintă dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, iar titularul acestui

principiu este poporul sau națiunea.
Acest principiu are însă și limitări, el neputând asigura unei amenințări cu forța
sau cu folosirea forței.
Totodată, acest principiu are două valențe un stat având posibilitatea de a se
autodetermina intern sau extern.
Jurisprudență relevantă: Cauza referitoare la secesiunea Quebecului
PRINCIPIUL NEAMESTECULUI ÎN TREBURILE
INTERNE

• Conținutul acestui principiu este reprezentat de obligația statelor de a nu interveni în

afacerile care țin de competența națională a unui alt stat.
• Astfel, este exclusă orice formă de intervenție, fie că este politică, economică,
culturală etc.
• Jurisprudență relevantă: Cauza Nicaragua, Applicability of Article VI, Section 22, of
the Convention on the Privileges and Immunities of the United Nations Advisory
Opinion
PRINCIPIUL NERECURGERII LA FORȚĂ SAU
LA AMENINȚAREA CU FORȚA

• Până la momentul semnării Pactului Briand-Kellogg, purtarea războiului era

o modalitate legitimă de a soluționa diferendele în dreptul internațional.
Evoluția dreptului internațional și a relațiilor interstatale au adus la
consacrarea în art. 2. 4 din Carta ONU a acestui principiu.
• Războiul de agresiune constituie crimă contra păcii care angajează
responsabilitatea statelor în conformitate cu dreptul internațional
• Jurisprudența relevantă: Cauza Nicaragua, Cauza Corfu
EXCEPȚII

• Există în principiu două situații în care dreptul internațional permite folosirea

forței:
1. Pe baza autorizării Consiliului de Securitate
2. Exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă împotriva
unui atac armat
PRINCIPIUL SOLUȚIONĂRII PE CALE
PAȘNICĂ A DIFERENDELOR
INTERNAȚIONALE
• Sediul materiei: art. 2 pct. 3 din Carta ONU
• Se face distincție între diferend, care reprezintă o neînțelegere între două sau
mai multe state care și-au formulat deja pretențiile cu argumente de drept
internațional și situație, care reprezintă o împrejurare de fapt intervenită între
două sau mai multe state, ce produce fricțiuni între acestea și care poate duce
la apariția unui diferend.
PRINCIPIUL PACTA SUNT SERVANDA

• Consacră obligația subiectelor de drept internațional public de a-și îndeplini

cu bună-credință obligațiile de drept internațional.
• Pe lângă caracterul de normă juridică, acest principiu are și caracter de morală
internațională.
• Totuși, obligațiile internaționale care sunt executate cu bună-credință trebuie
să fie conforme cu dreptul internațional
• Jurisprudența relevantă: Cauza Gabčikovo-Nagymaros
PRINCIPIUL COOPERĂRII

• Sediul materiei: art. 1 pct. 3 din Carta ONU

• Consacră obligația statelor de a coopera între ele în vederea menținerii păcii
și securității internaționale, favorizării progresului și stabilității economice
internaționale.
PRINCIPIILE DIN ACTUL FINAL DE LA
HELSINKI
PRINCIPIUL INVIOLABILITĂȚII
FRONTIERELOR
• Consacră obligația statelor de a se abține acum și în viitor de la orice atentat
împotriva frontierelor statelor sau de la orice cerere ori act de acaparare și
uzurpare a întregului sau unei părți din teritoriul oricărui stat independent.
• Acest principiu nu are caracter absolut, frontierele putând fi modificate prin
acordul părților sau prin recurgerea la mijloace pașnice
PRINCIPIUL INTEGRITĂȚII TERITORIALE

• Constă în obligația statelor de a se abține de la orice acțiune incompatibilă cu

scopurile și principiile Cartei ONU împotriva integrității teritoriale, independenței
politice sau a unității oricărui stat participant și în special de la orice asemenea
acțiune care constituie o folosire a forței sau o amenințare cu forța
• Sub acest principiu, nicio ocupație sau dobândire teritorială nu poate fi
recunoscută ca legală
• Jurisprudență relevantă: Avizul consultativ în cazul Kosovo
PRINCIPIUL RESPECTĂRII DREPTURILOR
OMULUI ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE

• Această ramură de drept a evoluat în mod rapid în ultima perioadă, devenind

o coordonată esențială a raporturilor interstatale și o condiție pentru aderarea
la diferite foruri și forme de cooperare sau integrare.