CENTRALIZARE ȘI

DECONCENTRARE
REZEANU LOREDANA-NICOLETA

CACOVEANU LORENA-CRISTINA
 Introducere și delimitări conceptuale
• Această lucrare își propune să pună în evidență organizarea administrației
publice în raport cu sistemele de organizare, respectiv centralizarea și
descentralizarea, serviciile publice putând fi organizate autonom sau în
subordonare.
 CENTRALIZARE
• Sintetizând normele prevăzute la Capitolul V din Constituția României, capitol
referitor la administrația publică, aceasta se clasifică în administrație publică
centrală și de specialitate și administrație publică locală. Astfel, regimul
administrativ oglindește modalitatea de reglementare a raporturilor dintre
autoritatea centrală și cea locală.

• Conform Art. 120 din Secțiunea a II-a, administraţia publică din unităţile
administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei
locale şi deconcentrării serviciilor publice.
• Centralizarea presupune concentrarea ansamblului sarcinilor
administrative la nivelul statului, utilizându-se o structură administrativă
ierarhizată și unificată
• Centralizarea este forma care concentrează ansamblul serviciilor
administratve din teritoriul național în persoana statului, sarcini a căror
îndeplinire este asigurată prin intermediul unei administrații ierarhizate si
unificate, o administrație considerată birocratică
• Regimul centralizat se caracterizează, de asemenea, printr-un puternic
control ierarhic.
• Autoritatea centrală exercită controlul fără text legal, derivând doar din
puterea ierarhică.
• Controlul este general, întinzându-se asupra tuturor actelor administrative,
putând duce la anularea sau modificarea acestora, cât și asupra
funcționarilor, aceștia din urmă neavând niciun mijloc de a-și apăra în
justiție actul împotriva exercițiului puterii ierarhice
• Centralizarea administrativă ca sistem de organizare statală prezintă
următoarele caracteristici:
1. statul este singura persoană de drept public politico-teritorială, existând o
supunere directă sau indirectă a autorităţilor locale în exercitarea atribuţiilor
lor puterii ierarhice;
2. interesul public era unul, cel al statului centralizat, fiind, astfel, exclusă
posibilitatea autorităţilor locale de a acţiona în baza unei iniţiative proprii
3. rezumarea activităţii autorităţilor locale la traducerea voinţei autorităţilor
ierarhice şi nu a colectivităţilor locale
4. existenţa unui control anterior şi posterior privind oportunitatea şi ilegalitatea
actelor emise, controlul ierarhic, putând anula, modifica sau suspenda actele
autorităţilor locale
 DECONCENTRARE
• Deconcentrarea reprezintă o modalitate de repartizare a competențelor sub
semnul unei singure entități juridice, statul, ce se produce de sus în jos, în
profitul eșaloanelor locale
• Din punct de vedere juridic, este un principiu ce cunoaște în sistemul român o
dublă fundamentare: constituțională și legală. În temeiul art. 1 lit. j) din Legea-
cadru nr. 195/2006 a descentralizării, modificată și completată, deconcentrarea
este definită ca fiind „redistribuirea de competențe administrative și financiare
de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice
centrale către propriile structuri de specialitate în teritoriu”.
• Deconcentrarea reprezintă în principal o formă a centralizării, o
modalitate concretă de ameliorare a consecințelor negative rezultate din
procesul de centralizare pură. Astfel, fundamentele deconcentrării se
regăsesc în carențele sistemului centralizat și în necesitatea de a corecta
într-o anumită măsură aceste carențe
• S-a considerat că prin deconcentrare se va îmbunătăți activitatea
serviciilor, conducerea axestora adaptându-se specificului sarcinilor
respective.
• S-a căutat, în sfârșit, o depolitizare a acestor servicii, înlăturându-se
influența parlamentarilor sau a locatarilor aleși. În primii ani dupa 1989,
decalajul centr-provincie s-a accentuat din punct de vedere economic și
social, dar, odată cu primele alegeri locale, a crescut ponderea politică a
provinciei la nivel national. Bucureștiul a ramas însă principalul pol de
atracție pentru investițiile străine și orașul cu cel mai mic procentaj de
șomeri raportat la numărul de locuitori.
 CONCLUZII
• În cazul unui regim centralizat, în teritoriu acționează numai agenți ai
organelor centrale ale statului care sunt numiți, revocați și răspund exclusiv în
fața acestora. Ei sunt simpli agenți administrativi, nu au niciun fel de
competență proprie de decizie, având doar două obligații: să informeze centrul
cu privire la situația locală și să execute în teritoriu deciziile centrului.
• În cazul deconcentrării administrative pe baze teritoriale, în teritoriu există
instituții administrative ale statului, numite, revocabile și răspunzătoare în fața
instituțiilor administrației centrale. Ele sunt înzestrate cu competență proprie
de decizie și rămân instituții ale statului subordonate ierarhic, chiar dacă au
dobândit competență proprie.
 BIBLIOGRAFIE
• • Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, ediţia a II-a, Bucureşti, 1929, p. 240
• • Apostol Tofan Dana. Drept administrativ, vol. I. Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, 321
• • Bucureşti, 2005, 650 p
• • Dincă Dragoş. Deconcentrarea serviciilor publice,P1-17
• • https://administrare.info/administra%C8%9Bie-public%C4%83/12839-centralizare,-deconcentrare-%C5%9Fi-
descentralizare-administrativ%C4%83
• • https://biblioteca.regielive.ro/referate/stiinta-administratiei/centralizarea-si-descentralizarea-in-administratia-
publica-287724.html
• • Iorgovan Antonie. Tratat de drept administrativ, vol. I, II, ediţia 4, Editura All Beck,
• • Manda Corneliu. Ştiinţa administraţiei. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004
• • MIHAELA VICTORIȚA CĂRĂUȘAN, DREPT ADMINISTRATIV VOL1, EDITURA ECONIMICA 2012,
BUCUREȘTI
• • Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, Editura Marvan, Bucureşti, 1934, pp. 6-10
• • Popa Victor. Efectele descentralizării: rolul reprezentantului Guvernului în unităţile administrativ-teritoriale. Inst.
Pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale IDIS „Viitorul,” Chişinău, Editura TISH, 2008, 70 p.