Sunteți pe pagina 1din 36

CONCEPTUALIZAREA

JURIDICĂ ÎN
PROCESUL DE
ELABORARE A
ACTELOR
NORMATIVE
Cursul nr. 4
OBIECTIVE:
▪ să se înțeleagă diferența dintre gândire
și conceptualizare juridică;
▪ familiarizarea cu: categorii juridice,
cifrajul și enumerarea, prezumția în
drept și ficțiunea juridică.
Prin conceptualizare se
înţelege realizarea unui
produs al gândirii umane
pe calea abstractizării.

DEFINIȚIE
PRODUSUL GÂNDIRII UMANE?
▪ clasificarea logică a obiectelor şi
fenomenelor
▪ desemnează o parte a diversităţii fenomenelor,
relaţiilor sau obiectelor concrete din jurul nostru.
PRODUSUL GÂNDIRII JURIDICE?

▪ Noţiuni;Categorii; Principii;Raţionamente;
Construcţii juridice etc.,
1. desemnează o parte a diversităţii fenomenelor, proceselor, relaţiilor sau
obiectelor concrete din sfera dreptului;
2. asigură interdependenţa şi unitatea componentelor sistemului juridic:
asigură coerenţa şi practicabilitatea actului normativ; evită situația de
a-l pune în dificultate pe cel care aplică legea; asigură stabilirea
conţinutului actului normativ.
GÂNDIRE=
CONCEPTUALIZARE
=>PRODUSUL LOGIC
(AL GÂNDIRII
JURIDICE)
TIPURI DE CONCEPTE JURIDICE
persoana – bunuri – contract
– delict – capacitate -
răspundere – competenţă
Fiecare termen condensează un număr
nedefinit de fiinţe umane, de lucruri, de
drepturi şi obligaţii care au trăsături
comune şi care se individualizează şi se
integrează într-un concept unic numai dacă
este folosit întru-un context în care are o
semnificaţie juridică.
1. Determinarea noţiunilor, categoriilor,
principiilor şi construcţiilor juridice
abstractizare Dreptul Practica
• Legiuitorul
• judecătorul existent judiciară
• cercetătorul

rezultatele definirea unor


comparării stării noţiuni şi la
relaţiilor sociale cu
finalităţile soluţiilor formularea
judiciare unor concepte
Conceptele reflectă realitatea
înconjurătoare.
Noţiunile ştiinţifice reprezintă
prescurtări ale cunoştinţelor noastre;
sunt construcţii logice sintetice, pe
baza unor cunoştinţe şi judecăţi.
De ce avem atât de multe definiții?
▪De ce trebuie să cunoaștem
înțelesul unor concepte și
noțiuni?
▪De ce trebuie să avem
,,proprietatea termenilor”?
PROPRIETATEA TERMENILOR – DEFINIȚIA
▪ 1. asigură practicabilitatea dreptului – înlătură ezitarea, confuzia, practica
neunitară, controversele, dilemele și insecuritatea juridică;
▪ 2. impune folosirea riguroasă a conceptelor folosite în procesul de
creare a dreptului;
▪ 3. în sistemul dreptului anglo-saxon şi în sistemul dreptului romano-
germanic, legiuitorul recurge la definirea termenilor pe care îi utilizează în
conţinutul unei reglementări juridice, atât în legislația națională, cât și în
cea specifică încheierii tratatelor internaționale.
▪ 4. atunci când legiuitorul român recurge la definirea unor termeni o face
pentru a conferi noțiunilor evidențiate un înţeles diferit de cel comun.
în sens larg/în sens restrâns; într-o accepțiune extinsă/într-o
accepțiune restransă; lato sensu/stricto sensu
▪ Aplicarea metodei definiţiilor largi constă în utilizarea de către legiuitor a unor
concepte nedefinite legal, care lasă judecătorului sau altui practician al dreptului
posibilitatea să le aplice în orice moment istoric, în funcţie de conţinutul pe care îl
conferă viaţa socială; se asigură expansiunea dreptului şi adaptabilitatea sa la
transformările care se produc în viaţa socială; se admite pătrunderea noului în
substanţa unor reglementări juridice emise înainte cu zeci de ani sau secole.
▪ Definițiile restrânse intervin pentru a nu pune în pericol securitatea juridică,
legalitatea și interesele generale ale societății; legiuitorul recurge la concepte strict
determinate, determinate sau determinabile, care nu lasă la îndemâna judecătorului
extinderea înţelesului normei juridice dincolo de limitele prestabilite de legiuitor; impun
precizie.
Criterii specifice definirii conceptelor
juridice:
▪ Criteriul material - exprimă consistenţa substanţială: stabilirea
elementelor componente şi a relaţiilor dintre acestea într-un
concept unic; în care există o relație strânsă înteR-reciprocitate şi
complementarietate (Exemplul Parlamentului României)
▪ Criteriul formal - desemnează forma termenului în virtutea căruia
conceptului i se atribuie un anumit sens.
▪ definiţiile
care nu conferă criterii clare de delimitare a
conţinutului lor nu sunt definiţii ştiinţifice şi nici juridice.
Definiție reală vs. Definiție terminologică
▪ Definiţia reală constă într-o determinare substanţială a
elementelor şi a atributelor conceptului avut în vedere (persoane,
drepturi, acte juridice, bunuri, drept de proprietate, servitute,
contracte etc.)
▪ Definiţia terminologică are în vedere determinarea sensului
unui cuvânt utilizat într-un text juridic. Acest tip de definiţie lasă
judecătorului o marjă largă de manevră, el putând să confere
cuvintelor orice sens doreşte, fără a ţine seama de un anumit sistem
conceptual.
2. Categoriile juridice
▪ reprezintă conceptele fundamentale ale
dreptului;
▪ reprezintă conceptul care se caracterizează
printr-o reuniune de elemente constante şi
necesare
CATEGORII JURIDICE VS. INSTITUȚII JURIDICE

CATEGORII
JURIDICE
INSTITUTII
JURIDICE
CUM LE DELIMITĂM?
▪ efort intelectual care să pună în evidenţă criteriile PRIN
CARE SE disting;
▪ izolarea trăsăturilor comune ale elementelor şi a
trăsăturilor (EVIDENȚIEREA DEOSEBIRILOR)
▪ EXEMPLU: Infracţiunile şi contravenţiile sunt categorii
juridice care se deosebesc între ele prin gradul de pericol
social pe care îl prezintă.
3. Utilizarea cifrajului şi a
enumerării în procesul de elaborare
a normelor juridice
▪ ROL: redarea fenomenelor cantitative și a fenomenelor de
ordin calitativ;
▪ Se exprimă prin cifre;
▪ Exprimă precizie;
▪ Vizează durata, mărimea sau întinderea unui fenomen
CUANTIFICAREA

RIGID
SUPLĂ
Ă
CIFRE ABSOLUTE PLAFOANE MINIME ȘI MAXIME
fidelitate
marjă de manevră

salariil, pensiil, impozite


Viteză de circulație, pedepse, sancțiuni
ENUMERAREA - înţelegerea completă a unui enunţ
juridic cu un grad ridicat de abstractizare:

ENUNȚ CONCEPT EXEMPLIFICARE


JURIDIC
TIPURI DE ENUMERARE

ENUMERARE ENUMERARE
EXEMPLIFICATIVĂ LIMITATIVĂ
• Aplicarea legii la • Aplicarea legii la
cazuri similare cazurile expres
prevăzute
4. Prezumţia
▪se admite existenţa unui fapt prin
proba altui fapt;
▪procedeu al tehnicii legislative;
▪procedeu în practica judiciară
Procedeu în practica judiciară:
▪ mijloace de probă (contribuie la înlăturarea unor dificultăţi în dovedirea unui fapt
concret, transferând obiectul probei asupra unui fapt conex);
▪ operaţiune intelectuală prin care se admite existenţa unui fapt prin proba altui fapt;

▪ operează atunci când un drept, un act sau fapt juridic a fost înscris într-un registru public
şi se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii;
▪ suprimă dovezile speciale (definitiv sau provizoriu) - nu se mai examinează fiecare caz în
parte;
▪ suprimarea probei este definitivă - prezumţiei absolute;

▪ suprimarea probei este provizorie în cazul prezumţiilor relative.


Procedeu al tehnicii legislative:
▪ parte integrată în cuprinsul regulii de drept;
▪ constă în motivele presupuse a sta la baza acestei
reguli
Parte integrată în cuprinsul regulii de drept
metoda substituirii
▪ în locul unui concept greu de definit
se recurge la un alt concept, mult mai
uşor de perceput (insuficienta
maturitate spirituală a individului -
conceptul minorităţii de vârstă (cifraj).
MOTIVAREA UNOR SOLUȚII LEGALE
▪ prezumţiile de voinţă - reguli de interpretare a conţinutului normei de
drept - voinţa exprimată de subiectele de drept (acceptarea tacită a
succesiunii - succesibilul face un act sau un fapt, pe care n-ar putea să-
l facă decât în calitatea de moştenitor - presupune neapărat intenţia
sa de acceptare = legiuitorul - voinţa de acceptare a succesiunii din
anumite acte făcute de o persoană care acţionează ca succesibil;
▪ alte prezumţii legale: pater id est quem nupitas demonstrant (tatăl
copilului este soţul mamei) - prezumţia existenţei unor raporturi
sexuale între soţi şi fidelitatea soţiei.
5. Ficţiunea în drept
▪ un procedeu artificial;
▪ admite existenţa unui fapt care este totuşi dezminţit de realitate
▪ ,, Paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a convieţuit cu
mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii”. - copilul doar conceput
este considerat viu, sub condiţia naşterii sale viabile, pentru a fi chemat ca
moştenitor la succesiunea ascendenţilor săi, ca şi cum s-ar fi născut în ziua
decesului tatălui său – se anticipează prin lege apariţia personalităţii fizice şi
asimilează copilul conceput cu cel născut viabil, în vederea realizării scopului politicii
legislative de a asigura copilului doar conceput beneficiul unor drepturi pe care
concepţia generală despre momentul naşterii personalităţii nu ar putea-o asigura
▪ operează o asimilare artificială sau o echivalare a unor
lucruri care în realitate sunt diferite sau chiar contrare.
▪ Exemple: reprezentare, unde reprezentatul (minorul,
persoana pusă sub interdicţie etc.) nu poate acţiona el
însuşi, deşi actele juridice încheiate de tutorele sau
mandatarul său apar ca acte proprii ale reprezentatului;
succesiune: continuitatea persoanei defunctului în prin
moştenitorilor săi.
Rolul ficţiunilor în drept:

▪ funcţie istorică
▪ funcție dogmatică
▪ funcție de tehnică juridică și
politică juridică
FUNCȚIA ISTORICĂ:
▪ introduce în relaţiile sociale noi reguli de drept;
▪ permite expansiunea dreptului la elementele noi care apar în viaţa socială;
▪ în locul activităţii legiuitorului de a crea noi reguli de drept cerute de noile elemente
apărute în cadrul relaţiilor sociale, se recurge la conceptele juridice existente pentru
a asimila în cuprinsul lor ceea ce ar fi trebuit a fi reglementat prin noi norme juridice;
▪ se asigură realizarea exigenţelor principiului economiei de mijloace şi se asigură
coerenţa generală a sistemului de drept;
▪ se consolidează statica dreptului, care are efectele benefice asupra securităţii
juridice;
▪ se consolidează expansiunea dreptului prin puntea pe care o aşază între trecut şi
prezent în reglementarea relaţiilor sociale.
FUNCȚIA DOGMATICĂ
▪conservarea conceptelor
juridice;
▪găsirea unor soluţii juridice
pentru fenomene noi în
interiorul sistemului dreptului.
FUNCȚIA DE TEHNICĂ JURIDICĂ ȘI FUNCȚIA
DE POLITICĂ JURIDICĂ
▪ se manifestă în procesul de creare şi aplicare
a dreptului
▪ se manifestă în determinarea teleologică prin
care se realizează promovarea anumitor valori
specifice sistemului de drept.
AVANTAJELE FICȚIUNILOR:
▪ evitarea creşterii cantitative a
reglementărilor juridice;
▪ asigurarea unităţii sistemului de drept;
▪ limitarea sporirii numărului de concepte;
▪ au caracter excepţional.
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE!