BIOCHIMIA

LICHIDELOR
FIZIOLOGICE
Școala Postliceală Henri Coandă
Obiectivele cursului
 Cunoașterea unor noțiuni biochimice
despre:
 Sânge

 Digestie

 Urină
 Sângele

Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă -

55%) şi una solidă(elemente figurate  – 45 %),
Caracteristica principală a sângelui este menţinerea constantă a
compoziţiei şi proprietăţilor mediului intern.
hematocrit exprimă relaţia procentuală dintre volumul elementelor
figurate şi cel al plasmei ( valorile fiziologice la om 46-54%)
 Componentele sângelui
 1. Plasma → lichid limpede de culoare galben
 fracțiunea lichidă a sangelui si limfei. În plasmă se
află în suspensie celulele sanguine (hematii,
leucocite si trombocite).
 formată din apa, substanțe anorganice dizolvate
(săruri minerale) si diverse substanțe organice
(protide, lipide, glucide, combinații ale acestora etc.)
 Plasma servește ca vehicul atât pentru elementele
celulare sanguine, cât și pentru diverse substanțe
biologic active ( hormoni, anticorpi, etc.)
 Compozitie chimica a plasmei:
 90 %  apa;
  10 %  substante organice si anorganice:
  9 % substante organice:
 - azotate proteice - proteine plasmatice (8g %):  
– albumine 3g %;
- globuline 4.5g %;
- fibrinogen 0.3 %.
 1% substante anorganice (saruri
minerale):  - cloruri;
 - fosfati de Na+ ,K+ ,Ca+2 ,Mg+, Iod, Brom, Fier,
Cu, elementele minerale ( electrolitii ).
 Elementele figurate → 40 – 45 % din volumul
sanguin.
 a). Eritrocitele (hematii sau globulele
roşii) → o celulă anucleata transporatoare de
hemoglobină
 Hemoglobină (Hb, HGB) asigura funcţia
elementară a eritrocitului de transportor de gaze
(O2 şi CO2) între plămân şi ţesuturi.
 O caracteristica importanta a eritrocitelor o
reprezinta elasticitatea foarte mare deoarece
hematiile se pot deforma astfel incat pot trece
prin capilare (acestea avand diametrul mult mai
mic decat al lor, iar cand ajung in vasele mari isi
pot reveni la forma initiala).
 Leucocitele (celulele albe)  →celule nucleate cu
roluri deosebit de importante în procesele de
apărare, prin fagocitoza, producere de anticorpi şi
distrugerea toxinelor
 valorile normale sunt cuprinse între 4000–8000/
mm3
 Trombocitele (plachetele sanguine) → sunt cele
mai mici elemente sanguine, anucleate, ce iau
naştere în măduva osoasă hematogena.
 Funcţia ei este de a participa la hemostaza prin
elaborarea factorilor de coagulare.
 Au o durată scurtă de viaţă de aprox. o săptămână.
Ph-ul sanguin
 Biochimia digestiei
 Sucul gastric
 Sucul gastric amestecul produsilor de secretiei a celulelor tuturor
glandelor gastrice.
 Zilnic, se secreta aproximativ 2-3 L de suc gastric, constituit din 99% apa
si 1% substante organice, enzime, mucus, factorul intrinsec si substante
anorganice, HCl, Na, K, Ca, Mg etc.

Acidul clorhidric activeaza enzimele proteolitice din compozitia sucului

gastric
 intervine in degradarea proteinelor si stimuleaza evacuarea gastrica.
 HCl actioneaza antispetic, prevenind dezvoltarea germenilor patogeni
ajunsi la acest nivel prin intermediul alimentelor ingerate.
 Pepsina reprezinta principala enzima ce caracterizeaza sucul gastric
 Mucusul contribuie la protejarea mucoasei gastrice de diferite activitati
nocive, spre exemplu autodigestia sub actiunea pepsinei si HCl formata
din activarea pepsinogenului de catre HCl.
   Sucul pancreatic

 Pancreasul  are atât o secreţie externă (exocrină)

necesară digestiei, cât şi o secreţie internă
(endocrină) necesare în reglajul glicemiei.
 suc pancreatic se varsă în duoden.
 Este bogat în enzime: amilază (care transformă
glucidele în glucoză)
 maltaza (maltoza, în glucoză), tripsina (care scoate
aminoacizii pe rând din protide şi peptide),
 lipaza (grăsimile cu acizi graşi şi glicerina),
 carbonaţi şi bicarbonaţi de Na, care dau alcalinitatea
sucului pancreatic. 
 La nivelul intestinului subțire digestia are loc cu
ajutorul secrețiilor glandelox anexe (sucul
pancreatic, a bilei și sucul intestinal)
 Sucul intestinal contine enzime care actioneaza
la suprafata mucoasei intestinale:
 oligopeptidazele →hidrolizeaza oligopeptide
pana la aminoacizi
 lipaza intestinală care actioneaza la fel ca şi cea
pancreatica
 dizaharidazele→desfac dizaharidele maltoza,
zaharoza, lactoza în monozaharidele glucoza,
fructoza, galactoza.

Ficatul-secreția bilei
 Una din funcțiile ficatului este cea de
glandă exocrină (secreţia bilei), cu rol în
digestia şi absorbţ
 Prin canalul cistic, bila este transportată şi
depozitată în vezicula biliară→se elimină
intermitent în duoden, în perioadele
digestive, prin contracţia veziculei biliare
şi relaxarea sfincterului Oddi.
 Aspect: culoare galben-auriu, limpede
 Principalii constituienţi chimici ai bilei sunt: 1.acizii biliari
şi sărurile biliare 2. pigmenţii biliari 3. colesterolul.
 Acizii biliari şi sărurile biliare reprezintă factorii principali
prin care bila intervine în digestie.
 formează săruri de Na şi K (săruri biliare), forme sub
care se elimină în duoden
 Rol în digestia și absorbţia lipidelor→Prin acţiunea
tensioactivă emulsionează lipidele (trigliceridele), oferind
o suprafaţă mai mare pentru acţiunea lipazei pancreatice
şi intestinale.
 Rolul cel mai important al sărurilor biliare se exercită în
absorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile.
 Biochimia urinei și a materiilor fecale
 Culoarea urinei normale este gălbuie sau roşiatică.
 mai închisă la culoare când este foarte concentrată sau după
consumul unor medicamente 
 În bolile de ficat cu icter, bila trecând în sânge se elimină prin
urină producând o culoare brună-negricioasă
 Mirosul urinei este specific. În infecţiile urinare care duc la
fermentarea urinei, mirosul este caracteristic de amoniac
 Transparenţa este caracteristica urinei proaspete→după un
timp precipitarea (solidificării) sărurilor minerale care se
găsesc în mod normal dizolvate în urină 
 Cantitatea de urină în 24 de ore la un adult variază de la 1-
1,5 litri.
 Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacât
a apei (care este de 1000)
 Coprocultura este o metodă de lucru utilizată
în laboratoarele de microbiologie clinică în
scopul cultivării şi identificării agenţilor
patogeni existenţi în intestinul
 Analiza materiilor fecale este indicată pentru
descoperirea bolilor digestive de natură
microbiană (febra tifoidă, dizenterie, intoxicaţie
alimentară etc.) sau de natură parazitară
(paraziți intestinali)
 Vor fi recoltate materii fecale proaspete, emise
dimineaţa. 
 coprocultura este indicată:
 infecţii cu localizare primară enterală şi invazie
ulterioară (aspect septicemic)
 infecţii cu localizare exclusiv enterală sub formă
clinica de enterocolite, boală diareică, toxiinfecţii
alimentare
 infecţii bacteriene ale altor sisteme în care localizarea
enterală este accidentală (tuberculoza, antrax)
 Schimbarea structurii florei bacteriene
specifice intestinului
 infecţii cu germeni din grupul Shigella
 infecţii cu germeni din grupul Salmonella
 infecţii cu germeni din grupul Escherichia,
Vă mulțumesc